SLANĂĂĂĂ!…

1

„Slănină”. Mi se pare că ăsta-i cel mai românesc cuvânt azi. Iar cu „slană” meriți calificativele de „extremist”, „retrograd”, „învechit” și poate unul din două calificative sau dimpreună: „comunist” și „fascist”. Și cel puțin 10 ani la Aiud, în curând. Adică atunci când noua reeducare se va ocupa de ultimii reacționari rămași, rătăcitori zapând prin diversitatea „progresistă” prestabilită. Nu știu dacă ați observat, dar nu îl mai folosește nimeni, e un termen interzis. Interzis de snobism… Acum e numai cu „biecăn” („bacon” în engleza americană și mai nou și în „româna americană”). La televizor, prin traducerile filmelor, dar și prin reclame se scrie numai „bacon”. Fandositul modern zice „bacon” pe facebook, nu poate scrie „slănină”. Cât de „ancul” ar fi!… Încât te întrebi …„That the fuck is what?!”. Eu nu, dar un userist s-ar întreaba exact așa, dacă ar putea înțelege…

„Slănină”. Pronunțați-l și ascultați cum sună. Ziceți tare! E pur românesc, dar astăzi interzis de snobism, și prostia inerentă, pe scurt, de „bon ton”-uri, de „bon homme”-eni, de imbecili școliți și papagali deotologi, de care s-a umplut țara. Din nou. S-a mai întâmplat, pe vremea bonjuriștilor. Dar acum suntem compleșiți, noi, ceilalți, „țăranii”, „provincialii”, „comuniștii” și „fasciștii”. Nu ai voie să-l pronunți, pentru că ești „țăran”. Nu snob, dar „țăran”…

Nici nu o mai găsești, de altfel. Numai în piață, în orașele de provincie, la țărani „inadaptați”. În rest e numai „bacon” („beicăn”, adică, cum zic sfrijiții, schimonosiții și simandicoșii „moderni”). Nu mai există „slănină”, bre, vă zic! Nici nu știu dacă ați observat… Aia di pi porci și, până la urma urmelor, a Crăciunurilor, însăși rațiunea de a fi a porcilor. „Slănina”. Nu o mai găsești, nici în comerț, nici la restaurante, nici la televizor. E „bacon”, peste tot scrie numai „bacon”.

Prima dată mi s-a întâmplat să constat într-un restaurant, când am comandat o omletă sau ceva. M-a întrebat ospătărița dacă doresc și „beicăn”. „Ce să doresc?!”, întreb eu. „Beicăn”, îmi răspunde ea, foarte naturală, în mica sa ipocrizie. „Ce-i aia beicăn?”, zic, începând să fac pe prostu’, jocul. În afară de un „î” lung, acompaniat de mâini aruncate în spațiu nu mai ieșea nimic de la doamna… „Îîîîîî …Beicăn”, îmi răspunde din nou contrariată, deși ochii îi luceau a pricepere. Știa deja despre ce e vorba, dar nu putea s-o spună, nu putea să rostească „slănină” nici s-o …fugărești la țară, de unde probabil venise, dacă nu la prima generație, la a doua! Dar, mai degrabă, îmi reproșa ea mie, cu o privire „reprobabilă”: „adică cum să să nu știi ce-i ală baicănu, mârlane?!”. Da’ io îmi vântur capu’ a niznai, în vreme ce ea parcă caută scăparea din situație în tavan, iar apoi spune, cu o mare sforțare, pe jumătate disprețuitoare, pe jumătate rușinată, încet, aprope în șoaptă: „Slănină”. „…Aaa, slăninăăă”, urlu io pufnind. „Slană, adică?”, pluses, ca un „nesimțit”. „Da”, răspunde ospătărița și mai încet, aruncând priviri și mai jenată împrejur. „Aaa, nu vreau SLĂ-NI-NĂ”, urlu râzând, că nu mai rezist …Dar mă apucă o jale!

Pentru că asta e de acum țara în care trăim, patria fandoselii stupide, a snobismului, a prefăcătoriei, ipocriziei generalizate, a poleielii ieftine …Și încă nu facem politică!… Aici suntem. Educați cu televizorul, de americani, cu filme tâmpe, din care ne „traducem” „realitatea”, una …inexistentă. Cei mai tineri, mai ales, îți vorbesc după ce traduc expresii în minte din filmele americane. Citesc, de exemplu, cum un deputat USR, Cătălin Teniță, anunță că va sesiza CNA în legătură cu emisiunile „fantasmagorice” de la Antena 3. Și ăsta scrie pe facebook: „Pe Antena 3 Răzvan Dumitrescu stă de vorbă cu un numerolog (whatever that means)”. Putea să scrie „orice ar însemna asta” foarte bine. Dar nu, pentru că ăștia nu trăiesc în viața lor, ei trăiesc fantezii americane. Ăștia trebuie naturalizați români!

„Tu nu trăiești în viața ta, așa?”

Și așa îmi amintesc o întâmplare din astă vară, pe când mă aflam la un colț de stradă, în Vaslui, și sorbeam din cafele împreună cu un prieten. La un timp, încep să se audă muzici, rapuri, hip-hop-uri, cum vreți, de alea cu ritmuri sigure și apăsate și cu mulți „p”, și ceilalți „p”, și „printre blocuri”, și „banii”, și „golanii” …și „valoroși”, și „teribili”. Mă rog, altfel de manele, pentru cealaltă categorie de proști, cei „moderni”. Și, printre atâția „p” și lucruri absolut teribile și grozave, nu îmi mai auzeam nici gândurile, darămite pe al meu partener de conversație, când în parcarea din fața chioșculețului pentru prieteni («Los Amigos», așa se numește) oprește o mașină neagră, sursa zgomotelor, un Mercedes lung cu număr de Vaslui și „BRO” …Rețineți „BRO”, pentru că e foarte important! Din mașină iese un …„bro”, un frate, cu hanorac, gluga în cap, șapca în cap …și ochelari de soare …La care eu și prietenul meu izbucnim în râs, în sincron. Cum dracu să nu?!?! Ăsta vrea să treacă pe lângă noi, dar al meu amic îi duce un „brand” (foarte bine construit, de altfel) în dreptul bărbiei și îi spune ceea ce nu am să uit: „Băi, băiețaș, tu nu trăiești în viața ta, așa?”. După care îl sfătuiește să dea muzica mai încet, pentru că prea deranjează. „Băiețașul” încearcă să fie „jmecher” și cel mult apatic, misterios și controversat ca și cum ar fi trecut foarte recent printr-o traumă mai ceva ca o infecție urinară acută, dar nu reușește, așa că ia 180 de grade, se întoarce la mașină, oprește muzica, se descotorosește de tot arsenalul „jmecherelii”, glugă, șapcă, ochelari, mai aruncă o privire „cul” și rece și pleacă. Iar eu, eu rămân cu vorba asta pentru care îl felicit pe al meu prieten și mă gândesc: „Prea mulți nu trăiesc în viața lor!”. Unii – doar un exemplu -, vor să imite modele și țări „ca afară”, luptă chipurile „împotriva corupției”, așa că își închipuie că fac politică, mimând comportamente ale unor dezaxați din niște sisteme care se bazează în mod fundamental pe minciună, propagandă și înșelăciune, pe corupție, așa cum sunt cele occidentale, folosind uneltele acestei enorme făcături pe care alți „închipuiți”, intelectualiștii, o numesc „democrație” …Dar aș putea să continui la infinit. Așa că doar mă repet: „Prea mulți nu trăiesc în viața lor”, și spun din nou „SLĂ-NI-NĂĂĂ” și „SLA-NĂĂĂ” sau copii și eu puțin modelul intelectualist și pretind că aceste povestiri și cuvinte au fost nimic mai puțin decât un demers pentru autenticitate: să fim noi înșine …Oare ce-ar fi?!

 

 

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Este greu să fim noi înșine, într-o lume nebună, nebună, spre care am fost direcționați fără să ne împotrivim, de parcă ne-am dorit să ieșim cu totul din „viața întru Hristos” a înaintașilor noștri, pierzându-ne astfel identitatea de neam, dar ”câștigând”(ce sa vezi?!) identitatea de gen. Doar ni s-a cerut să ne „occidentalizăm”, să renunțăm la Dumnezeu, la noțiunea de familie, la datini și obiceiuri, la limba și istoria strămoșilor, inclusiv la preocupările lor de atunci, la resurse, la hrană, la suflet, la tot, pentru a ajunge emigranți într-un Occident în declin și străini în propria țară. Problema este că ne-am conformat cu atâta ușurință, încât nu observăm că ne-am sălbăticit în goana după bani și după ”american dream”. Spuneam pe aici, în cadrul unor comentarii, că românii nu știu, nu pot (încă) să deosebească ficțiunea de realitate, filmul de categorie ”b” din care se inspiră (așa cum în mod corect ați sesizat în articol) să trăiască într-o lume deformată și dorința de-a beneficia de niște lucruri pe care oricum într-o zi le vor părăsi, le vor privi și vor constata că-s găunoase, lipsite de temei și conținut, că valorile adevărate în viața asta sunt altele. Fix acelea pe care le-au abandonat! Trist este că, deocamdată, nu se conștientizează că occidentalii care sunt azi bogați și-au obținut averile colonizându-i și jertfindu-i pe alții, că cel puțin câteva generații vor fi pierdute, până când vom reînvăța să fim iarăși români cu adevărat, să fim noi înșine. Ca o ironie a sorții, în regimul Ceaușescu, fiind integrați într-un pact de securitate condus de Moscova și având servicii secrete loiale țării (nu erau precum cele actuale, când SRI și SIE sunt anexele CIA și ale Mossad) eram mult mai izolați și mai protejați de toate josniciile și mizeriile drăcești venite din Vest și de peste Ocean. Ba, eram feriți inclusiv de toxicul bacon: https://www.theguardian.com/news/2018/mar/01/bacon-cancer-processed-meats-nitrates-nitrites-sausages
    Bine spunea Arsenie Boca: „Mă, întoarceți-vă la Dumnezeu, căci calul roșu bate la porțile Răsăritului. Dar să nu vă întristați, că de acolo vine mântuirea! Prigoana vine de la Apus”. Oare îl înțelege astăzi cineva?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.