«Sonetul 66: Obosit de toate, după moartea odihnitoare plâng», de William Shakespeare

2

Sonnet 66:

Tir’d with all these, for restful death I cry

Tir’d with all these, for restful death I cry,

As, to behold desert a beggar born,

And needy nothing trimm’d in jollity,

And purest faith unhappily forsworn,

And gilded honour shamefully misplac’d,

And maiden virtue rudely strumpeted,

And right perfection wrongfully disgrac’d,

And strength by limping sway disabled,

And art made tongue-tied by authority,

And folly, doctor-like, controlling skill,

And simple truth miscall’d simplicity,

And captive good attending captain ill.

Tir’d with all these, from these would I be gone,

Save that, to die, I leave my love alone.


Variantă traducere Dan Grigorescu şi N. Chirică, «Sonete și poeme», Editura Minerva, București 1974:

Sătul de toate, caut tihna morţii,
Să nu mai văd slăvit pe cel nemernic,
Şi pe sărac cerşind în faţa porţii,
Şi pe cel rău hulind pe cel cucernic,

Şi pe cinstit de cinste având teamă
Şi fecioria pradă umilinţei,
Şi împlinirea neluată-n seamă,
Şi forţa la cheremul neputinţei,

Şi artele de pumn încăluşate,
Şi doctor raţiunii, nebunia,
Şi adevărul simplu, simplitate,
Şi binele slujind neomenia!

Sătul de toate, toate le-aş lăsa,
Dar dacă mor cui las iubirea mea?

 

 

 

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Extrem de emotive versurile! Numai că exprimă într-un mod direct stări afective personale, sensibile, specifice acelei epoci shakespeariene. Moartea nu-i niciodată soluția potrivită vitregiei vremurilor. Chiar dacă face parte din viață și reprezintă un prilej de meditație. Lupta rămâne singura care ne definește, pe noi, oamenii, în atingerea unor obiective ori pentru depășirea obstacolelor vieții.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.