Trăim într-o Românie nici „mare”, nici „tare”, nici „verticală”

1

Multe sau puține, nouă decenii de viață îmi dau tăria de a privi realitatea cu mai multă înțelegere, cu grijă pentru viitorul țării în care m-am născut, am trăit, am muncit, pământul în care se odihnesc toți strămoșii mei – țărani ardeleni și vâlceni. Istoricul are o viziune mai largă asupra prezentului, tocmai fiindcă știe trecutul. El adună piesele aparent disparate ale evenimentelor și reușește să înțeleagă logica celor petrecute, să afle firul roșu al determinării unui fenomen care, la prima vedere, pare puțin important sau deloc important.

Astăzi, tot românul este necesar să știe că România Mare de acum o sută de ani, construită cu răbdare, cu jertfe incalculabile, cu dibăcie, cu verticalitate și îndrăzneală, nu de o generație, ci de zeci sau sute de generații care au rezistat pe pământul ancestral fără a-l părăsi, indiferent de greutăți, fără a-l trăda, această Românie de care ne place să vorbim, nu mai este nici „mare”, nici „tare”, nici „verticală ”. Este, în primul rând, ciopârțită teritorial: nu mai are decât o parte din Bucovina istorică, mai puțin de jumătate din Moldova istorică, o parte din Dobrogea istorică. Veți spune: „rușii sunt de vină!”. Da, dar nu numai ei. O veche zicală românească ne spune că e bine să vezi mai întâi „bârna din ochii tăi” și apoi „paiul din ochii celuilalt”! Ni se aplică și nouă. Să le luăm pe rând, ca să putem înțelege mersul evenimentelor.

Domnul cărturar Dimitrie Cantemir Voievod a crezut orbește în Petru cel Mare al Rusiei, a pierdut împreună cu el la Stănilești, pe Prut, războiul cu turcii, s-a așezat apoi în liniște la umbra Împăratului tuturor Rușilor și a lăsat Moldova de izbeliște. Turcii i-au așezat pe fanarioți – ca buni funcționari ai Porții – să domnească peste românii din Principate. N-au mai fost, de atunci, niciun Ștefan cel Mare, niciun Țepeș, niciun Mihai. Când austriecii și rușii s-au învoit între ei să cumpere de la turci Nordul Moldovei, pentru că altminteri Austria n-avea „drum” către Galiția anexată, a fost acolo un Grigorie Ghica-Vodă care a luptat pentru țara lui împotriva tuturor. A fost ucis. A rămas o figură luminoasă a acelor vremi și un exemplu de curaj.

Îl preamărim pe Napoleon I; uităm însă de înțelegerea lui secretă cu țarul, ca Rusia să anexeze Principatele române și să-și așeze granița cu Turcia pe Dunăre. Ocupația asta s-a început la 1806, iar la 1812 turcii și rușii au sfărâmat a doua oară Principatul autonom Moldova, jumătate din pământul ce mai rămăsese după anexarea Nordului țării de Austria, ocupându-l rușii. Pentru că le surâdeau gurile Dunării, drumul către Balcani și Strâmtori.

Că așa-zisele tratate din 1776 și 1812 au fost nule și neavenite de la bun început și așa au rămas până în ziua de azi, pentru că Poarta suzerană a cedat un pământ care nu-i aparținea, știe toată lumea. Dar calvarul românilor din aceste teritorii ocupate de ruși, până la eliberarea lor în 1918, îl știu doar oamenii locului. Noi știm doar ce scrie în documente și în unele mărturii, dar realitatea este de neimaginat. „Pohod na Sibir” spune multe.

Mihai Viteazul a dorit să unească sub sceptrul său cele trei țări române. A fost o idee generoasă, măreață, dar depășea limitele de înțelegere ale epocii. A rămas un simbol peste veacuri. Dușmanii neamului nostru – străini și români vânduți – l-au împroșcat cu noroi: aventurier, conchistador, „imperialist” etc. Cui protest? Țăranii îi preamăreau faptele și-i deplângeau sfârșitul demn de barbaria feudală, cei cu „știință de carte” îl puneau la index.

Să ajungem la Războiul de Întregire Națională și la Hotărârile de unire cu Țara. Au fost atunci personaje emblematice. Cuza, Kogălniceanu, Brătienii, Marghiloman, Averescu și Prezan, Ferdinand și Maria împreună cu mulți alții, cu armata, cu țăranii și orășenii, cu toată națiunea română. Ei au dus la capătul dorit, lupta și visul strămoșilor: România întreagă, independentă și suverană. Ce am făcut cu ea? Am păstrat-o 22 de ani. Forțe ostile au trecut, iar la ciopârțirea ei: rușii au luat mai mult de jumătate din Moldova, ungurii – cât au putut mai mult din Ardeal, bulgarii – sudul Dobrogei.

După ce s-a săvârșit această spoliere fără să se încerce măcar – chit că rezistența românească n-avea sorți de izbândă – acea luptă pe viață și pe moarte, pe care ne-o arătaseră cei de la Mărășești, regele a plecat pe alte meleaguri, țara rămânând de izbeliște, la cheremul oricui. Armata română a salvat situația. A reușit să reîntregească țara măcar la Est. Se critică alianța cu Germania lui Hitler. Întreb: ce altă opțiune era? Franța era istorie, Anglia dezinteresată. Rusia bolșevică? Ea, care stătea cu ochii înfipți în Carpați și la Dunăre? Ea, care-i mitralia la Fântâna Albă pe românii care fugeau din raiul bolșevic spre granița românească? Ea, care-i trimitea cu miile în Siberia înghețată? Realitatea faptelor istorice știute și dovedite a devenit politică!

Ion Antonescu a fost împușcat ca mare „criminal de război”! Pentru că a îndrăznit să readucă acasă Basarabia și Bucovina. Dar Stalin ce era? El era „salvatorul”, „eliberatorul”! Cei pricepuți la aritmetică au numărat și au spus că numărul victimelor, adică al oamenilor omorâți de Stalin, întrece cu mult numărul oamenilor uciși de Hitler. De ce la Nürnberg, la „procesul criminalilor de război”, procurorul acuzator a fost omul lui Stalin? De ce Mihai I a primit cu deosebită satisfacție decorația supremă (Орден „Победa” – n.r.) de la Stalin care i-a omorât pe românii noștri în Bucovina și Basarabia, care cotropise din nou aceste pământuri străvechi românești, de la Stalin care falsificase documente, transformând ultimatum-ul din iunie 1940 în „Acord româno-sovietic?”. Și câți alți „de ce?” își așteaptă răspunsul!

Au murit militari români degeaba fiind aliați cu rușii! A fost înfometat poporul român pentru că plătea de „n” ori despăgubirile de război către U.R.S.S. conform unui tratat de pace ai cărui făcători nu voiau să vadă adevărul. România, datoare Rusiei? În 1877 și 1878, Poarta Otomană plătea Rusiei despăgubiri de război, pe care „aliatul” român nu le-a văzut! Le-a cerut Kogălniceanu pentru țara lui la Congresul de pace de la Berlin, în 1878. Degeaba! Participarea ei la război devenise „o bagatelă”, cine își mai aducea aminte? Măcar dacă țarul ar fi putut ocupa România! Dar n-a putut! Românii n-au înțeles ce noroc dăduse peste ei și s-au opus.

În 1917, proclamând înaltele principii ale libertății popoarelor, Lenin și Stalin au confiscat Tezaurul României trimis spre păstrare la Moscova „cu acte în regulă”, în virtutea unor considerente pe care nici azi nu le cunoaștem exact. Ne-am oprit la niște explicații cât se poate de simpliste. Oare averile mari cum s-au păstrat de domnitorii români când năvăleau peste țară turcii, tătarii și muscalii? În tainițele mânăstirilor fortificate. Ni le-au lăsat întregi. Noi le-am dat rușilor de bună-voie să le „păstreze”! Nu le-au cerut ei. Cine nu știa că pentru ruși orice tratat sau convenție sau alt act, ștampilat și semnat, este o simplă foaie de hârtie? Nu știa tocmai Brătianu, nu știa tocmai Titulescu?

De ce Mareşalul Antonescu a salvat tezaurul țării sub nasul nemților, zidindu-l la Tismana, de nu l-au aflat nici măcar rușii eliberatori? L-au împușcat, că era „criminal!”. De ce am pierdut noi din nou insula Șerpilor, Bucovina și Basarabia? Ne-a silit cineva sau ne-ar fi putut sili cineva să semnăm un tratat „de bază” cu Ucraina ca să confirmăm ocupația acelor părți ale Moldovei anexate de U.R.S.S. și care ne reveneau de drept după destrămarea colosului sovietic? Nu există justificare pentru așa ceva!

Emil Constantinescu, cel mai prost (slab) conducător pe care l-a avut Țara Românească până la urmă, un trădător cred inconștient! Mare grijă se afișează pentru românii din afara graniţelor ţării, aşa numita „diaspora”! Dar cei abandonați – a câta oară – în Bucovina lui Ștefan cel Mare, ei ce sunt? Îi dăm pradă cui?

Anul 2020 a pus iar pe tapet Trianon-ul. Niciun om întreg la cap, care știe un dram de istorie din clasele primare, n-ar putea să considere tratatul de pace semnat în iunie 1920 de toate Puterile Aliate și Asociate cu Ungaria, altceva decât confirmarea internațională a unui fapt consumat cu doi ani în urmă, adică implozia colosului poliglot austro-ungar și constituirea, prin autodeterminare, a statelor naționale, independente, suverane.

Ungaria însăși a devenit și ea un stat național pe pământul locuit de unguri. De ce se face o „tragedie” din Trianon? Ungaria l-a semnat și l-a ratificat. Teritoriul Ungariei n-a fost ciopârțit, a rămas întreg. A pierdut doar teritoriile ocupate prin cucerire, care nu-i aparțineau și erau locuite de națiuni ne-maghiare. De ce destrămarea și dispariția imperiului dualist austro-ungar a fost „o eroare istorică”? Aș zice că situația este exact invers. Existența unui astfel de stat a fost „o eroare istorică”! Un stat în care minoritatea maghiară și minoritatea austriacă stăpâneau prin forță și teroare o majoritate absolută de români și slavi.

Această „eroare de stat” se afla într-o criză totală când, în disperare de cauză, a plecat la război contra Serbiei, împinsă de la spate de Ungaria care se legăna în visurile „regatului Sf. Ștefan”! De ce atunci atâta încrâncenare? De unde să mai vină un Attila, un Arpad, un Carol de Habsburg? La noi, postul de radio „România” transmite seara, la ora 9 fără zece, emisiunea „Povești de adormit copiii”. Numai că ele sunt cât se poate de pașnice.

De ce românii (?!?) au semnat în 1989 „nevinovata” «Declarație de la Budapesta»? Pentru cine și pentru ce? De ce guvernul român a cedat de bună voie Ungariei „Moștenirea Gojdu”, care nu-i aparținea? Acele valori lăsate de Gojdu pentru tineretul studios din Ardeal nu puteau fi înstrăinate prin decizia unilaterală a unui guvern, decizie luată fără înștiințarea B.O.R. care administra acea avere, fără aprobarea Parlamentului țării. Moștenirea Gojdu n-a fost luată cu forța de Ungaria. Ea a primit-o însă cu bunăvoință! Dată de o jigodie francmasonă, care nici acum nu vrea sa se retragă din politica! Trădător cu bună ştiinţă!

N-are nicio vină, decât că a fost părtașă la încălcarea voinței testamentare a unui mare român mecenat. Tot Ungaria e de vină că poate cumpăra nestingherită pământul Ardealului, metru cu metru pătrat? A împiedicat-o cineva? Că doar Ardealul nu e „o bucățică de zahăr” pe care s-o înghită cineva! Nu o înghite, dar o bagă în buzunar.

Ar mai fi multe de spus, multe de întrebat. Amărăciunile unui om, ale unui istoric, trecut prin mai multe „sisteme” de dictatură, se adună zi de zi. Amărăciunea că faptele strămoșilor nu se cunosc de cei care au luat (Dumnezeu știe cum) cârma țării și acționează orbește, fără să-și arunce privirea înapoi, spre cei care au fost și au murit pentru țara asta; acționează la ordin pentru că sunt, pasă-mi-te, în „serviciu comandat”! Toate acestea nu pot crea nici optimism, nici încredere în viitor, nici măcar siguranța zilei de mâine.

Tot ce am spus mai sus m-a îndemnat să răsfoiesc, împreună cu cititorii, file ale istoriei românești ca să înțelegem împreună că românii au străbătut cu toții, secole de-a rândul, calvarul vitregiei timpurilor, dar au renăscut mereu. Pentru jertfa celor care nu mai sunt am scris această carte (Basarabia, Bucovina, Transilvania. Unirea 1918 – n.n.), pentru cinstirea lor m-am aplecat asupra documentelor, spre a pune sub privirea celor de azi care mai cred în viitorul neamului lor, adevăruri care este bine să ne țină memoria trează și speranța nealterată. Dumnezeu să-i ajute pe Români să treacă și peste încercările ce-i așteaptă!

Prof. univ. dr. în istorie Viorica Moisuc

 

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Doamna profesoară scoate faptele din contextul istoric! La minciuni și mistificări putem apela cu toții într-o societate românească ca cea de astăzi, în care mulți n-au cunoștințe suficiente cu privire la înaintași. Despre decorarea unui rege abia după ce a fost prizonier politic sovietic, fiindcă fusese abandonat de către anglo-americani, despre raportul Ethridge, despre sacrificarea Poloniei, despre vânzarea de către Churchill la Moscova, în octombrie 1944, a întregii Europe răsăritene, deci inclusiv a României, doamna doctor docent honoris causa păstrează o dubioasă tăcere!!! *Mneaei are impresia că toți românii sunt idioți și necitiți, că-i înghit găluștile ca pe adevăruri absolute! Mă abțin mult să nu mă enervez! Spun doar atât: în cartea scrisă de Gary Allen și intitulată ”None Dare Call it Conspiracy” veți constata evenimente istorice petrecute în WWII descrise cu trimitere direct la document și nu din povești nemuritoare de adormit copiii șchiopi! Tovarășa e rusofobă, am înțeles, dar de ce nu detaliază dumneaei politica SUA față de România după Yalta? Dar despre conferința de la Postadam din *45 când țărișoara asta pendula între speranță și agonie? Dar despre disperatele încercări de ieșire din război și despre politica evreiască, atunci când trădarea stătea cu regele la masă? Că așa pricepem și noi ăștia neinițiații în tainele istoriei, cum e cu tezaurul furat de ofițeri ai gărzii regale românești din subsolul Casei de Împrumuturi și Depozite a Rusiei! Ba pricepem și cum stă treaba cu masacrele de la Fântâna Albă care s-au întâmplat din cauza serviciilor secrete românești! Dar pe acestea nu le analizăm și nici nu le expunem, pentru că prostimea trebuie să știe altceva!
    Pe de altă parte, Constantinescu a fost cel mai slab președinte pe care l-a avut România. Așa o fi! Dar a fost cel mai bun profesor de mineralogie pe care l-am avut! Eu, personal! Pe lângă alții care-au scris istorie în hidrogeologie, geologie inginerească, mecanica rocilor și în stabilitatea taluzurilor!!! Am avut dascăli adevărați corifei în domeniul lor! Dar Johannis încotro se încadrează comparativ cu Constantinescu? În opinia mea, primul a fost un lider ultra-prost, dar ăsta actualul e și malefic pe lângă IQ-ul de retardat!!!
    După Operațiunea Himmler, Schelemberg a organizat numeroase alte provocări (Velno, operațiunea Bernhard etc) și a patronat destule alte crime. Acesta-i unul dintre motive pentru care la Nurnberg, Keitel, Goring, Ribbentrop au predat colectivului de procurori (printre care erau și ruși) documente revelatoare cu privire la adevărata față a regimului hitlerist și a crimelor comise. Multe, enorm de multe documente, au fost arse prin buncărele bavareze, prin urmare nu există o statistică clară a celor uciși în lagărele de concentrare. Doamna istoric amintește de crimele lui Stalin, că au fost mai numeroase decât ale lui Hitler. I-a dat Kremlinul voie la arhive, cumva? Că mie mi-au trebuit câțiva ani de cereri ca să ajung doar la câteva, repet, doar la o mică parte, dintre documentele lor privind WWII!!! N-a aflat până acum că Stalin nu și-a asasinat prizonierii de război, ci i-a pus la muncă, pentru că Rusia rămăsese fără populație masculină în urma războiului? Că au murit de foame și muncind pe brânci, asta-i altceva! Dar nu i-a gazat, nu i-a îngenuncheat și i-a împușcat cu un glonț în ceafă, precum Horthy și Hitler.
    Fraților, sunt mărturii-document, sunt texte rarisime, sunt cărțile lui Jacques de Launay, ”Istoria secretă: mari controverse ale contemporaneității” și ”Marile controverse ale istoriei”, care a consultat nu mai puțin de 414 lucrări, extrăgând datele esențiale ale deciziilor politice de atunci, inclusiv din România, care conțin peste 82 de mărturii ORIGINALE. Omul n-a scris din basme! Și nu-i doctor docent! E doar un simplu istoric deosebit de prodigios, cu o multitudine de opere scrise și traduse în numeroase limbi de către edituri cu ștaif din Germania, Spania, Portugalia, Franța și SUA. Nu impresionează decât prin extraordinara inteligență, luciditate și modestie. O altă lucrare de care-mi amintesc este ”Istoria contemporană a diplomației secrete, ce constituie o completare fericită a ”Marilor controverse”, care mi-a plăcut s-o studiez pentru că a abordat aceeași perioadă istorică a WWII, dar din unghi diferit. Doar citind din mai multe surse, doar analizând documentele-unicat și mai ales gândind și filtrând cu propriul cap, suntem în măsură să NU mai cădem pradă manipulărilor grosolane. Lectura n-a ucis pe nimeni!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.