Un bârlădean pe baricadele Unirii: Constantin Costache

0

În istoria lumii, secolul al XIX-lea a fost numit „al naționalităților” sau „al modernizării”. Desigur, pentru români, aflați de secole sub dominație străină, această perioadă marchează lupta pentru emancipare politică, economică, culturală și spirituală, începută cu revoluția redeșteptării naționale de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu.

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an, care a luat forme diferite, după  necesitățile locale. În Țările Române, a fost expresia procesului de afirmare a națiunii și statului român. De aceea libertățile cetățenești revendicate de revoluționarii francezi au evoluat și s-au transformat în libertăți naționale pentru popoarele aflate sub dominație străină, iar revendicărilor sociale li s-a suprapus ideea de unitate națională.

1848, precursorul lui 1859

Pentru români, anul 1848 a arătat că unirea națională era posibilă, dar pe etape, mai întâi a Moldovei cu Valahia. Obiectivele programatice ale revoluției de la 1848, de realizare a unirii și de modernizare a statului român, vor sta în atenția societății românești timp de peste trei sferturi de veac, împlinindu-se în 1918.

Într-adevăr, Unirea cea Mică s-a înfăptuit în contextul favorabil al Congresului de Pace de la Paris, din 1856, care încheia războiul Crimeii, când cele două Principate Române au trecut sub protectoratul celor șapte Mari Puteri, iar pe baza Convenției de la Paris din 1858, a avut loc dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Totodată, începea lupta diplomatică dusă de acesta cu Marile Puteri pentru recunoașterea unirii Moldovei cu Țara Românească, de la 1859, punând Europa în fața faptului împlinit. Așa cum arăta atunci marele om politic Vasile Boerescu, „Europa ne-a ajutat. Trebuie să ne ajutăm singuri”.

În timpul domniei lui Cuza s-au pus bazele instituțiilor statului român modern, îndeosebi prin marile reforme înfăptuite de Guvernul M. Kogălniceanu.

Cine a fost Lupu Costache

În șirul numeroaselor personalități care au participat și ne-au relatat evenimentele din anii unirii se numără și Lupu Costache. Tatăl său, Constantin Costache, era membru de seamă al partidei unioniste bârlădene. Amintirile lui Lupu Costache constituie un izvor memorialistic important, apropiindu-se, în unele privințe, de valoarea însemnărilor lui Radu Rosetti sau Nicu Gane.

Lupu Costache aparținea clasei boierești moldovene. După părerea academicianului Dan Berindei, „paginile de însemnări ale lui Costache Lupu reflectă, neîndoielnic, pozițiile clasei din care făcea parte și redau acțiunile de luptă într-unul din orașele Moldovei din acea vreme”. Ele ne oferă informații amănunțite despre activitatea unioniștilor din Bârlad, detalii valabile și pentru alte centre locale ale Moldovei, în anii luptei pentru Unire.

Tatăl său, Constantin Costache, a semnat, la 23 martie/4 aprilie 1857, actul de constituire a Comitetului Unirii din Bârlad, care, între altele, susținea: „Unirea este un principiu de progres, care dorim să se introducă în țara noastră. Toate aceste reforme sunt în stare de a ne civiliza societatea și a întări nația”.

La 18/30 iulie 1857, Costache semnează, alături de ceilalți unioniști ai ținutului Tutova, plângerea adresată consulului Franței la Iași, Victor Place, în legătură cu falsificarea listelor electorale de către autoritățile caimacamului N. Vogoride.

Amintirile lui Lupu Costache aduc informații interesante privind modul de desfășurare a consfătuirilor secrete unioniste, primejdiile la care se expuneau într-un oraș condus de autorități antiunioniste. Există însemnări cu privire la propaganda prin teatru și scrierea manifestelor unioniste de către slujbași ai stăpânirii, câștigați pentru cauza Unirii, și se relatează sprijinul pe care Alexandru Ioan Cuza îl dădea mișcării unioniste în timpul cât a ocupat funcția de pârcălab de Galați.

Revenind la mărturia memorialistului Lupu Costache, în lucrarea sa «Fapte petrecute în casa părintească, văzute și auzite de mine», el scria: „M-am născut la 9 aprilie 1851 în orașul Bârlad, din părinți de omenie (…). Pe atunci, tineretul (…) era preocupat să redeștepte în popor sentimentul național pentru pregătirea Unirii Principatelor surori, Moldova și Valahia”.

Acțiuni politice în favoarea Unirii

Legăturile de prietenie ale tatălui său cu Manolache Costache Epureanu și alți unioniști au dus la formarea Comitetului Unionist al Ținutului Tutova și al orașului Bârlad. Consfătuirile secrete se țineau chiar în casa marelui proprietar Constantin Costache, la adăpostul obloanelor închise și al perdelelor trase. Pe masă erau așezate ustensilele de scris, iar în perete era un dulap, cu o ascunzătoare în care erau puse hârtiile importante. Lupu Costache povestește că de multe ori i-a văzut în casa părintească pe Costache Negri, Manolache Costache Epureanu, Alecu Cuza, Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Mihail Jora, Petrache Mavrogheni și alții.

Pentru a înlesni corespondența, unioniștii bârlădeni au obținut, prin mijlocirea pârcălabului de Galați, Al.I. Cuza, patenta de supus englez pentru Andrei V. Ionescu, mare negustor și membru în Comitetul Unionist.

O problemă importantă era lipsa acută a propagandei unioniste în ținut. Tatăl lui Lupu Costache a găsit soluția de a plăti și a atrage de partea unioniștilor trei funcționari ai tribunalului și „…așa s-a ajuns ca, în cancelariile autorităților din Bârlad, să se scrie toate manifestele unioniștilor”.

Aceste acțiuni îndrăznețe se făceau sub amenințarea directă a autorităților, reprezentate de antiunionistul Alecu Dia, ispravnicul ținutului, și de slujbașii săi. Chiar tatăl lui Lupu Costache a fost amenințat cu surghiunul la mânăstire de marele logofăt Costin Catargiu, venit în vizită la moșia din Zorleni a marelui proprietar I. Rosetti Roznovanu.

Puterile garante – de partea românilor uniți

Vestea că puterile garante au anulat alegerile frauduloase ale lui Vogoride a fost întâmpinată cu mare entuziasm și bucurie. „Noile alegeri s-au efectuat în libertate. Aceasta a fost primul pas spre Unirea Principatelor”, scria Lupu Costache.

Aceeași bucurie s-a manifestat și cu prilejul alegerii lui Cuza ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859. Cu adevărat emoționantă a fost, însă, ziua de 24 ianuarie 1859, când toți locuitorii așteptau ca telegraful să le confirme așteptările: alegerea lui Cuza ca domn și al Țării Românești. Lupu Costache povestește că „(…) nu aveam voie să facem nici un zgomot; mulți prieteni ai casei erau adunați, dar tăcerea era mare”. După o zi tensionată, spre seară, jandarmii au adus vestea așteptată: alegerea lui Cuza. Redăm în continuare din amintirile lui Lupu Costache: „Bucuria era așa de mare, că oamenii mari și mici, bătrâni și tineri, boieri, negustori sau țărani se îmbrățișau și se felicitau. Toată lumea era fericită. A fost un entuziasm adevărat simțit, nu prefăcut”.

În concluzie, amintirile lui Lupu Costache, fiul marelui proprietar unionist Constantin Costache, au importanța lor în înțelegerea evenimentelor premergătoare Unirii Principatelor de la 1859. Ele ne relevă activitatea unui comitet unionist local, cel al ținutului Tutova, inclusiv al orașului Bârlad, care încearcă să depășească greutățile legate de problemele concrete, cum ar fi întrunirile secrete, corespondența, manifestele sau acțiunile ostile ale autorităților vremii. Ele sunt o dovadă a susținerii ideilor unioniste din partea unor membri ai boierimii moldovene, ai marilor proprietari, care au fost acuzați, mult timp, în totalitate, de separatism. Ne surprinde participarea lui Cuza la aceste acțiuni și legăturile sale, în calitate de pârcălab de Covurlui, cu unionștii din Tutova.

Prin amintirile din copilărie ale lui Lupu Costache, aflăm reacția mulțimii la vestea dublei alegeri a lui Cuza, bucuria și entuziasmul general. După aprecierea istoricului Dan Berindei, fragmentele referitoare la anii Unirii Principatelor sunt interesante și autentice. Ele se adaugă altor surse  memorialistice privind aceeași perioadă și alcătuiesc pentru evenimentele locale ale Unirii un izvor viu de informație care nu trebuie neglijat.

Notă – autorul a folosit următoarele lucrări pentru realizarea acestui memento: Radu Rosetti, «Amintiri din copilărie», București, 1925; Nicolae Gane, «Amintiri din timpul Unirei», Ed. Minerva, București, 1979; Dan Berindei, «Amintiri inedite din anii luptei pentru Unire (1857-1859)», în «Studii și cercetări științifice» 1959, ș.a.

Autor: Nicolae IONESCU

«Proclamarea Unirii», de Theodor Aman
Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.