8 februarie 1907, Flămânzi – Botoşani. Ultima mare revoltă a ţăranilor, din Europa. Răscoala de la 1907 a fost una antievreiască

3

Localitatea Flămânzi din judeţul Botoşani, a fost declarată oraş în anul 2004. Este situată în partea de sud a judeţului, pe drumul european E58, Botoșani-Hârlău.

Flămânzi este considerat locul de pornire a Răscoalei de la 1907. Din actele vremii reiese că la 1907 în judeţele Botoşani şi Dorohoi în particular a fost o revoltă generală la care au participat ţărani (la sate), dar şi muncitori, orăşeni sau soldaţi (în oraşe cum ar fi Botoşaniul).

La şcoală ne-au învăţat şi încă se învaţă că Răscoala de la 1907 a fost una eminamente ţărănească, prin care truditorii pământului exploataţi de arendaşi şi-au cerut drepturile cu furcile şi topoarele. De la Flămânzi, revolta s-a întins în toată ţara, fiind în cele din urmă înăbuşită în sânge.

Deşi am fost îndoctrinaţi, la şcoală despre ce s-a întâmplat la 1907, iată că istoricul și arhivarul Ștefan Cervatiuc, ne deschide ochii minţii făcând lumină în acest caz, ajutându-se de documentele vremii. Dumnealui afirmă că Răscoala de la 1907 a fost una antievreiască.

În acele vremuri, lumea ţărănească intrase pe mâna arendaşilor. Marii boieri, sătui de viaţa la ţară, preferau viaţa comodă de la oraş şi arendau marile lor moşii. Arendaşii trebuiau să-şi scoată cheltuielile cu arenda, dar şi profit pe deasupra. Teritorii întinse din Moldova în special, inclusiv zona Botoşaniului şi a Dorohoiului, au ajuns să fie luate în arendă de evrei veniţi din Imperiul Austro-Ungar, în special de la Cernăuţi.

Spune istoricul botoşănean: „Răscoala de la 1907, din judeţul Botoşani, aşa cum o arată documentele vremii, a fost una antievreiască. Nu aveau nimic cu Guvernul sau cu boierii pământeni. Au fost moşii ale boierilor români apărate de răsculaţi. Revolta a fost îndreptată împotriva arendaşilor evrei”.

Cum s-a aprins scânteia revoltei?

În nordul Moldovei, arendaşii îşi disputau ultimele moşii rămase în stăpânirea boierilor. Ultima dintre acestea era a lui Mihalaki Sturdza, de la Flămânzi. Boierul dorea să se mute la oraş şi pe moşie se băteau doi arendaşi evrei, Mochi Fischer şi cumnatul său, Berman Juster. Pentru a obţine sprijinul ţăranilor şi a-l convinge pe boier, Mochi Fischer împreună cu omul tocmit de acesta drept viitor administrator, Gheorghe Constantinescu, promite oamenilor învoieli avantajoase.

Un alt istoric botoşănean, Ionel Bejenaru, afirmă: „Pentru a obţine sprijinul ţăranilor, omul arendaşului a promis tot ceea ce doreau să audă ţăranii. Sunt documente în acest sens. În primul rând, că vor avea mai mult timp pentru a-şi ara ogoraşele. De altfel, despăgubirea pentru zilele de muncă la care nu se prezentau era acceptabilă”.

Mochi Fischer a câştigat sprijinul ţăranilor, dar nu şi-a ţinut cuvântul. Din contră, a refuzat să încheie înţelegerile convenite cu ţăranii.

Ţăranii, erau dependenţi de aceste contracte. „În funcţie de ele ştiau câte zile trebuie să lucreze la arendaş, câte le mai rămânea pentru ogoarele lor. În funcţie de asta îşi planificau lucrările agricole. Era vital pentru ei, iar arendaşul amâna semnarea”, spune, în continuare, istoricul Ştefan Cervatiuc.

În acele momente, ura împotriva arendaşilor a crescut. Prefectul de la acea dată al Botoşaniului, Jules Văsescu, a prevăzut dezastrul. Era, de altfel, anunţat de ţărani prin intermediul învăţătorilor care le scriau jalbele. Prefectul a plecat de urgenţă la Flămânzi şi l-a somat pe arendaş să semneze contractele de învoială promise ţăranilor. „Plângerea ţăranilor este justă şi este de dorit ca domnii arendaşi să o îndeplinească. Ei sunt vinovaţi şi numai ei pot remedia la asemenea stare de lucruri. Ba din contră, e de prevăzut că la primavară (n. – în anul 1907) arendaşii nevoind a da pămînturi la locuitori, aceşti din urmă le vor lua singuri şi prin acest mijloc vor provoca o stare de lucruri îngrijorătoare pentru viitor. Din nenorocire, administraţia, din cauza insuficienţei legei, nu va putea preveni asemenea dezordine”, scria prefectul Văsescu Ministerului de Interne.

Intervenţia prefectului a fost în van: arendaşul nu avea de gând să respecte învoielile promise. Astfel, pe data de 8 februarie 1907, se naşte primul conflict. Peste 200 de ţărani veniţi la Primărie pentru a cere încheierea învoielilor sunt înjuraţi de administratorul Constantinescu, care bate cu biciul doi ţărani. Întărâtaţi, trei ţărani îl dau jos de pe cal şi îl bat pe administrator.

Cel care avea cele mai importante posesiuni era Mochi Fischer. Deţinea în arendă 11 moşii, cu sute de mii de hectare. Ţăranii foloseau pământul moşiilor în baza unor învoieli agricole cu arendaşii. În principal, era vorba de zile de muncă pe care ţăranul trebuia să le presteze pe pământurile arendaşului. Acestea puteau fi răscumpărate cu bani, însă sumele practicate de arendaşi erau exorbitante. Istoricii botoşăneni spun că, din dorinţa de a scoate profit de pe aceste pământuri, arendaşii şi administratorii exploatau crunt ţărănimea şi o păcăleau la învoieli.

Târgul Botoşaniului a fost în stare de asediu. Oraşul a fost răvăşit de revoltaţi timp de două zile. Majoritatea nu au fost ţărani, ci orăşeni. „Revolta din oraş a fost mare. Un număr de vreo câteva mii de locuitori din satele vecine, conduşi de mahalagii din oraş şi mai ales de lipoveni, au năvălit în oraş pe toate barierele. Forţele de care se dispunea, 350 de oameni, au fost impotente de a împiedica devastările. Armata fiind înconjurată din toate părţile, a fost obligată a se retrage cu încetul spre centrul oraşului. Pe la 11 ore, înarmaţi cu revolvere si bâte, au năvălit asupra unei companii de soldaţi conduşi de domnul maior Boureanu. Domnul maior Boureanu a fost strivit de loviturile primite, mai mulţi soldaţi au fost răniţi”, se arată într-un raport din 5 martie către primul ministru.

„S-a remarcat că, dintre revoltaţi, cea mai mică parte erau ţărani, cea mai mare parte fiind mahalagii din oraş şi mai ales lipoveni”, preciza, în acelaşi raport, şi prefectul Văsescu.

Muncitorii de la fabrica de spirt revoltaţi

Pe lângă orăşeni, mai multe documente descoperite de istoricul Liviu Şovan arată că la Botoşani s-au revoltat şi muncitorii din fabrici. În primul rând, cei de la fabrica de spirt din Ibăneşti, deţinută tot de arendaşii Fischer.

„O telegramă din 27 februarie a prefectului de Dorohoi, V. Miclescu, către primul-ministru, anunţă că locuitorii din comuna Ibăneşti s-au pus în grevă, încetând cu desăvârşire lucrul la fabrica de spirt”, arată istoricul Liviu Şovan.

Aşa că şi în cazul de faţă se dovedeşte că istoria a fost mistificată pentru a nu supăra evreimea de atunci şi de astăzi. Adevărul e mai presus de orice.

Preluare: Jurnal de Rădăuți


Citește și:

Secretul istoric antisemit al Răscoalei de la 1907

Rascoala

Teritorii întinse din Moldova în special, inclusiv zona Botoşaniului şi a Dorohoiului, au ajuns să fie luate în arendă de evrei veniţi din Imperiul Austro-Ungar, în special de la Cernăuţi (Citește mai departe…)

Susține Anonimus.roDacă te regăsești și crezi, sprijină activitatea Anonimus.ro și presa liberă și independentă! Nu suntem finanțați de partide sau companii, nu avem interese politice sau economice, ADEVĂRUL ESTE SINGURUL NOSTRU SCOP!

3 COMENTARII

  1. De fapt, politicienii vienezi implicați în asasinarea lui Eminescu au avut drept consecință tragedia din 1907, care putea fi fatală națiunii, iar comportamentul provocator al arendașilor evrei devine de înțeles din perspectiva diversiunii criminale la care au luat parte. Germanofilia evreiască, care avea la Viena un sprijin necondiționat și permanent, a putut fi observată și mai bine în 1916, când evreii au salutat ocupația germană ca pe o năzuință așteptată cu nerăbdare de multă vreme. Dacă planul secret al lui Graf von Aehrenthal, uneltit fără știrea împăratului Franz Joseph și care, o dată cu încorporarea Bosniei-Herțegovinei în Imperiul Austro-Ungar, viza și zdrobirea țării noastre în 1908, ar fi reușit, cu siguranță nu ar fi existat nici intrarea României în Primul Război Mondial după ultimatumul primit în 1916 și nici Marea Unire din 1918. Era musai necesară o răscoală, care i-ar fi pus pe conservatorii de la București, aflați la conducere, în imposibilitatea de-a guverna, după care aceștia urmau să solicite în scris la Viena intervenția trupelor austro-ungare pentru dezamorsarea situației din zonă, ruinând astfel orice modalitate de-a întreprinde vreo acțiune, care ar fi avut drept efect eliberarea românilor din Transilvania de sub ocupație imperială. Hmmm, istoria se repetă! Și ca întotdeauna, este scrisă de învingători! Un pattern care-i posibil și astăzi, dacă românii s-ar ridica împotriva nedreptăților și asupritorilor. Numai că în loc de trupe vieneze, vom avea parte de alea americane! Sper doar, să avem suficientă minte și să ne poziționăm de partea corectă a baricadei….

  2. Acest lucru nu schimba ce nimic faptul ca REGELE ROMANIEI A ORDONAT ARMATEI SA TRAGA CU MITRALIERA SEMI-AUTOMATA IN IOBAGII = SCLAVII MOLDOVENI . FAMILIA REGALA AR TREBUI SA-SI ASUME RESPONSABILITATEA GRESELILOR FACUTE SI SA PLATEASCA DESPAGUBIRII !!!!!!!!!!

  3. Militarii puteau evita acest masacru dar presiunea khazarilor era mult prea mare. Din amintirile mêle , cel ce comanda acesti militari era un oarecare càpitan ,poreclit Cainele rusu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.