Două maladii autoimune ale spiritului contemporan românesc

2

Românii sunt un popor tolerant. Şi ospitalier. Şi poetic. Al cărui cap plecat sabia nu-l taie. Aşa ne-au învăţat la şcoală, în strădania noastră instinctuală de a ne creşte stima de sine făcută praf din 1948 şi până astăzi.

Numai că, în perioada post-comunistă, mai bine zis, a consecinţelor comunismului, virtuţile astea s-au polarizat invers într-un monstruos sindrom post-Stockholm. În care diferitele aspecte se transformă în inversul a ceea ce ar fi necesar şi clamat că ar fi cazul să fie. Fenomenul are şi un termen ştiinţific…

Mai peste tot se cultivă o incredibilă toleranţă la prostie. Iar toleranţa şi iluzia inteligenţei noastre native s-au transformat într-o intoleranţă şi prostie compulsivă cu profil psihotic autodistructiv. Toată lumea înjură pe toată lumea. Toată lumea e supărată pe toată lumea. Vorba cuiva: unii românii au şi uitat de ce sunt supăraţi unii pe alţii. Estimp, proştii îşi fac de cap în fruntea ţării.

Cât despre ospitalitatea noastră ancestrală: Mai există ea, aşa iconografic cum ne-a fost introdusă pedagogic în arsenalul istoric al virtuţilor româneşti?!

La noi, cei mai bine primiţi sunt străinii. Uitaţi-vă la o adunare românească, fie ea gomoasă sau nu, în care există un străin ca oaspete… Devine automat solar. Totul se va învârti în jurul lui.

Mai prinde cheag pe aici, totuşi, şi românul de mare succes „afară”. Cel care, nu-i aşa, validat fiind de către toţi cei care vor „o ţară ca afară”, poate repara aspiraţional pipota amorului nostru propriu, serios deteriorat de nemernicia coexistenţelor noastre. Iubirea şi admiraţia faţă de Simona Halep din această nevoie vine…

Bunăoară, ospitalitatea noastră bună „de export”, definită foarte bine intern de folcloristele de genul „Capra cu trei clienţi”, s-a transformat într-o slugărnicie de vocaţie cronică. Datoria supunerii este cea mai solidă cultură civilizaţională. Unul „care face ceva” este bun de şef doar dacă e simpatic sau slugarnic, nicidecum eficient sau cu multă carte. La noi nu există cultura civică a „celui mai bun”. De aceea România are cea mai mare imigraţie intelectuală din lume. Deci fuga celor mai buni. Fie că sunt instalatori sau profesori sau medici sau studenţi.

Există studii foarte serioase care ne vorbesc despre România ca fiind cea mai depopulată ţară a viitorului european.

Cea mai mare aspiraţie a românului este Şefia. Sau, filtrat prin viziunea noilor generaţii crescute pe asfalt şi la teve, Vedetismul. Deziderat căruia îi subscriem toată viaţa noastră: şcoli şi doctorate sau cv-uri false, şpăgi, familie, copii, demnitate, sănătate, principii. Repet, Tot.

Uitaţi-vă oriunde vreţi pe meleagurile natale cum sunt trataţi şefii, şi uitaţi-vă cum sunt trataţi ceilalţi. Gradul de pupincurism este la fel de mare ca în comunism şi e cu-atât mai mare cu cât prostul îşi doreşte şi mai multă fudulie. Doar că am înlocuit fundul PCR-ului cu fundul NATO şi al SUA.

Pe de altă parte, nu cred că există ţară în UE în care să se practice contraselecţia la o scară atât de apocaliptică, ce pare de-a dreptul o sinucidere în masă… Pentru că cel mai mare rău pe care îl poate face un prost este să ajungă în frunte. Unde, parcă au migrat cu toţii, dacă ne gândim la statul captiv în care ne scufundăm cu toţii. Vorba părintelui filosof, Savatie Baştovoi: „Când prostul a devenit măsura tuturor lucrurilor, a evita tovărăşia proştilor este o virtute ce se învecinează cu martiriul”.

Mi-aduc aminte, când a venit prima criză economică, ni s-a spus de la „noul partid”: Puneţi cel mai tare ministru de Finanţe pe care-l aveţi în lume! Nu l-am pus. Bulgarii l-au căutat şi l-au găsit prin Vest. Şi l-au pus. Se vede azi la nota de plată de la Krapets. Sau în rata de îndatorare a României. Şi în pensiile speciale.

Când a venit criza pandemică ni s-a spus: Puneţi pe cel mai tare ministru al Sănătăţii pe care-l aveţi în lume! Nu l-am pus. Se vede în topul numărului de infectări din România. Şi în cuantumul de victime care mor pentru că nu există donatori de plasmă. Şi în băncile şcolare. Şi în teatrele goale.

Când a venit criza educaţională, cu o lege permanent nerespectată, care ne obligă la finanţarea cu 6%, am tăiat bugetul de la Educaţie, Cultură şi Cercetare şi am pus o glumă de inspectoare şcolară ministru al Educaţiei, iar la Cultură, pe unul care a condus OTV-ul. Pentru că, nu-i aşa, conspiraţia proştilor e cea mai tare conspiraţie politică din România. Mult mai tare decât cea a hoţilor.

Premierul Florin Cîţu, fost senator şi ministru de Finanţe al PNL: „A venit momentul să terminăm cu propaganda că Învăţământul şi Sănătatea reprezintă prioritatea zero în România!” Este actualul premier un prost cu carte?! În opinia mea, este.

Acum mă gândesc că dacă există antisemitism care denotă abuzul de toate felurile, din motive etnice, asupra unei populaţii minoritare, şi se condamnă cu închisoare, inclusiv pentru negarea lui, antiromânismul, care se ocupă cu persecutarea unei majorităţi, şi negarea lui, în ce lege ar fi cazul să se încadreze?!

Autor: Liviu Mihaiu

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. A scrie jignitor la adresa românilor nu te califică să-mi demonstrezi că-ntr-adevăr te duce mintea! Nimeni nu-și pune întrebarea, cum de-a fost posibil să se ajungă aici? Majoritatea formatorilor de opinie iau faptele exact așa cum sunt, într-o modalitate superficială acordându-le generos lovituri de bici virtuale tocmai acelora care își câștigă pâinea-n mod onest, care stau în banca lor fără să-și insulte semenii, ba, din contră, ajutându-i, care observă și regretă profund decăderea celor din jur, dar care caută explicații logice, examinând atent profunzimea transformării fără să-și acuze compatrioții. Modestia, smerenia, bunătatea n-au ucis pe nimeni! Ce-i drept, e mult mai ușor să le pui altora stigmate (sindrom post-Stockholm, servili, slugarnici, lingușitori) decât să vii cu clarificări, cu lămuriri! Ba mai mult, în opinia domniei sale, nici intelectualii nu mai sunt autentici, pentru că-și cumpără diplome și mint în CV-uri! I-aș răspunde d-lui autor, că pe cei conformi cu adevărul, a căror autoritate NU poate fi pusă la îndoială, nu-i găsește pe rețelele de socializare, nu-s invitați la TV, stau cuminți în tranșee și reprezintă România așa cum pot ei mai bine. Alții, emigrați de ani buni, încă mai aduc beneficii țării. Nu toți românii și-au obținut acel act oficial, care certifică pregătirea profesională a unei persoane, la Spiru Haret! Și culmea culmilor, nici nu se intersectează cu părțile dorsale ale americanilor, ale oficialilor NATO ori ale tehnocraților de la Bruxelles! E dificil să faci o departajare, o separare clară între români, cu un creier devenit cam întunecat în urma spăgilor date de către Sorin Ovidiu Vântu lui Bogdan Olteanu pentru a te face guvernator al Deltei Dunării, nu-i așa? Mă întreb și eu, pentru că tot n-am ce face la ora asta, de ce nu ne povestește dumnealui despre contribuțiile personale asupra benzinăriilor plutitoare ale lui Petromservice? În general, majoritatea îi judecă pe ceilalți prin prisma propriului caracter. Românii cumsecade, cu adevărat ospitalieri, cu rafinament intelectual suficient cât să-și dea seama că cei care au distrus națiuni, pentru a-și construi imperii, nu vor adopta ale obiceiuri în raport cu România, indivizi pașnici care-și văd de câlții lor, cum se spune, sunt persiflați, batjocoriți cu un cinism absolut deșănțat de un jurnalist mediocru, angrenat în mecanismele corupției. Sărmanul, nimeni nu l-a învățat până acum că alianțele aparțin celor puternici și nu-s încheiate în beneficiul celor slabi, că băieții puternici ai planisferei se străduiesc să ne arate cum ne cuceresc pas cu pas prin intermediul unor mărgeluțe colorate! Ce spunea apreciatul Ion Coja într-un articol mai vechi despre antiromânism: ”Antiromânismul a devenit un fenomen care produce politici și strategii de stat. Grija cea mai mare este necesar să fie arătată față de antiromânismul instituționalizat, care generează strategii complexe, bine susținute financiar și logistic, menite să submineze interesele de orice fel ale românilor, ale statului român. În spatele acestor strategii se află grupuri de interese atât din interiorul țării, cât și din afara României”. https://ioncoja.ro/decalogul-junelui-nationalist-2/
    Aș zice că, decât să nu mai contenim cu aruncatul dejecțiilor în capul românilor, e timpul să observăm adevărata problemă: lipsa curajului politic, lipsa asumării riscurilor, deoarece e limpede că autorii antiromânismului vor reacționa extrem de agresiv, neputința de-a lua taurul de coarne și de-a se opune (la politicieni mă refer) masonilor, securiștilor, păpușarilor din umbră care manevrează totul pentru propriile interese. Iar ăștia nu-s aleși de popor, dar se prefac doar că-i reprezintă. Politicianul nu are interes să promoveze românismul autentic, așa cum îl cunoaștem cu toții, deoarece nu-i aduce beneficii. Antisemitismul în schimb generează profituri uriașe, pentru că prin intermediul lui se creează INCLUSIV acel vid imens în cadrul națiunii atât de necesar pentru a fi ocupat cu alte neamuri în vederea asimilării celor existente. Dacă înțelegem clar și precis conflictul israeliano-palestinian, atunci vom pricepe deslușit încotro ne îndreptăm. Care-i vina românilor în toată ecuația asta, chiar n-am s-o pricep vreodată!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.