Economiile cele mai avansate ale lumii încă practică sclavia economică și chiar sclavia socială

1

Sclav Bogat CapitalismTradițional, capitalismul gregar era specific țărilor furnizoare de materie primă, mono-industriale sau exclusiv agrare, fiind similar cu dumping-ul (vânzarea de marfă la prețuri sub costul de producție) pe care îl practicau în trecut țările comuniste și pe care încă îl mai practică unele țări asiatice, cum sunt China, India sau țările din peninsula Indochina.

Cu toate acestea, capitalismul low road se răspândește pe scară largă, mai ales în America și în UE, unde sunt utilizați muncitori imigranți, angajați la negru sau la limita legalității. Economiile cele mai avansate ale lumii încă practică sclavia economică și chiar sclavia socială. În plus, acest capitalism gregar devine și brutal, prin violența cu care respinge tentativele de ieșire din tiparul impus de „titanii” globalismului.

După Joel Rogers, profesor la Universitatea Wisconsin-Madison, deși capitalismul gregar, de joasă speță, promovează salariile reduse pentru ca întreprinderile să concureze prin prețuri, în detrimentul calității produselor și a serviciilor, salariații plătiți prost și ținuți captivi prin lipsa de siguranță a slujbelor lor sunt necesari mai ales pentru efectul de disuasiune. Ceilalți salariați, care au obținut, probabil, condiții de muncă mai bune, trebuie să observe permanent și să fie avertizați fățiș că se poate ajunge și mai jos cu salariile, iar condițiile de muncă să fie și mai proaste, și astfel să nu îndrăznească să ridice prea multe pretenții, pentru a nu ajunge la nivelul de bază, la munca de jos. Mersul pe burtă poate fi oricând înlocuit cu mersul târâș.

În timpuri de restriște economică, angajatorii, ca și stăpânii de sclavi, au acces la un mare numar de potențiali lucrători, sclavi sau oameni liberi, care caută, cu panică sau în disperare, un loc de muncă. Oamenii liberi obișnuiți nu au acces la slujbe pe viață și, cu atât mai puțin, nu au acces la slujbe bine plătite. Aparența de libertate de care se bucură nu îi împiedică să observe că se poate și mai rău – sclavia există și se poate extinde si la oamenii liberi înfometați sau înspăimântați sau supra-îndatorați. Iar angajatorii nu scapă oportunitatea de a face acest lucru să fie cât se poate de vizibil și de clar, cu titlu de instrument de disuasiune (descurajare) a oricarei intenții de negociere. Și atunci, omul „liber” acceptă orice slujbă, în orice condiții. Sclavia trage în jos toate salariile, inclusiv salariile pe care le încasează muncitorii liberi sau cei „liberi”.

Este șocant că așa ceva se poate întâmpla în America sau în UE, dar România neo-liberală și libertariană, raiul influencerilor „de dreapta”, nu este prea impresionată.

În colonia România este „vital” ca salariul minim pe economie să dispară, iar potențialii salariați, oamenii „liberi”, să accepte slujbe pe doi lei. Pentru un asemenea rezultat este permisă chiar și asmuțirea non-etică și ne-creștină a salariaților din corporații contra bugetarilor sau a „asistaților social” (care sunt confundați cu pensionarii, cu copiii sau cu persoanele aflate în îngrijirea nou-născutilor și a copiilor mici). Dacă „se poate și mai rău”, atunci lucrătorii din corporații nu numai că nu au de ce să se plângă de practicile neo-hitleriste, amestecate cu convingerile neo-marxiste, ale angajatorilor. În realitate, ei trebuie să se teamă pentru locurile lor de muncă, ținându-i vinovați și țapi ispășitori pentru această stare tensionată de lucruri pe bugetari, pensionari, mămicuțe etc.

Autor: Gheorghe Piperea

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Pornim de aici: https://www.globalslaveryindex.org/2018/data/country-data/romania/
    E cumplit de dureros să afli dintr-un raport (chiar destul de vechi) realizat de o organizație australiană, că România este principala și cea mai mare sursă de sclavi a Europei. Până la salariile din România și până la descrierea fenomenului sclaviei moderne la nivel mondial, avem de înfruntat ce se vede! Toți discutăm vorbe, fără să evidențiem partea dureroasă: am ajuns sub somalezi și etiopieni!!! Pe cei din Burkina Faso nici nu-i mai amintesc! Măcar aceștia din urmă au fost nevoiți să-nfrunte războaiele americanilor și-ale lacheilor lor, dar noi, chipurile, am fi „aliați” cu tovarășii de peste Atlantic. Și-atunci? Cum am ajuns a doua țară din UE (atenție, după Polonia, care prin presa noastră este considerată paradisul economic și naționalist, ce se opune politicii UE la fiecare virgulă a ălora de la Bruxelles) ca număr de sclavi care trăiesc între granițele sale? Adică exportăm forță de muncă ieftină, capabilă să-și ducă existența prin barăcile de la marginea plantațiilor sau complexelor industriale, dar nici acasă, pe meleagurile autohtone, nu stăm mai strălucit! O spun rapoartele internaționale, nu noi care comentăm de pe margine! România furnizează astăzi Uniunii Europene nu numai resursele sale, nu numai profituri sustrase ilegal de către transnaționale, dar și aproximativ 80% dintre femei, acestea fiind victimele traficanților de carne vie. Suntem nu numai aserviți din punct de vedere economic, social, politic, dar națiunea asta s-a transformat inclusiv în depravata ticăloasă a Europei. Prin urmare, cui datorăm această situație? În primul rând guvernelor țărilor din Europa de Vest (apoi celor ale noastre părtașe la asemenea acțiuni), care prin alocarea de voință politică și-au dezvoltat capacități guvernamentale bine dezvoltate și destinate susținerii sclaviei moderne, protejându-și astfel proprii cetățeni de muncile grele, ingrate, de jos. Prin existența prostituției, vinovați sunt politicienii români alături de șefii serviciilor secrete, care prin complicitate în aplicarea legii, prin indulgența judiciară și prin inexistența măsurilor de protecție destinate victimelor, la care mai adaug și corupția imensă ca și inconștiența criminală de altfel, toate au contribuit la exploatarea nemiloasă, până la epuizare, prin muncă precum și la cea sexuală a românilor. Să fie clar! sărăcia NU este o scuză pentru acte criminale!
    Câțu mai alaltăieri se lăuda că avem cea mai mare creștere economică din UE (desigur, la împrumuturi pe cap de locuitor, pentru că România nu mai are nici industrie și nici agricultură din care să obțină această mărire), doar că ea nu-i pentru români! Românii pălmași n-au simțit-o-n buzunare, doar ”investitorii străini” – aka prădătorii economici – s-au bucurat de asemenea pleașcă picată pe capul lor! Că pe seama asta ne sufocă, iar micuțele afaceri ale autohtonilor sunt înăbușite în taxe peste taxe și impozite cu carul! Cum se pot explica astfel de creșteri record la ”lenea” și „neproductivitatea” populației lucrătoare? Oare bancherii străini ne vor explica vreodată de ce practică dobânzi, aici în România, mai mari decât în patria lor? Cum se întâmplă că atâția oameni au acumulat doar lipsa de speranță și sărăcia, în vreme ce grupuri restrânse au concentrat asemenea averi? Deoarece asimetria libertate-răspundere a generat o repartiție total inechitabilă a PIB concretizată într-o polarizare socială accentuată. Dacă tefeliștii rezistenți urlau că ucide corupția, nimeni nu le-a răspuns că la sate, spre exemplu, asasinează foamea. La sate e groaznic, nu e deloc good life, sau ăia de locuiesc acolo nu contează pentru că votează cu PSD-ul, sunt asistați social și n-au dinți? Toată lumea o fi uitat că inteligența s-a născut la sat? Nici un bucureștean de mucava, din ăștia de se consideră mari formatori de opinie, mari școliți într-ale economiei, dreptului și alte profesii, care pe vremea abuziv-împușcatului de-abia chițăiau, fiind considerate neproductive, nu scrie despre problemele cu care se confruntă societățile rurale? Oare sclavia socială și economică o fi numai în orașe? Cât or da la sapă amărâții, pentru un blid cu mâncare? Ca să închei, România nu oferă numai sclavie prin lume, dar suntem țara cu cel mai mare abandon de suveranitate economică, transformându-ne în consumatorii cei mai buni ai UE. Or, fiind atât de dependenți de Bruxelles, prin sclaveții noștri și prin folosirea de bunuri materiale și servicii, va fi imposibil să punem condiții (chiar dacă am presupune că la conducerea țării ar exista doar patrioți) pentru a obține un minim măcar de avantaje militare, politice, economice în negocierile (de oricare tip ar fi ele) cu tehnocrații UE sau în fața oricărui alt stat din afara Europei. Devine mult mai dureroasă concluzia decât sclavia: chiar dacă oamenii noștri, buni la toate dar prețuiți pentru nimic între occidentali, s-ar întoarce, situația nu deține o cale de rezolvare decentă, nu se pot crea oportunități pentru ei de a munci și-a trăi în propria lor țară. Cozile de topor autohtone sunt dispuse să ne vândă cu totul, doar să nu-și piardă utilitatea în fața păpușarilor. Pentru că știu foarte bine că dacă se întâmplă să fie „debarcați”, vor fi aruncați în mijlocul furiei mulțimilor, care nu vor avea altă preocupare decât să ridice câteva spânzurători în piața publică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.