Întreaga lume se va împărți la trei

1

În timp ce dormeați, la forumul anual al ASEAN de anul trecut s-au pus bazele celui mai mare bloc comercial al lumii. Imaginați-vă că, în același spațiu participă, cu drepturi egale, atât China cât și India, Indonezia, Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud. Mai mult, întregul spațiu economic exclude SUA. Ca prin minune, diferendele dintre națiunile de-acolo se închid pentru a face loc unui pact comercial extins.

Practic, ceea ce vedem reprezintă începutul unei construcții similare UE, în spațiul Asia-Pacific. Este a doua construcție supranațională care se pune pe tapet. Principiile de la care pornește noul pact sunt cele economice, cum ar fi, spre exemplu, accesul facil pe o nouă mega-piață.

Chestiunea este transparent implementată, copiată parcă la liniuță după rețeta UE. Ce lipsește acum este o monedă unică. Fără doar și poate ea va exista și, pentru a plasa noul bloc economic în avangarda progresului, cu siguranță va fi una ancorată atât în trecut cât, mai ales, în viitor. Ați ghicit? De ceva vreme Banca Centrală a Chinei experimentează o criptomonedă. Nu-i una banală, ci are o caracteristică visată de toată lumea: e acoperită în aur. Lansarea unei asemenea monezi ar dinamita întreaga piață. Motivul? Moneda ar înmagazina, din nou, o valoare, ar avea valoare intrinsecă, nu una ipotetică precum hârtiile emise cu mult prea multă ușurință în prezent. Ar fi, fără doar și poate, un atac violent al „lumii noi” asupra decadenței celei vechi.

Nu știu de ce, văzând ușurința cu care o baghetă magică stinge, peste noapte, disensiuni care păreau a nu avea rezolvare, ceva îmi spune că ceea ce se petrece acolo nu-i prea „natural”. Și, mai mult decât atât, lumea începe să se structureze în blocuri supranaționale care amintesc într-un mod mult prea evident de 1984. Ce mai rămâne? Practic foarte puţin, mai precis punerea pe tapet a unui plan vechi, hăt, de pe la jumătatea secolului XIX, anume formarea Uniunii Nord Americane. Într-adevăr, Trump, cu zidurile lui, stătea ca un ghimpe în calea acestui ideal măreț care, iată, cu noua conducere luminată, începe să prindă aripi.

Și uite-așa, în scurt timp, întreaga lume se va împărți la trei. Trei poli de putere prezentând cu succes trei modele în care omul este depersonalizat, exploatat și sărăcit la extrem. Sau, dacă ar fi să o spun folosind expresiile la modă acum, aș spune-o simplu: „Welcome to 2030. I own nothing, have no privacy, and life has never been better” (Bine aţi venit în 2030. Nu deţin nimic, nu am intimidate şi viaţa nu a fost niciodată mai bună).

Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu

 

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Mda, noroc cu „vigilența” lui Dan Diaconu care ne ține treji!
    Totuși, așa-numiții „lideri” corporativi / politici vor continua să devină de-a dreptul lirici în legătură cu cea de-a patra revoluție industrială – sau cu derivările sale ușoare, cum ar fi Build Back Better, sloganul preferat al noilor chiriași ai Casei Albe. Co-sponsorii BlackRock, Blackstone și Carlyle Group care continuă să-și extindă sincronicitatea cu Consiliul Rothschild pentru corporație incluzivă cu Vaticanul, avându-l pe papa Francisc la cârmă, nu-s amintiți deloc în analiza lui Dan Diaconu! Atât Putin cât și Xi Jinping au subliniat clar că nu se poate realiza nimic substanțial, dacă nu se reduce decalajul inegalității dintre Nord și Sud. Ca să fiu și mai limpede, ceea ce au propus Putin-Xi a fost un efort concertat de extindere a bazelor parteneriatului strategic Rusia-China către întregul Sud Global, adică alegerea crucială care urmează este între conceptul win-win și jocul ZERO al ”excepționalilor” americani. Care o fi lumea aia, cu Uniunea Nord Americană care se formează și participă la tandemul Rusia-China? Mai precis, economia geopolitică a capitalismului financiar vs. capitalismul industrial? Contrastul între neoliberalismul american și investiția productivă a Asiei de Est în capitalismul industrial este imens, ceea ce demonstrează că randamentul economic al SUA – piețe administrate de Trezorerie și capitalismul afacerilor private – s-a transformat într-o oligarhie monopolistă. În ceea ce privește bătrânul continent, declinul american înseamnă că are din ce în ce mai puțin de oferit, cu atât mai mult cu cât totul se concentrează pe principalul câmp de bătălie dintre SUA, China și Europa. Așadar centrul de greutate al planetei este Asia, așa cum a fost în urmă cu 2 secole, celelalte își urmează drumul lor cu sfere de influență și țări satelit cu care se poate colabora. Economic și nu numai! Atât!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.