Era clar pentru oricine că solicitările UE de punere în libertate a lui Navalnîi vor fi respinse de Moscova și, prin urmare, vizita la cald a lui Borrell va fi un dezastru. De ce s-a mai dus? A încercat Borrell să salveze totuși dialogul cu Moscova pentru viitor, ca soluție disperată, sau a dorit din contră să provoace Moscova cu atât mai mult? Să vedem…
Constatarea sa, la întoarcerea la Bruxelles, că Rusia „se deconectează progresiv de Europa”, este o realitate de ani și ani, rodul politicilor de apropiere a Moscovei de Beijing, cu atât mai mult din cauza politicilor de sancțiuni europene și americane. Ce credea Borrell, că Putin va sta cu mâinile în sân? Când rușii au început construcția gazoductelor spre China și Turcia sub presiunea restricțiilor pe piața UE, când au lansat nord stream 2 cu Germania, când au intervenit în Siria și Libia, când au făcut contractul cu Turcia pentru rachetele S-400, ce-a crezut UE? Că Rusia „nu se va deconecta progresiv” de Europa? Abia acum se miră Borrell?
Și, dacă se deconectează, de ce s-ar lamenta Borrell? Nu e rodul politicilor UE din ultimile decenii? Sau, cumva, UE a confundat Rusia cu Belarus, Bulgaria și România? Cu Ungaria și Polonia tot n-au reușit.
Logic este că Borrell s-a dus la Moscova nu pentru a certa, ci pentru a găsi punți disperate de dialog pentru viitor. N-a știut Borrell ce știe toată lumea, că Moscova nu crede în lacrimi?
După criticile la adresa vizitei și a modului în care a decurs, Josep Borrell a încercat să explice, pe blogul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), de ce s-a dus la Moscova, în perioada 4-6 februarie.
Șeful diplomației europene susține că a dorit să testeze dacă Guvernul rus e interesat să soluționeze diferendele dintre cele două părți. Din reacția Moscovei, Borrell a tras concluzia că rușii nu doresc să se angajeze într-un dialog „mai constructiv” cu Uniunea Europeană, astfel că UE va trebuie să tragă concluziile necesare și să acționeze, inclusiv prin aplicarea unor noi sancțiuni.
„Le va reveni statelor membre să decidă următoarele etape și da, acestea ar putea include sancțiuni”, spune Borrell.
Consiliul Afaceri Externe se va reuni pe 22 februarie, după ce la precedenta întâlnire miniștrii europeni de externe nu au reușit să ajungă la un punct comun în privința unor sancțiuni împotriva Moscovei.
Borrell mai spune că a revenit de la Moscova ”cu profunde îngrijorări în ceea ce privește perspectivele dezvoltării societății ruse și alegerile geostrategice ale Rusiei”.
„Rusia pare că se deconectează progresiv de Europa și consideră valorile democratice o amenințare existențială”, a scris șeful diplomației europene, care nu a reușit să se întâlnească cu opozantul Aleksei Navalnîi, condamnat la închisoare, după ce s-a încercat otrăvirea sa.
MAE rus și-a exprimat surprinderea în legătură cu evaluarea făcută de Borrell: „Probabil că la sosirea sa la Bruxelles, înaltului reprezentant i s-a explicat unde anume ar trebui să pună accentele, ceea ce confirmă cum și cine elaborează politica UE”, potrivit TASS.
Rusia a fost întotdeauna un partener onest pentru Europa. Numai că, diplomații ruși sunt de talie mondială și au pretenția ca omologii lor europeni să-și desfășoare profesia la fel de onorabil. Kremlinul s-a săturat de incompetența Bruxellesului, a realizat că NU are negociatori pe măsură. O altă observație este că echipa Lavrov practică diplomația în mod clasic, spre deosebire de corespondenții săi din UE, prima categorie fiind mult mai sinceră inclusiv în spatele ușilor închise, decât manifestarea complet neloială a celor din urmă, după cum a demonstrat penibilul episod Borrell. Europa încearcă să umilească Rusia, manipulând așteptările profesionale ale diplomaților ei, pentru a-i transforma în proști pe scena mondială. Dacă procedează astfel, este pentru că americanii, cel puțin în ultimii 7 ani, i-au convins pe lacheii lor din conglomeratul UE, că Federația Rusă are nevoie de ei mai mult, incomparabil mai mult, decât invers. Este limpede, că urmare a acestei idei preconcepute, adoptate dinainte fără prea mult raționament, Bruxellesul a interpretat-o greșit, ca pe o disperare politică din partea Moscovei, pe care a încercat s-o exploateze la fiecare pas.
Mulți dintre noi, care suntem filoruși, am pledat public, pe Internet, inclusiv pe anumite site-uri oficiale, ani de zile, ca Rusia să se deconecteze progresiv de Europa, deoarece așa numiții „parteneri occidentali”, pe care Federația Rusă îi amintea obsedant, aproape în cadrul fiecărei conferințe de presă, nu sunt sinceri în demersurile lor politice și economice față de Administrația de la Kremlin. Nici unul dintre noi n-a susținut toate acestea, pentru că se considera mai inteligent și mai experimentat decât echipa lui Putin, ci pentru că aparțineam (unii dintre noi) unor țări în care UE făcuse ravagii în absolut toate sectoarele. În schimb, învățătura servită săptămâna trecută, de nimeni altul decât de fostul ministru de externe spaniol, ar trebui să determine schimbarea strategiei ruse în vederea recalibrării totale a relațiilor cu China, profitând chiar de recentele dezacorduri diplomatice ale acesteia cu India, precum și de extinderea cuprinzătoare a legăturilor Rusiei cu Africa. Prin urmare, NU mai este necesar, să se acorde priorități diplomatice din partea rușilor vectorului occidental european! Am mai spus-o: vremea diplomației de catifea a dispărut, NU mai poate fi aplicată, începând cu cazurile particulare către cele generale, gloatei americane și pudelilor/valeților (în livrea sau fără) europeni! UE este controlată de SUA și basta!!! N-o să-și asume niciodată responsabilitatea acțiunilor sale, inclusiv dorința de-a rămâne dirijată de către yankei. Din fericire, Rusia a priceput după o serie de palme diplomatice luate de-a lungul timpului (în special după dezmembrarea Ucrainei) că e nevoie urgentă să-și recapete respectul de sine și să recunoască un adevăr pe care Dostoievski l-a declarat strălucit încă din 1881 („Rușii sunt la fel de asiatici ca europeni. Greșeala politicii noastre din ultimele două secole a fost aceea de a-i face pe europeni să creadă că suntem adevărați europeni. Am slujit prea bine Europei, am participat prea mult la certurile ei interne. Ne-am plecat ca niște sclavi în fața europenilor și le-am câștigat doar ura și disprețul. Este timpul să ne îndepărtăm de Europa nerecunoscătoare. Viitorul nostru este în Asia”): blocul european nu-i este prieten Federației Ruse. Recenta expulzare a diplomaților UE (care au participat la protestul de susținere a trădătorului Navalnîi, încercând să practice ingerința în treburile interne ale statului rus exact cum procedează în România, deosebirea fiind că acolo nu le-a mers și-au fost azvârliți cât colo!!!) demonstrează că Moscova și-a învățat lecția perfect!!! Vorbele lui Lavrov transmise Bruxellesului („cine vrea pace să se pregătească de război”) arată în mod convingător că Rusia NU este intimidată și că Europa va trebui să aleagă între directivele primite de la Washington și tratarea/considerarea Rusiei ca partener egal. Dacă alege să se supună Americii, atunci mărul discordiei va fi în interiorul UE, deoarece unele state membre fac afaceri cu Federația Rusă și chiar investesc în spațiul rus. Și-atunci, câți sunt pregătiți să rezilieze contractele și să piardă venituri imense, având în vedere că doar până în a doua jumătate a anului 2016, țările UE au pierdut din cauza sancțiunilor peste 100 de miliarde de euro? De atunci, cifrele nu prea s-au mai publicat, deoarece paguba a fost și este imensă, întrucât sancțiunile n-au fost ridicate, numai Trump a mai adăugat încă 46 la cele existente. Așadar, Lavrov le-a provocat politicienilor de la Bruxelles atacuri de cord punându-i să-și selecteze preferințele – SUA sau Rusia – pentru că o astfel de atitudine lovește exact în interesele statelor membre, adică: dacă-i ales Washingtonul va începe să se analizeze risipirea/dezmembrarea UE. Că vrem sau nu vrem, banul ÎNCĂ dirijează lumea! Politica e politică, afacerile sunt afaceri iar ”indispensabilii” planetei se află de cealaltă parte a gârlei, a Atlanticului, iar geografia europeană a Rusiei nu poate fi schimbată. Lavrov le-a dat o lovitură de maestru!!! Ca de obicei, interpretată fără judecată la București. Așa că, mai corect aș numi acțiunea diplomației ruse, „From Russia with love” decât „Moscow does not believe tears” (unul dintre filmele cinematografiei ruse tare dragi mie) sau pentru acuratețe și mai mare ”Moscow is unmoved by tears”.
Sunt milioane care-l sprijina pe Navalnai ? Care-or fi alea, poate satanele globaliste care doresc sa-și impraștie balele otravite, cu garnitura de poponari și lingatoare de ..zde ? Poate vor sa umple și mama Russia de pdofili și d iohaniși car sa faca trafic cu copii spre slava pedofililor declasați din sodoma euroatlantica ? Astea-or fi valorile europene ? Slava Russiei, slava lui Putin, jos declasații spurcați euroatlantici !