Nu poți fi naționalist când n-ai ce pierde

1

Când nu ai, te doare la bască cine îți e stăpân. De-abia când începi să faci un pic de cheag, atunci începi să-ți dai seama că ce câștigă străinii pierzi tu de fapt, că e un joc de sumă zero, dincolo de toată propaganda bombastică privind globalizarea și să iubim străinii, că ne sunt superiori și știu ei mai bine cum ar trebui să ne trăim viața.

Pe vremuri, în Evul Mediu, pe amărâtul de iobag nu-l interesa dacă e sub biciul ducelui de Orleans sau sub cel al boierului Cantacuzino sau al agăi Mustafa Selim. Tot un drac era. Muncea, se spetea, venea boierul și îl belea. Cu legea în mână. Și lui nimic nu-i rămânea. Na, că am început să fac și versuri, ca Robin Hood.

Drept pentru care spiritul naționalist pe vremurile acelea pline de agricultură de subzistență și de sărăcie era unul practic inexistent. Naționalismul a apărut de-abia când aveai ce să pierzi. Când a apărut industrializarea și fuga țăranilor la oraș și apariția burghezilor, care produceau și voiau ca ce produc să le rămână lor, nu să vină să le ia avuția ducele de Orleans sau habsburgul sau neamțul sau rusul sau turcul.

De-abia când ai, începe să-ți pese că te jupoaie celălalt. La fel și acum, în România noastră. O brumă de naționalism veți vedea îndeosebi la cei cu afaceri locale, care simt apăsarea multinaționalei, a felului în care tratamentul economic privilegiat al străinilor îi lasă pe aceștia să sufoce concurența locală și să exporte nestingheriți tot profitul în paradisurile fiscale, de unde se întoarce înapoi acasă la ei, în buricul Imperiului.

Tefeleii noștri nu sunt naționaliști căci n-au ce pierde, fiind doar niște biete slugi la stăpânul străin. Tefeleii noștri îmbibați de fantasma binefacerii globalizării sunt niște bieți șerbi de tastatură, niște bieți iobagi de Excel. Tot ce-și pot dori e să aibă o casă, poate un pic mai mare, și o mașină, poate un pic mai bengoasă. Și în rest doar să-l lase stăpânul să fie liber cu programare două săptămâni, să-i dea drumul din lesă un pic, poate în Grecia, poate în Croația, și dacă a fost cuminte și a supt cum trebuie coada la bici, poate chiar în glorioasele Maldive.

Tefeleii, neavând ce să piardă mare lucru, nu le pasă dacă sunt slugi la contele de van Groningen sau la ducesa de Armand sau la groafa Merkel. Important e să fie străini, că românii ăștia ai noștri ne cam put și ne doare sufletul să vedem cum alții au și prind cheag și noi nu. Lasă, să moară afaceriștii români. Noi să ne vedem de tastatura noastră și să robotim la Excel și să sugem coada la bici și, dă Doamne, măcar o săptămână în Maldive, căci stăpânul e generos și o să ne lase.

De-abia aștept un viitor în care noua generație de tefelei să fie și mai bine dresată, să le intre bine în cap că nu e bună proprietatea.

Că e mai bine să stai în chirie decât să ai casa ta, pentru că încurcă mobilitatea profesională. Pe bune, exact asta îi învață pe copiii noștri la școală în manualul de Educație Civică. E mai bine să fii slugă mobilă decât apropitar obtuz. Le spală creierele de mici, să nu care cumva să râvnească să aibă casa lor.

Să le intre bine în cap că e mai bine să nu aibă mașină, că mor delfinii și turturelele, și să meargă cu Uberul care nu plătește taxe și zvârle tot profitul în paradisurile fiscale, fără să platească taxe în sărăcia asta de colonie. Sau, și mai bine, să se dea cu trotineta, neapărat închiriată. Că e vorba tot de mobilitate. Te dai cu ea, plătești la stăpân că te-ai dat și pe urmă o trântești superior pe trotuar, sau în mijlocul drumului, să se împiedice și alții de ea.

Că e mai bine să nu cumperi softul, ci doar să-l închiriezi, să plătești anual taxă de folosință pe el. Așa e mai bine. Să n-ai nimic al tău, totul închiriat.

Că e mai bine să nu deții bani cash, ci doar decât în cont, că n-ai ce face tu cu banii tăi, alții trebuie să-i controleze.

De-abia aștept să vină și vremea aia, când toți se vor preda cu entuziasm la stăpânul global, care controlează și Uberul și trotineta și banca și casele în care stau tefeleii mei entuziaști cu chirie. Și să le placă. Să ridice ode de slavă viitorilor duci de van Groningen și viitoarelor contese Armand și neo-groafelor Merkelițe, über alles. Uber. Über. Tot aia e.

De-abia aștept. O să fiu mort până atunci, probabil. Dar de-abia aștept.

Autor: Mirel Palada

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Forțată comparația între așa-zisa inexistență a naționalismului la iobagi și apariția lui propriu-zisă, în integralitate, după așa-zisa agoniseală a industrializării! Urbanizarea și progresul tehnologic au adus mai mulți morți decât agricultura de subzistență, iar Revoluția franceză care a condus la căderea monarhiei și-a Bastiliei n-a fost făcută cu burghezi și nici cu târgoveți. Prin urmare, cristalizarea conștiinței naționale s-a produs și la coarnele plugului! Știu că figurile de stil sunt folosite pentru a întări în special ideea de bază, dar adevărul istoric e doar unul! Chiar dacă progresism-liberalismul își propune să-l modifice și să-i atribuie derivații. În plus, industrializarea a produs diversitate și volum sporit de bunuri materiale atribuite tot claselor superioare, în vreme ce păturile inferioare se zbăteau într-o mizerie cruntă și erau afectate de o mortalitate ridicată, pentru că se modificase complet piața muncii, șomajul fiind extrem de accentuat. Bine ar fi ca indivizi precum Mirel Palada să nu considere întreaga audiență sfertodoctă! Poate unii au învățat deja literele și s-au apucat de citit! N-așteaptă să-i manipuleze careva prin jumătăți de adevăr!!!
    Cât despre naționalismul economic, la care face referire autorul, acesta este complet diferit de naționalismul etnic, pe care-l amintește în treacăt. Ideea suveranității statale și a libertăților religioase nu se regăsește pe nicăieri într-un mod erudit explicate. Începând cu Tratatul de la Westfalia și până-n secolul XXI, naționalismul a căpătat numeroase fațete, iar papalitatea și ”Sfânta” Romă n-au mai intervenit în treburile interne ale statelor incipient formate. Prin urmare trebuie să existe o reașezare a principiilor naționalismului, la un nivel ceva mai ridicat decât situația șerbilor vieții pre-industrializate și invenția motorului cu aburi a lui James Watt. Apărarea uneori exagerată a drepturilor și aspirațiilor naționale nu trebuie să fie primitivă și vindicativă, deoarece lupta nu se dă (cel puțin în momentul de față) între dreapta și stânga, nu se poartă între liberali și conservatori, nu se regăsește între progresiști și reacționari, ci între grupurile care văd statele naționale ca pe un obstacol ce trebuie lichidat și ceilalți (din ce în ce mai puțini) care văd statul național ca o valoare centrală ce trebuie ocrotită. Simplu, dacă pricepem dincolo de vârful nasului! Globaliștii nu vor să distrugă doar ideea de naționalism în sine, ci inclusiv statele naționale cât și ideea de cetățenie în interiorul unui stat național. Plus cele care sunt strâns legate de fundamentele năzuințelor naționale: familie, religie creștină, rolul instituțiilor medicale, școala, moneda proprie, tradiții, obiceiuri, voința poporului etc. În noua arhitectură toate acestea nu-și mai găsesc locul, deoarece suveranitatea națiunilor și naționalismul lor (cu tot ceea ce implică fiecare în parte) sunt în interdependență cu dezindustrializarea, întrucât acum oligarhia financiar-bancară (excelent protejată de serviciile de informații) controlează clasa politică și NU invers.
    Cu tot jocul de cuvinte al lui Mirel Palada, „Deutschland uber alles, uber alles in der Welt” (Germania mai presus de toate, mai presus de orice pe lume, cântat nevoie mare de naziști!!!) cu toate că a evidențiat faptul că tefeliștii sunt simple unelte neștiutoare în mâna elitelor, n-am observat nici pe vremea conducerii PSD-ului (partidul de suflet al domniei sale), nici pe vremea celorlalți (peneliști, țărăniști, pedeliști și alte hoarde barbare) vreun proiect de reconstrucție națională a României bazat strict pe naționalismul economic. Doar ambiguități, doar mișcări subversive, doar expuneri în care românii din toate clasele sociale au fost terfeliți, batjocoriți, umiliți. Dacă n-au putut și n-au vrut să se opună establishmentului globalist cei care au avut pâinea țării și cuțitul în mână, cei care au guvernat, atunci în ce ar consta concluziile noastre raportate la ei, ale acelor indivizi aflați pe margine, neimplicați în politică și-n administrația guvernamentală? Tot la noi se caută naționalismul? Cinismul și prostia au ajuns vedete sociologice în România!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.