Pandemia de coronavirus a revelat o falie socială care îi separă pe cei care consideră că omul e doar trup de cei care consideră că omul are și un suflet”

1

Pandemia de coronavirus a revelat o falie socială care îi separă pe cei care consideră că omul e doar trup de cei care consideră că omul are și un suflet. Aceste categorii sociale antagonice coexistau relativ pașnic în interiorul cadrului constituțional al democrației liberale, dar a fost nevoie de o epidemie relativ benignă, dacă judecăm lucrurile din perspectivă istorică, pentru ca acest conflict latent să se transforme într-un regim de dictatură a primilor exercitată asupra celor din urmă.

Temporară, desigur, dar chiar și dacă acceptăm această perspectivă, cert este că pandemia ne-a lăsat moștenire o întrebare care ne va frământa mult timp de acum înainte: ce se va întâmpla la următoarea catastrofă, care s-ar putea să fie mai gravă sau mai lungă, la limită perpetuă, decât cea din care pare (poate doar pare) că suntem pe cale de a ieși? Căci de acum, precedentul există deja, iar el a scos în evidență faptul că teologia politică rămâne relevantă – pentru că, așa cum am spus, conflictul politic a izvorât dintr-o polemică teologică ce privește natura umană – în timp ce pacea socială a democrației liberale e o iluzie care se poate risipi la primul strănut.

Conflictul dintre cei care cred că omul e doar trup și cei care cred că omul mai are și un suflet s-a suprapus în mare măsură, chiar dacă nu întru totul uniform, pe conflictul dintre cei pentru care știința e o nouă religie și cei care au transformat antiștiința într-o nouă religie, de sine stătătoare sau integrată, în general ilegitim, în ansamblul religiei tradiționale de la care se revendică cei din urmă. Firește, există și o posibilă cale de mijloc, a celor care recunosc legitimitatea și utilitatea științei, dar nu recunosc dreptul ei de a guverna, nu cred că tot ce se proclamă știință chiar este, nu cred că știința poate înlocui religia și poate rezolva întreg ansamblul de probleme umane care a căutat și caută un răspuns prin religie și, în fine, atât spre deosebire de unii, cât și spre deosebire de ceilalți, înțeleg că știința nu e un sistem perfect oferit odată pentru totdeauna, ci un proces de perfecționare care nu este lipsit de riscuri și accidente de parcurs. Însă absența perfecțiunii și a siguranței absolute nu face ca opțiunea pentru știință să fie irațională. Din contră, la fel ca în cazul religiei, vorbim de opțiunea rațiunii smerite.

Însă dacă acest conflict s-a suprapus în linii mari, deși neuniform, pe cele deja existente – globalism versus suveranism, populism versus tefelism, morală tradițională versus elgebetism – conflictul fundamental rămâne cel dintre adepții noului reducționism biologic și cei care cred că „nu doar cu pâine se va hrăni omul”, dintre cei care cred că omul e o masă plastică ce poate fi prelucrată la infinit, tot trecând dintr-o (nouă) normalitate într-alta, și cei care cred că omul are un chip, de la Dumnezeu, moartea fiind preferabilă desfigurării (care pentru primii reprezintă progres).

Din acest punct de vedere, pandemia a reprezentat prilejul unor reașezări deosebiri de interesante, cu lideri religioși tradiționali care au vorbit la fel ca pe CNN și filosofi atei (dacă nu mă înșel) care, pe alocuri, au vorbit ca papii de odinioară.

Autor: Alexandru Racu

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Ce înțeles ar avea în concepția unora expresia ”noua normalitate”? Există mai multe „normalități” de la firescul și naturalul, care ar trebui să se manifeste într-un mod obișnuit în cadrul unei societăți? Adică, e conformă cu vreo normă obișnuită izolarea la domiciliu, hăituirea oamenilor de către autorități, controlul guvernelor, închiderea instituțiilor de artă și cultură, obligativitatea purtării unei măști inutile ce NU te adăpostește de nimic, vaccinare obligatorie care NU imunizează, restricționarea turismului și a altor activități sociale, văduvirea de viața spirituală prin închiderea lăcașurilor de cult?! Toate acestea reprezintă ”normalul”? Care pandemie? Care suflet? Abrutizarea și dezumanizarea s-au făcut cunoscute cu mult înainte de această epidemie! Dacă n-ar fi fost așa, omenirea NU s-ar fi supus orbește unor măsuri idioate, aberante, ale unei clici nevăzute, dar care comandă prin OMS și Big Pharma!
    Până mai alaltăieri nebuniile ieșite din tiparul conform așteptărilor și-al înțelegerilor s-au numit „teorii ale conspirației”, astăzi s-au transformat în realități care, pe lângă faptul că nu mai înduioșează pe nimeni, nu mai dau nici măcar de gândit: s-a ivit o lume modernă, ”nouă” în care și-au găsit locul minciuna, ipocrizia, demența, hoția, crima și mai ales frica! O frică patologică ce te îndeamnă să-ți denunți vecinii, prietenii, cunoscuții, până și pe membrii familiei. Asta înseamnă că ai devenit captiv în propriul trup, că nu mai ai conștiință și nici sentimente de bunăvoință, de compasiune pentru nenorocirile altora, toate reflectând pierderea caracteristicilor specific umane. Nimic nu s-a întâmplat peste noapte! Au încolțit, au crescut și s-au dezvoltat pentru că terenul a fost propice, a fost gata pregătit cu ani în urmă. Asta-i noua învățătură fundamentală: pandemia eternă! Cine nu iubește progresismul și nu se aliniază se află într-o gravă rătăcire și va fi eliminat, stigmatizat, reeducat. Simplu și eficient!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.