Papagalii tricolori și cu batic

1

Eu am războaiele mele.

Am războiul meu cu naționaliștii romantici, papagali extremiști, care știu o istorie telenovelizată, au patru-cinci idoli la care se închină și sunt incapabili să iasă din paradigma lor ideologică.

După mine acești papagali tricolori, care disprețuiesc poporul român mai dihai decât liberalii, pentru că nu corespunde idealurilor lor fantastice, sunt mai periculoși chiar decât progresiștii. Ba chiar sunt utili progresiștilor.

De ce sunt utili? Pentru că pe de o parte progresiștii pot fi siguri că nu sunt o amenințare reală, dar pe lângă asta, au un potențial atât de mare de a spune prostii naționaliste, antisemite, paleo-fasciste, încât chiar ajută la propaganda progresistă.

Alt război îl am cu creștinismul idololatru, al lui „așa a zis părintele”, al celor care renunță la rațiunea lor fie din ascultare, fie din ipocrită comoditate.

Aici sunt două tipuri de adversari: baba cu barbă sau fără, dar și curvarul orthodox, care deși îl doare exact în c.r de viața creștină, nu a citit nici măcar o evanghelie, dar i se umflă orzul în el să apere creștinismul, „credința strămoșească”.

Ăsta, ultimul, se integrează ușor și în categoria papagalului tricolor, de care vorbeam și mai sus. La o țuică apără Ortodoxia, neamul românesc, pe Hristos și pe țăranul paradigmatic, care e tot una cu p.la finisată și supra-prețuită a lui Brâncuși…

Al treilea război e cu snobii.

Sunt snobii snobi. Ăia cărora dacă li se spune pe canal oficial că un bideu e o capodoperă, sau că arta e un soi de astrofizică în care dacă nu ai doctorate nu poți comenta, dar în schimb poți admira preventiv și superlativ, acceptă fără comentarii.

Dar sunt și snobii orto-patrioți. Pe ăștia nu îi iei cu astrofizica, ci cu sufletul ancestral, neamul rrromânesc, mistica onto-ishiastă și i-ai dat gata.

Știu că nu voi câștiga niciunul din aceste 3 războaie. Dar purtarea lor e un act mântuitor în sine.

Dar o să mă întrebați: dar cu progresiștii nu te bați? Progresiștii ar fi înfrânți a doua zi după ce bunul simț ar fi eliberat din pliscurile și ghearele papagalilor tricolori și cu batic….

Autor: Bogdan Alexandru Duca

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Corect punct de vedere! Numai că la toate palierele are loc o schimbare de generații, iar cei care vin se află sub nivelul predecesorilor. Când papagalii de rând au modele precum Juncker, Timmermans și măscăricii de la Casa Albă, atunci noile schimbări sociale duc la apariția unor astfel de „minorități” cu batic și cu bideu considerat drept capodoperă. Asemenea indivizi par oricum mai puțin periculoși decât cei care se culcă bărbați dar se trezesc femei, care nu au descoperit pe ce parte a baricadei se află, deoarece aceștia din urmă, care dispun de averi colosale, au posibilitatea să manipuleze mințile unora. În fond, progresismul se ocupă, printre altele, și cu specularea spiritului de turmă. Și e logic să fie așa, întrucât întreaga liotă enumerată de Bogdan Duca nu s-a ridicat „la lumină” prin fapte de excepție sau prin realizări memorabile, ci doar prin propagandă. Norocul unei națiuni până la urmă constă în faptul că natura echilibrează lucrurile într-un final, iar Dumnezeu încă urmărește îndeaproape bolșevismul internaționalist. Fața lumii civilizate se transformă până la un punct, acela în care dorește să preia locul „stăpânului”, după care toboganul funcționează fără cusur spre coșul de gunoi al istoriei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.