Nebunia creditelor de studii se agravează în SUA, iar politicienii americani reacționează din ce în ce mai bizar la această gravă criză socială.
În America sunt peste 44 de milioane de debitori la bănci, pentru un total de 1,6 trilioane de dolari (cu 200 de miliarde mai mult decât în august 2019, când a apărut ideea ștergerii creditelor de aceste gen mai mici de 100 mii de dolari).
Unui american normal îi trebuie în medie 18 ani ca să își achite creditele de studii. De la 25 la 45 de ani nu face decât să achite credite de studii, căci credite pentru casă nu prea mai are cum să acceseze. Mai mult de 40% dintre cei datori la bănci pentru astfel de credite nu reușesc să le achite niciodată. Unii își îndatorează și părinții pentru asta, în condiții de dobândă chiar mai drastice.
Cel mai șocant lucru este dobânda la aceste credite. Pentru împrumuturi de studii post-liceale (undergraduate), dobânda este de minim 4,5%. Pentru studii universitare, dobânda este de minim 6%. Dacă părinții preiau datoria copiilor studioși, dobânda este de minim 7,5%. Și asta pentru creditele „federale” (subvenționate de stat), căci cele „private” depășesc cu mult 10%. De fapt, dobânzile pot ajunge, în ambele cazuri, și la 12%. Iar asta nu este nimic. Dobânzile penalizatoare pot dubla costurile. De regulă, americanul îndatorat nu plătește întreaga rată, ci numai suma lunară minimală pentru menținerea creditului în derulare, ceea ce generează perpetuu penalități, care fac ca în multe cazuri creditul să nu fie niciodată achitat integral, chiar dacă debitorul plătește lunar la greu rate.
A se observa că FED menține dobânda de intervenție aproape de zero de mai mult de 7 ani, iar dobânzile la depozite sunt real – negative, ducând fondurile de pensii și asigurările într-un inexorabil faliment. A se observa, de asemenea, că dobânzile la creditele imobiliare în Franța au ajuns de cca 1%, adică de 5 până la 12 ori mai mici decât dobânzile la creditele de studii americane.
Având în vedere că studiile au devenit un produs de consum, ca oricare altul, iar oferta de astfel de „servicii” este întotdeauna insuficientă, studiile au devenit extrem de scumpe. Un colegiu american nu foarte răsărit înseamnă taxe (tuition) de 150 mii de dolari, în timp ce universitățile de top (mai ales cele din Ivy League) înseamnă taxe de 300 de mii de dolari. Omul de rând nu își mai permite să își dea copiii la studii. SUA se transformă, pe zi ce trece, într-o plutocrație. În treacăt fie spus – și serviciile de sănătate au pătruns în zona absurdului economic. O intervenție banală a ambulanței costă minim 2.500 de dolari, iar o cezariană 15 mii.
Ce fac politicienii americani?
În 2005, Joe Biden promova agresiv și reușea să treacă prin Congres o lege care a interzis debitorilor la creditele de studii să se pună sub protecția tribunalului pentru bankruptcy. În urmarea acestei minunate intervenții legislative, nu mai poate interveni niciodată descărcarea de datorie (discharge) a unui fost student debitor. Ulterior, Joe Biden a primit de la bănci sponsorizări pentru campania electorală de zeci de milioane. Mai mult chiar, deși el a fost cel implicat în acte de corupție în Ucraina, a reușit să convingă Congresul să se întoarcă împotriva lui Trump pentru că acesta ar fi presat președintele Ucrainei să accelereze ancheta care îl viza pe fiul lui Biden (???!). Băncile știu de ce…
Dar știrea cea mai șocantă dintre toate abia urmează.
Ca să rezolve problematica neplății acestor credite, Ted Cruz, republican, a propus o lege care să permită debitorilor să ia din banii pe care îi acumulează la fondurile private de pensii și să achite creditul. Adică, pe la 50 de ani, fostul student, actualmente salariat și tată/mamă care are copii care vor să fie studenți, își face praf pensia ca să scape de bancă. Dacă mai lucrează după, pensia va fi redusă cu 25 de ani de cotizație, dacă nu mai lucrează, no more pension, no more health insurance. Culmea este că presa mainstream aplaudă această idee.
De ce ne interesează pe noi toate astea?
În primul rând, pentru că acestea sunt vești reale și preocupante.
În al doilea rând, pentru că tot ce e american e automat bun de copiat în România. De ce să nu falimentăm și noi cu credite de studii 2-3 generații? În definitiv, băncile din România trebuie să dea credite, nu? De ce să nu facă românul orice vrea cu pensia lui acumulată la fondurile „private” de pensii? De exemplu, să achite un credit riscant și inutil (multe diplome universitare de la noi sunt degeaba) făcut la 19 ani… De ce să fie gratuite ambulanța și urgențele, când pot costa câteva salarii lunare pe fiecare intervenție? Nu trebuie să profite și feudalii din sistemul sanitar?
…
Să faci ca tot ce e pe lume să aibă un preț, chiar și sufletele și caritatea, și să poți fabrica bani din nimic, în exact secunda în care îi oferi cu mărinimie ca împrumut fără să îi ai – asta înseamnă să îți fi depășit maestrul, Mefistofel. Nu mai e nevoie să cumperi lucruri, e suficient să îi faci captivi pe cei care cumpără, cu bani – datorie.
Autor: Gheorghe Piperea
Până la achitarea creditelor de studii, cred că trebuie să observăm un alt adevăr: ignoranța răspândită în America îi afectează atât pe cei bogați, cât și pe cei săraci, atât pe cei puternici, cât și pe cei neputincioși, atât pe cei faimoși, cât și pe cei obscuri. Prostia este cumplit de prezentă și predominantă atât în suitele directorilor executivi ai diverselor companii, cât și în rândurile Congresului, armatei și chiar marilor lor universități. Lipsa de învățătură (deși școala costă al naibii de mult) definește această națiune. Cultura americană șochează europeanul sau musulmanul erudit, spre exemplu. Scara valorilor umane nu există, nu se poate discuta cu un american școlit despre moralitate și spirit, ci doar despre dolari, vedete de film și mașini. Practic, societatea americană și-a pierdut de multă vreme sufletul din cauza naturii obsesive a materialismului său. Cred că dincolo de sumele imense pentru studii, America și lumea occidentală au o problemă morală, deoarece privesc ființa umană doar prin aspectul economic al vieții. Casele lor au bucătării, dormitoare, băi, camere de divertisment și săli de jocuri, dar nu au un spațiu destinat lecturii, practic locuințele lor nu sunt concepute pentru a găzdui rafturile cărților, ceea ce demonstrează că volumele de cărți nu fac parte integrantă din cultura americană. Oamenii devin educați citind cărți. Dacă din case lipsesc cărțile, înseamnă că mijloacele pentru educație lipsesc. Dacă un copil constată, că în casa lui nu sunt prețuite cărțile, de ce le-ar aprecia la școală? Dacă lectura nu este încurajată acasă, cum îi pot convinge profesorii pe elevi/studenți de utilitatea ei? Dacă familia sa crede că ceea ce învață de la televizor este suficient, de ce ar crede un copil, altfel? Inclusiv rata abandonului școlar la nivel național oferă dovezi puternice, că învățătura nu este importantă pentru mulți americani. Mai înainte de plata studiilor, mult mai importante mi se par aceste aspecte ce aparțin societății americane. SUA nu au pus accent niciodată pe educarea oamenilor săi, spre exemplu sportivii primesc burse, oamenii de știință, nu! E adevărat, există universitățile lor minunate și prestigioase, dar care nu produc americani foarte educați. Cele mai multe diplome avansate acordate de universitățile din SUA în știință, tehnologie, inginerie și matematică se adresează cetățenilor străini. Își arogă meritul pentru construirea bombei atomice, dar o mare parte a științei a fost dezvoltată în Europa și mulți dintre oamenii implicați erau europeni, care au fost educați la școli și universități europene. Englezii au construit (în secret) primul computer modern și au inventat radarul. Un german a proiectat primul motor turbopropulsor operațional. Acum, în momentul actual, mințile luminate sunt luate din cadrul giganților intelectuali numiți India și China. Chiar și finanțatorii națiunii americane s-au bazat pe teorema unui matematician chinez (David Li) pentru evaluarea riscului financiar. Au importat zeci de ani creierele pe care le-au folosit, devenind o națiune complet dependentă. Sistemul educațional american nu va fi îmbunătățit prin existența mai multor profesori, prin construirea mai multor săli de curs, prin înmulțirea școlilor și a universităților, nici prin reducerea dimensiunilor lor, ori a specialităților, ci doar printr-o schimbare fundamentală a valorilor culturale. Iar acestea nu țin de partea materială, ci de modificarea mentalităților. Ar fi necesar, ca americanii să recunoască că nici o mare națiune n-a fost ridicată vreodată doar prin animatori, sportivi și comercianți (cam principalele profesii la modă în zilele actuale). SUA nu mai pot prospera prin ignoranță și incultură. Dovadă fiind decăderea lor și lipsa de neîncredere, pe toate palierele, acumulată. Trebuie să ne amintim ce s-a întâmplat cu Imperiul Britanic. Având originea în coloniile de peste mări și în avanposturile comerciale înființate de Anglia în secolul al XVII-lea, până în 1922 aceasta a dominat peste un sfert din populația lumii, zone în care se spunea, de către savanții vremurilor de atunci, că „soarele nu apunea niciodată”. Devenise, practic, o națiune de comercianți care nu a putut să se apere în fața puterilor continentale mult mai mici. Aș considera că cei care dețin puterea în America, ignoră istoria. Modelul e perfect valabil și la noi. Și România se află pe aceeași pantă descendentă, în care cultul banului e mai mult decât reprezentativ, practic cumpără orice, inclusiv diplomele universitare, în care materialismul ocupă un loc central în viața omului, știința și cultura fiind trecute în plan marginal. Sper doar, ca trezirea românilor să se facă înaintea occidentalilor.
In anii `70 ascult la Europa libera un interviu loat americanilor pe strada . Una dintr-e intrebari este : Care a fost cel mai fericit moment din viata dv. ? Unul dintr-e raspunsuri : Cind , dupa 8 ani de munca , am reusit sa termin de achitat imprumutul facut pentru a face facultatea . Am ramas blocat stiind ca la noi , comunistii estului barbar , scoala este gratuita ( dar pe merit ) pina la ultimul nivel . A fost bine , n-a fost bine , voi hotariti . In functie de averea babacilor vostrii .