Noi, cei de peste 35, 40, 45, 50 de ani, suntem o generație care nu se mai întoarce:
O generație care a mers și s-a întors de la şcoală pe jos.
O generație care, dacă profesorul te trimitea după cretă la secretariat, te umflai de parcă erai mesagerul Organizației Națiunilor Unite.
O generație care a studiat singură, nu aveam bani pentru meditații sau mai bine zis nu se dădeau … dacă nu înțelegeai ceva, rămâneai după curs și ți se explica.
O generație care a stat la tablă și a scris cu mândrie în fața clasei.
O generație care nu mergea cu automobilul la şcoală.
O generație care scria în jurnalele sale, o generație de elevi care și-au făcut temele singuri, nu și-au sunat părinții.
O generație ruşinată să stea pe scaun, în autobuz, lângă un adult în picioare.
O generație care a râs mult și în linişte cu frații înainte de somn, ca să nu ştie părinții că sunt treji.
O generație care crede în Dumnezeu, care a respectat mult părinții, profesorii sau vecinii.
O generație care s-a jucat pe stradă și a băut apă de la fântână.
O generație care a iubit binele, frumosul, adevărul și a fost mulțumită.
Suntem o generație care, din păcate, nu se mai întoarce!
- Andrei Vladu
Așa este, suntem o generație care nu-și va mai găsi corespondentul în societatea actuală, dar asta se întâmplă pentru ca nici unul dintre noi nu a respectat aceleași reguli în materie de educare a urmașilor noștri. S-a dorit modernitate și libertinaj, s-a dorit reșaparea mentalităților noastre, a modului nostru de existență, având drept exemplu cel mai nociv și mai decadent model: cel occidental. Dacă tot i-am așteptat noi, românii, pe americani 50 de ani, atunci avem ceea ce ne-am dorit! Nu ne-am înțeles trecutul, ba mai mult, l-am exclus din gândirea noastră pentru că X sau Y ne considera retrograzi, ne opuneam progresului deoarece nu păstram în educarea propriilor progeniturilor tiparul lumii „civilizate”. Acum, n-are rost să ne întrebăm de ce nu mai sunt în stare să meargă pe jos la școală, de ce n-au orientare în spațiu, ca să-și dea seama prin ce zonă se află, de ce nu știu să mai interacționeze unii cu ceilalți, de ce au o asemenea cruzime unii în raport față de alții. Așa cum nu văd sensul, tâlcul comparației între generațiile trecute și cele actuale! În fond, prima educare/cultivare/instruire se capătă din sânul familiei.