Cum e transformată America într-o țară în care rasa devine cel mai important lucru!

2

Laboratorul numărul 1 de Cercetări în Domeniul Nuclear al guvernului federal american organizează o sesiune obligatorie de reeducare de 3 zile pentru angajații (bărbați) albi, cu scopul de a scoate în evidență „privilegiile albilor”, de a deconstrui „cultura omului alb” și de a le permite angajaților să-și mărturisescă păcatele în fața formatorilor specializați în diversitate. Serena Williams – 300 milioane de dolari avere – declară că a cunoscut discriminarea rasială și spune, în sprijinul prietenei sale, Meghan Markle, ducesa de Sussex, altă victimă a aceleiași discriminări: „Cunosc foarte bine sexismul şi rasismul pe care instituțiile și media le folosesc pentru a denigra femeile şi persoanele de culoare, pentru a ne distruge, pentru a ne minimiza, pentru a ne demoniza”. Joe Biden, președintele Statelor Unite, atacă suprematismul alb, rasismul instituționalizat din sistem și spune în discursul ținut la înmormântarea lui George Floyd: „Nu ne putem abate atenția de la rasismul care ne rănește sufletul. Albii trebuie să-și asume vina ce o poartă de sute de ani… Ora justiției rasiale a sosit. Acesta e răspunsul pe care trebuie să-l oferim copiilor noștri când ei se întreabă de ce. Pentru că atunci când va exista dreptate pentru George Floyd, vom fi pe adevăratul drum către justiția rasială în America”. La cererea democraților, HBO GO retrage de la difuzare filmul «Pe Aripile Vântului». Filmul promovează sclavagismul! L’OREAL suprimă din reclamele sale cuvintele „alb”, „albește”, „luminos” . Times, Associated Press și alte mari organizații media decid să scrie cu majuscule cuvântul „negru” și să folosească în continuare minuscule pentru cuvântul „alb”. Pentru a șterge trecutul rasist și sclavagist, Consiliul școlar al orașului San Francisco hotăraște să schimbe denumirea tuturor școlilor care poartă numele lui George Washington, Thomas Jefferson și Abraham Lincoln. Bill Gates își exprimă sprijinul pentru mișcarea BLM și postează Twitter: „Crimele înfiorătoare comise asupra lui George Floyd, Ahmad Arbery, Breonna Taylor, și mulți, prea mulți alți negri, și protestele pe care le-au declanșat, fac lumină asupra brutalelor nedreptăți pe care le suferă negri în fiecare zi din partea poliției, justiției, asistenței medicale, educației, în privința locurilor de muncă, a locuințelor și în toate celelalte domenii ale vieții lor”. John Brennan – șeful comunității serviciilor de informații sub Obama – declară la televiziune: „Mă simt foarte stânjenit că sunt un bărbat alb”. Ministrul Agriculturii, Tom Vilsack, numește un consilier principal pentru echitate rasială și înființează o Comisie de Echitate – care să identifice și să șteargă orice urmă de rasism sistemic din instituția pe care o conduce. Proiectul de lege privind acoperirea pagubelor suferite de fermieri din cauza Covid, conceput de către Ministerul Agriculturi, prevede acordarea a 10,4 miliarde de dolari. Fermierii negri, de 13 ori mai puțin numeroși decât fermierii albi, vor beneficia de 50% din sumă! Pentru a îndepărta rasismul și supremația albă din matematică, Serviciul de Educație al Statului Oregon cere profesorilor de matematică să se înscrie la un curs care pune față în fata învățarea modernă a matematicii cu „caracteristicile toxice ale culturii și supremației albe”. Cursul promovează „etnomatematica și un program de studii antirasiste și culturale pertinente” și militează pentru promovarea colectivismului în defavoarea individualismului. În aprilie, Universitatea Columbia va organiza 6 ceremonii de înmânare a diplomelor, bazate pe rasă, etnicitate și alti factori de auto-identificare a studenților din primul ciclu. Statul Virginia a intrat în istorie ca primul stat american care consideră rasimul drept responsabil pentru criza din sănătate.

Toate acestea, și multe altele, pot fi rezumate în doar două cuvinte: ideologia WOKE! Ideologie care pune stăpânire pe învățământul american, transformând școlile și universitățile în instituții anti-rasiste. Instituții care-și învață acum elevii că America este o țară rasistă, iar culpabilitatea rasială e colectivă. Ideologie care revizuiește istoria Americii din perspectiva critică a teoriei raselor! Care-și obișnuiește elevii cu resentimentele, delațiunea, frica, segregarea rasială și ura de rasă! Ideologia care îi învață pe tineri că minciuna le poate asigura locul în rețeaua socială, iar respingerea ei îi condamnă, garantat, la excludere.

Citind articolul scris de Bari Weiss – ziaristă și membră a Consiliului consultativ al Fundației contra intoleranței și rasismului, care a fost obligată să părăsească redacția New York Times din cauza prigoanei colegilor de stânga – nu poți să nu remarci cât adevăr există în cuvintele lui Ryan McMaken: „America este țară în care milioane de așa ziși capitaliști își trimit de bună voie copiii să facă 16 ani de școală și apoi sunt nedumeriți atunci când micul Johnny vine acasă și anunță că este marxist”.

„Disidenții utilizează pseudonime și dezactivează imaginile din videoclipurile lor atunci când iau legătura prin intermediul software-ului Zoom Chat. De obicei vorbesc despre antrenamente și plimbările cu bicicleta, dar acum se reunesc pentru a elabora o strategie comună. Mărturisesc că s-ar putea confrunta cu consecințe grave dacă cineva ar afla că discută despre asta. Dar în ultimul timp situația a devenit prea gravă, așa că mailurile și discuțiile la telefon nu mai sunt de ajuns. Au hotărât, așadar, să se întâlnească în ultimul weekend pe o stradă înecată în verdeață, din Los Angeles. M-au invitat și pe mine.

Într-o curte din spatele unei case cu 4 dormitoare, zece oameni stau în cerc așezați pe scaune de plastic. Sunt rebelii – părinți bogați din Los Angeles care-și trimit copiii la Harvard-Westlake, cea mai bogată și mai prestigioasă școală particulară din oraș. După standardele americane, ei sunt mai mult decât bogați, după standardele Harvard-Westlake sunt de nivel mediu. Sunt cupluri cu dublă carieră care-și datorează propria reușită nu legăturilor familiale sau bogăției moștenite, ci propriei educații și succesului personal. Așa că li se pare mai mult decât ironic că o școală care costă mai mult de 40.000 $/an – o școală în care Charlie Munger, mâna dreaptă a lui Waren Buffet, și Sarah Murdoch, soția lui Lachan și nora lui Rupert, fac parte din Consiliul de Administrație – să-i învețe pe elevii ei cât de rău este capitalismul!

Dar pentru majoritatea acestor părinți demonizarea capitalismului este cea mai mică dintre griji. Copiii lor le spun că le este frică să vorbească în clasă. În primul rând, le este frică că noul plan al școlii de a deveni o ‘instituție antirasistă’ (dezvăluit în iulie anul trecut într-un document de 20 de pagini) îi va obliga pe copii lor să facă o fixație vis a vis de rasă, și să-i dea acesteia o importanță care pare grotescă”.

„Am crescut în LA, iar școala Harvard -Westlake s-a confruntat în trecut cu probleme de diversitate. Pozițiile pe care unii le-au exprimat încă din vara trecută par legitime” – spune unul dintre părinți. El spune că nu-l deranjează ca școală să facă mai mult pentru a corecta greșelile din trecut, inclusiv să includă mai multe voci minoritare în programa de studii. Ceea ce îl frământă pe el este această mișcare care le spune copiilor lui că America este o țară rea, care e vinovată de o culpabilitate rasială colectivă. „Procedează de așa manieră, încât îl fac pe fiul meu să se simtă rasist pentru că este alb” – spune o mamă. O alta pune o întrebare grupului: „Cum îmbunătățește ațintirea reflectoarelor asupra rasei modul în care copiii vorbesc între ei?”

Acest grup de părinți de la Harvard-WestLake este unul dintre numeroasele grupuri care se organizează pe ascuns în țoată țara pentru a lupta împotriva a ceea ce este considerat drept o mișcare ideologică care a preluat controlul asupra școlilor. Această poveste se bazează pe interviuri cu mai mult de două duzini din acești disidenți – profesori, părinți și elevi – de la școli particulare de elită din cele mai democrate state ale țării: California și New York. Acești părinți reuniți pe ascuns spun că pentru fiecare dintre ei există mulți alții care sunt prea speriați pentru a vorbi. „Am vorbit cu cel puțin 5 cupluri care spun”, povestește o mama. „Cu toți sunt nerăbdători să-și spună povestea, dar niciunul nu vrea să mă lase să-i folosesc numele. Se tem că-și vor pierde slujba și le vor face rău copiilor dacă li se va cunoște poziția față de această ideologie”.

„Scoala îți poate cere să pleci din orice motiv” – a spus o mamă din Brentwood, o altă școală particulară din Los Angeles – „iar după aia vei fi pe lista neagră a tuturor școlilor particulare, vei fi cunoscut ca rasist, ceea ce este mai rău acum decât a fi numit criminal”.

Un părinte de la o școală privată, născut într-o țară comunistă, mi-a spus: „Am venit în această țară ca să scap de aceleași represalii la care este supus acum propriul meu copil”. Un altul se plânge: „Trebuie să ne întreținem familiile. Oh, da, și ca să plătim 50.000 $/an pentru ca creierele copiilor noștri să fie spălate”. Un profesor din New York a spus-o clar: „A vorbi împotriva acestei ideologii înseamnă a-ți pune în pericol reputația”.

Părinții care au vorbit în particular împotriva acestei ideologii spun că au avut probleme. „Discutam cu un prieten și l-am întrebat: Există ceva în legătură cu această mișcare care poate fi pus la îndoială?” – a declarat un părinte ai căror copii învață la două școli particulare din Manhattan. „El mi-a răspuns: Prietene, vezi că intri pe un teren periculos pentru prietenia noastră. Am avut destule conversații pe tema asta, așa că știu ce poate ieși de aici”.

Aceeași teamă este împărtășită profund și de către copii. Pentru ei nu este vorba doar de frica de a obține o notă proastă sau de a li se refuza recomandarea pentru o facultate, deși această frică este puternică. Este frica de rușinea socială. „Dacă-mi spui numele îmi nenorocești viață. Oamenii chiar m-ar ataca pentru că pun sub semnul întrebării această ideologie. Nici nu vreau ca oamenii să știe că sunt capitalist” – mi-a spus un elev de la Fieldston School din New York City. Același comentariu l-au făcut și alți studenți cu care am vorbit. (Fieldston Scool a refuzat să comenteze acest articol.) „Copiii se tem de ceilalți copii”, spune o mamă de la Harvard-Westlake. „Această atmosferă îi face pe copiii anxioși, paranoici, nesiguri și chiar îi izolează de prietenii apropiați”. „Fiul meu știa că vorbesc cu tine și m-a implorat să nu fac asta”, mi-a spus o altă mamă de la Harvard-Westlake. „Vrea să meargă la o universitate grozavă și mi-a spus că un singur cuvânt rău spus de mine ne va doborî. Suntem încă în Statele Unite ale Americii. Ce este această nebunie?”.

Ei reprezintă elitele Americii – familii care-și pot permite să plătească 50.000 $/an pentru ca progeniturile lor să fie pregătite să intre în cluburile selecte de la Princeton sau în societățile secrete de la Yale, pentru a-și urma după aceea drumul care îi va face stăpânii lumii. Ideile și valorile inoculate acolo ne vor influența apoi și pe noi.

Nu acesta e singurul motiv pentru care această istorie este importantă. Aceste școli se numesc școli pregătitoare pentru că îi pregătesc pe Prinții Americii să-și ocupe locurile în rândurile a ceea ce numim meritocrația noastră. Tot ce se întâmplă într-o școală pregătitoare de top se reflectă exact în ceea ce se întâmplă într-o universitate de elită. Ce spune asta despre starea în care se află actuala meritocrație, când ea e de acord ca copiii să stăpânească Teoria critică a rasei și a „fragilității albe”, chiar dacă aceste cunoștinte se predau în detrimentul lui Skakespeare?. „Universitațile își doresc elevi care sunt deja familiarizați cu anumite ideologii care se predau în aceste universitați”, explică un profesor STEM [știință, tehnologie, inginerie și matematică] de la una dintre prestigioasele școli pregătitoare din New York. „Numesc asta ‘îndoctrinarea Woke’ și acesta este produsul pe care școli ca a mea îl oferă”.

Părinții cu care am vorbit sunt informați și inteligenți: realizează că este ciudat ca – în cel mai bun caz – o școală precum Harvard Westlake să vorbească constant despre justiția socială în momentul în care cheltuiește 40 milioane $ pentru construirea unui nou complex sportiv în campus… Părinții spun că aceasta este o școală care îți oferă mai mult dacă îi dai mai mult. Donatorii mari sunt invitați la dineuri speciale și, mai ales, se bucură de o atenție deosebită din partea conducerii școlii. Între timp copiii lor învață politici radicale la modă care nu au nimic în comun cu uriașele donații. „Aceste școli sunt privilegiul privilegiaților privilegiului. În timp ce continuă să șuștină că sunt inclusive! În timp ce sunt, prin definiție, eminamente exclusive! Aceste școli sunt pentru vârful societății” – îmi spune o tânără mamă din Manhattan.

În America este la putere acum „limbajul Woke”, un limbaj foarte complex și în permanentă evoluție. Școala Grace Church din Manhattan, de exemplu, are un ghid de 12 pagini privind „limbajul incluziv”, care descurajează oamenii să folosească cuvântul „părinți” – preferăm „oameni” – sau să pună întrebări precum „care este religia ta?”. (Când i s-a cerut să comenteze, reverendul Robert M. Pennoyer ÎI, directorul adjunct al școlii, a răspuns: „Grace este o școală episcopală. Ca parte a identitații noastre episcopale, recunoaștem demnitatea și valoarea întregii umanități”. El a adăugat că ghidul provine „din dorința noastră de a promova un sentiment de apartenență pentru toți elevii noștri”). Un profesor de engleză de la Harvard – Westlake își salută elevii după vacanța de vară spunând: „Sunt o femeie albă queer de origine europeana” …Și îl citează pe Andre Lourde: „A avea grijă de mine nu este o plăcere, ci autoconservare și un act de război politic”.

Vai de copilul din clasa muncitoare care vine la liceu și pronunță „latino” în loc de „latinx” sau care se încurcă la conjugarea verbelor pentru că un coleg din clasă preferă să utilizeze pronumele ea/ele. Stăpânirea „limbajului woke” este ca un marker de clasă eficace și cheia pentru aleșii Americii de a-și conserva statutul în universități și după ele. Părinții o știu și de acea „limbajul Woke” a devenit un esperanto al școlilor pregătitoare de top din întreaga țară. „Asta fac toate universitățile, așa că trebuie să o facem și noi. Raționamentul este următorul: Dacă Harvard o face, atunci trebuie să fie un lucru bun”.

„Sunt într-o sectă. Ei bine, nu este chiar așa. Mai degrabă secta este în jurul meu și încerc să-mi împiedic copiii să devină membri ei”. Vorbește ca un disident al Bisericii Scientologice, dar este profesor de matematică la unul dintre cele mai bune licee din New York. Nu este un conservator din punct de vedere politic. „Am studiat Teoria Critică. L-am ascultat pe Derrida vorbind la facultate”, spune el, „așa că atunci când această ideologie a pătruns în școala noastră în ultimii ani, am recunoscut limbajul și am știut ce este. Dar este vorba despre un mutant”. Acest profesor îmi vorbește pentru că este îngrijorat de consecințele acestei ideologii asupra elevilor săi. „Am început să văd ce se întâmplă cu copiii. Li se predă resentimentele și frica. Este extrem de periculos”. La 3.000 km distanță, în Los Angeles, un alt profesor de liceu spune ceva similar: „Îi învață pe oamenii care au atât de multe să se vadă pe ei înșiși ca niște victime. Se află într-una dintre cele mai elegante școli din țară și se cred niște oprimați!”. Și asta chiar funcționează! O mamă din Los Angeles mi-a spus că fiul ei a auzit-o recent pe prietena sa, care este neagră, că este „complet oprimată”. Femeia este uluită: „Fata asta este multimilionară!. Fiul meu i-a spus: explică-mi, de ce te simți oprimată? Cine te-a determinat să te simți așa? Iar prietena a răspuns ‘Culoarea pielii’. Asta m-a lăsat cu gura căscată!”

Programa de științe a liceului Fieldston ar face orice părinte să se recunoască învins. Cursurile facultative pentru elevii din primul până la ultimul an includ, conform site-ului școlii, farmacologia, astronomia, neuroștiințele și imunologia. Dar fizica este diferită în zilele noastre. „Nu mai există Legile lui Newton”, m-a informat un elev. „Le numim acum ‘legi fundamentale ale fizicii’. Ei spun că trebuie să descentrăm albul și că trebuie să recunoaștem că nu există doar Newton în fizică”. Unul dintre colegii săi spune că încearcă să ia „lecții care prezintă faptele și nu lecții de identitate”. „Am ales să urmez Istoria Statelor Unite gândindu-mă că atunci când o înveți, ea este structurată pe perioade, cu ceea ce s-a întâmplat sub fiecare președinte, dar ne-am trezit studiind despre diverse grupuri marginalizate. Așa este ea structurată! N-am auzit în clasă decât de câțiva președinți”.

Brentwood, o școală care costă 45.630 $/an, a făcut prima pagină în urmă cu câteva săptămâni, când a găzduit „sesiuni de dialog și de întărire a comunităților segregate rasial”. Dar când vorbesc cu un părinte al unui elev de la această școală, el vrea să vorbească numai despre cursul de limba engleză al copilului său. „Au înlocuit toate cărțile fară să spună nimic și fără să-i informeze pe părinți. Noua programă nu mai conține cărțile din literatura clasică (Să ucizi o pasăre cântătoare sau Împăratul Muștelor), ci cărți noi”, „Decanul ne-a spus că este important să ținem pasul cu vremurile” – au declarat părinții de la Brentwood. Într-o declarație, directorul de comunicare al școlii Brentwood a spus: „Diversitatea, echitatea și incluziunea sunt componente esențiale ale educației și comunității noastre de la Brentwood School. Evenimentele din vara trecută (uciderea lui George Lloyd și protestele BLM – n.tr.) au generat un apel la acțiune pentru noi toți, în comunitatea noastră școlară și nu numai”. La Grace Church School elevii din ultimul an pot urma un curs despre rolul fiecăruia în lupta anticolonială și despre atacarea ideilor și structurilor coloniale. Harvard – Westlake a anunțat pentru această vară, în planul său de luptă împotrivă rasimului, „revizuirea primului curs de istorie americană dintr-o perspective critică a teoriei raselor”.

Potrivit părinților, a pune la îndoială oricare din aceste schimbări de program, te face să devii suspect. „De fiecare dată când particip la o discuție de grup cu părinții de la școală, cu excepția grupului nostru de părinți îngrijorați, toți au obiceiul de a umili, de a critica, și de a învinovăți pe oricine se abate de la discursul grupului sau are o poziție politică. Odată ce cineva te umilește sau face o persoană să se simtă vinovată, mulți dintre ceilalți sunt de acord” – spune o mamă de la Brentwood. În această viziune asupra lumii, complexitatea lucrurilor este ea însăși o formă de rasism, nuanța este o fobie, iar scepticismul este doar un mod de a pretinde că ești serios și responsabil. Ibram Kendi, autorul cărții «Cum să fii antirasist», a clarificat recent această logica pe Twitter: „Inima rasismului bate în ritmul negării. Și mult prea des, cu cât rasismul este mai puternic, cu atât negarea este mai mare”.

Dar cea mai importantă consecință a ideologiei Woke nu este o programă mai puțin englezească. Este că această ideologie, care a atins toate aspectele educației, a schimbat percepția copiilor despre ei înșiși. Luați în considerare povestea fetei de la Chapin – școală de lux pentru fetele din Upper East Side -, care a venit într-o zi acasă și i-a spus tatălui ei: „Toți oamenii albi nu îi iubesc pe cei cu pielea închisă la culoare și sunt răi cu aceștia”. Tatăl a fost îngrozit când a aflat că asta o învățaseră profesorii de la școală. „I-am spus că noi nu gândim așa în famila noastră”. Pentru elevii de liceu, mesajul este și mai clar. Un elev de la Fieldstone declara că elevilor li se spune adesea: „Dacă ești alb și bărbat, stai la coadă dacă vrei să vorbești”. Aceasta este văzută ca o redistribuire normală și necesară a puterii.

Harvard-Westlake esta școala a introdus recent un test de prejudecați adresat elevilor de clasa a zecea. Oficial a fost opțional, dar mai mulți părinți cu care am vorbit mi-au spus că copiii lor s-au simțit presați să îl facă. O mamă mi-a mărturisit că fiul ei i-a spus: „Mamă, tocmai am aflat că sunt rasist pentru că îi prefer pe europenii albi”. Copilul ei este mulatru! „Să-mi aud copilul venind acasă ca să-mi spună că școala zice că e rasist… Am rămas șocată. Am fost atât de furioasă”.

Un părinte de la Brentwood mi-a spus că a încercat, cu prudență, să se opună. „Ei mi-au spus că nu pot să înțeleg pentru că sunt alb”. Copiii lui sunt învățați să renunțe la ambițiile personale, la pozițiile unde ar putea să câștige, dacă muncesc din greu, pentru poziții marginalizate. „Copilul meu îmi pune întrebări de bun simț: dacă muncesc din greu, nu ar trebui să fiu recompensat?”. „Toate acestea m-au făcut să acord mai multă atenție rasei” – a declarat un adolescent din Manhattan. Programa școlară, a explicat el, încearcă să-l învețe să fie obsedat de pielea lui albă, spre deosebire de părinți care nu făcuseră asta. „A avea elevi împărțiți pe grupuri în funcție de rasa e ceva rasist. Martin Luther King mi-ar fi condamnat școala” – a spus el.

Unii elevi se revoltă, ceea ce le prezice un viitor republican, dar alții aderă la această ideologie și intră în conflict cu părinții care nu sunt de acord cu ea. „Scoala și-a asumat rolul de ghid moral, iar eu sunt persoana depășită, din planul al doilea, care nu înțeleg cum merg lucrurile” – declară o mamă de la Harvard -Westlake. Copii învață deci cum funcționează noile reguli ale „învățăturii Woke”. Ideea de a minți pentru a-i mulțumi pe profesori pare a fi un fenomen caracteristic Uniunii Sovietice. Dar copiii cu care am vorbit mi-au spus că ei chiar trăiesc așa ceva, că sunt nevoiți să șusțină la școală puncte de vedere în care nu cred, pentru ca notele să nu le fie afectate.

În Brooklin, un profesor STEM, despre care se știe că-i simpatizează pe elevii sceptici, mi-a povestit ultimele absurdități: elevii i-au spus că în cursul lor de istorie este un capitol dedicat lui Beyonce, și s-au simțit obligați să remarce că le place muzica, dar nu și persoana ei.

Nu există date fiabile în legătură cu libertatea de expresie în rândurile elevilor de liceu, dar Heterodox Academy a publicat raportul său anual asupra libertății de exprimare în campusuri, care a constatat că „În 2020, 62% dintre elevii chestionați susțin că atmosfera din campus îi împiedică să spună ce cred”.

Cu discreție, părinții încearcă să afle dacă există școli private în orașul lor care se abat de la această ideologie. Mă întreabă dacă știu vreuna. „Nu știu unde să-l mai trimit. Schimbă școala și de fiecare dată e la fel. Mă îngrozesc când mă gândesc să-l retrimit acolo anul asta” – declară o mamă de la Riverdale Country Day Scholl din Bronx. (Riverdale a refuzat să comenteze).

Când am început să lucrez la această poveste nu aveam prea multă simpatie pentru acești părinți. Aproximativ 18 milioane de elevi din învățământul public nu au pus piciorul în școală anul trecut (2020 – n.tr.). Un studiu publicat la începutul lunii decembrie 2020 de McKinseya constata că „învățământul on-line” a afectat toți elevii, dar mai ales pe cei de culoare. Școala virtuală i-a dat înapoi cu 3-5 luni, mai ales la matematică. Aceste cifre nu reușesc să redea efectele devastatoare, inclusiv ideile suicidare, pe care anul trecut le-a avut asupra unei generații pe care experții o numesc „pierdută”. Părinții din această poveste nu sunt părinți fără alegere. Majoritatea au capitalul – material și social – necesar pentru a-și retrage copiii de la școală și a le angaja profesori particulari. Faptul că nu o fac pare o lașitate, dacă nu chiar mai grav. Justificarea cinică la comportamentul lor: îngrijorarea cu privire la posibilitatea de intrare în Ivy League (cele mai prestigioase universități din America). „Există cu siguranță zvonuri că școala are, să zicem, 3 opțiuni pentru Duke University, și dacă te opui, copilul tău vă fi exclus din asta” – spune o mama. O altă explicație este gândirea de grup și presiunea socială. „Uneori cei mai inteligenți sunt cei mai ușor de înșelat”, declară un tată care recent și-a transferat fiul de la o școală la alta, pe care o consideră mai bună. „Dacă ai luat decizia de a te alătura consiliului de administrație de la Dalton, și ai îmbrățișat toate aceste opinii de stânga și dorești ca copilul tău să meargă la Harvard, atunci nu te vei ridica în picioare să spui ‘Stați o secunda, băieți’. Pur și simplu nu o vei face! Și asta pentru că cei mai mulți vor să fie membri ai clubului”.

Cred că este adevărat că o mulțime de oameni preferă să-și calce în picioare principiile în care cred, decât să fie excluși din rețeaua lor socială. Dar această situație merge dincolo de a fi pus la o masă proastă, la gala Robin Hood. A rezista împotriva acestei ideologii înseamnă a te ridica împotriva întregii lumi instituționalizate. Pentru că nu este vorba doar de Dalton, o școală care se angajează să fie „vizibilă, vocală și structural anti-rasistă”. Bain &Company (companie internațională de strategie și consultanță în management) postează pe Twitter „Womxn’s History Month”. Cartoon Network îi îndeamnă pe copii „să se uite la culoare pielii”. Coca Cola își instruiește salariații să fie „mai puțin albi”. Nu puteți cumpără sau vinde pe Ebay cărțile Dr. Seuss (vestit scriitor american de cărți pentru copii – n.tr.), devenite recent „problematice”. Aceasta ideologie nu-și prezintă adevărurile în fața puterii. Ea este puterea!

Cel mai alarmant este că această ideologie este din ce în ce mai răspândită în școlile publice locale. Noul cancelar al școlilor din New York este un susținător ferm al Teoriei critice a rasei. În Burbank, districtul școlar, tocmai le-a spus profesorilor de gimnaziu și liceu să nu mai predea «Să ucizi o pasăre cântătoare» și «Șoareci și Oameni» a lui John Steinbeck. Districtul școlar din Sacramento încurajează segregarea rasială prin „grupuri de afinitate rasială”, unde elevii pot „cultiva solidaritatea și compasiunea rasială și se pot susține reciproc în a face fața disconfortului, neputinței și suferinței care însoțesc adesea procesul de trezire a albilor ca rasă”. Districtul școlar din San Diego a susținut recent un curs de formare în care profesorii albi au fost informați că „ucid spiritele” copiilor negri.

„Nu vreau să fiu emotivă, dar mă simt neputincioasă”, spune o mamă plângând. „Mă uit la școala publică și înlemnesc. Nu-mi vine să cred ce le fac tuturor copiilor. Mi-e prea frică. Mi-e frică să nu vorbesc prea tare. Mă simt ca o lașă. Nu vreau să fac valuri”. Un altul îmi spune: „E frică de pedeapsă. Ar fi fiica noastră exclusă din societate? Ne-ar ostraciza oamenii? Asta se întâmplă deja”.

Am o prietenă la New York care este mama unui copil de patru ani. Pare să fie exact genul de părinte pe care aceste școli doresc să-l atragă: un antreprenor de succes, o feministă și o newyorkeză convinsă. Visează să-și trimită fiica la o școală ca Dalton. Într-o zi, acasă, în timp ce desena cu fetiță ei, aceasta i-a spus cu dezinvoltură: „Trebuie să desenez în propria mea culoare a pielii”. Ea i-a spus mamei că culoarea pielii este „cu adevărat foarte importantă”. A spus că a învățat asta la grădiniță.

Autor: Bogdan Calehari

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Nu că le-aș plânge de milă, dar aceasta este realitatea sistemului colonial, capitalist, în stadiul său neoliberal! „Pandemia” Corona a tras cortina ideologică și a expus realitățile brutale ale unui sistem lacom, de exploatare și degradare umană, de nesiguranță socială, de corupție și normalizarea violenței coercitive de stat, deoarece tinerii negri, buni de muncă, au mai multă valoare ca generatori de profit închiși în închisori, decât ca participanți la economia americană cu un salariu decent. La fel se întâmplă și cu populațiile latino. Sprijinul partizan pentru politicile capitaliste neoliberale din ultimele 4 decenii a avut un impact devastator, iar asasinările lui George Floyd și Breonna Taylor nu reprezintă decât vârful aisbergului, existând un proces de radicalizare în rândul oamenilor, în special în rândul clasei muncitoare. Mesajul clar al guvernanților este că umanitatea, siguranța și sănătatea lucrătorilor nu înseamnă aproape nimic în comparație cu nevoile de capital. Cam aceasta-i semnificația genunchiului așezat pe gâtul lui Floyd, aproape că a devenit o metafora asupra a ceea ce trăiesc oamenii de rând, albi, negri sau hispanici, pentru că de fapt ei se confruntă cu sufocarea perpetuă din propria lor capitală, din administrațiile albe, negre, care n-au făcut nimic pentru îmbunătățirea vieții plătitorilor lor de taxe. D-aia caută warmongerii de la Casa Albă și Pentagon războiul cu lumânarea, pentru că au ajuns la fundul sacului! De aici și povestea cu rasismul, de fapt bogați, foarte bogați și extrem de bogați sunt predominant albii în SUA, de unde și „supremația” rasei albe cu care s-a înconjurat Trump în cei 4 ani de mandat: unul, care era membru activ în KKK (Ku Klux Klan), altul, un apărător fervent al Skinheads și tot așa. Inegalitatea biologică și intelectuală a raselor a fost folosită de Washington ca un mod disperat de a păstra focalizarea nemulțumirii americanilor de rând (nu contează culoarea) departe de pivotarea către o critică a sistemului, care conduce țara efectiv. Erau disperați practic, să rupă coalițiile emergente de elemente radicale în rândul oamenilor. Politicul scoate în prim plan problemele rasiale pentru a disimula dezastrul din sânul societății: lipsa locurilor de muncă, sărăcia lucie, sistemul de sănătate în care peste 80 de milioane de oameni sunt fără asistență medicală, prin urmare, concentrarea asupra problemelor rasiale reprezintă doar un alt motiv de manipulare și încercare disperată a ascunderii gunoiului sub preș. Încă o dovadă că americanii n-au dreptul să vorbească despre drepturile omului în alte țări. Consider, că le-am acordat suficient spațiu din timpul meu celor care ne-au distrus sistematic vreme de 31 de ani!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.