Patologiile neoliberalismului contemporan în care corporații too big to fail și too big to control domină niște state tot mai neputincioase sunt evidențiate și de următorul paradox: în timp ce Facebook poate să-i suspende contul cu milioane de urmăritori al celui mai puternic om de pe planetă, ăla care poate oricând să apese pe butonul nuclear, la fel cum poate să procedeze cu conturile fiecăruia dintre noi, amărăștenii, distorsionând dezbaterea democratică și călcând pe dreptul la liberă exprimare cu dreptul de proprietate și libertatea antreprenorială nelimitată, forțele de ordine (altfel controlate, în mare parte, de democrați) nu sunt în stare să păzească sediul Congresului American, adică instituția menită să contrabalnseze puterea celui mai puternic om al planetei și să împiedice utilizarea abuzivă a acestei puteri.
În timp ce Facebook, Google și Twitter, împreună cu mijloacele de informare clasice, CNN, NBC, ABC (cartelul media) îl pot pune pe Președintele SUA în situația de a avea o libertate efectivă de a se face auzit care începe să semene din ce în ce mai mult cu libertatea efectivă a unui disident din spațiul ex-sovietic – știu, mai e până acolo, dar ne apropiem -, statul minimal nu mai e în stare să-și apere instituțiile fundamentale. În timp ce Trump e dat afară de pe Facebook și Twitter, mulțimile furioase de susținători ai lui Trump reușesc să pătrundă pentru prima dată în istorie în Capitoliu.
Se pare că idealurile nouăzeciste ale intelectualilor libertarieni s-au materializat în sfârșit: trăim în anarhocapitalism, iar anarhocapitalismul nu înseamnă doar postdemocrație, ci și postliberalism. Libertatea a ajuns să însemne doar libertatea lui Zuckerberg de a face ce vrea cu conturile noastre. Că în rest, micile afaceri au fost falimentate și o puzderie de alte drepturi au fost suspendate pe termen nedeterminat pentru a scăpa planeta de covid. De acum, suntem liberi doar în online, iar Zuckerberg alături de prietenii de la Twitter și Google sunt liberi să facă ce vor mușchii lor de mari capitaliști cu online-ul nostru cel de toate zilele.
Autor: Alexandru Racu
Atunci când Zuckerberg și-a lansat mizeria de rețea de socializare, Eugene Kaspersky și Jack Ma au avertizat într-o conferință de presă comună că Facebook a fost conceput pe același principiu similar cu televizorul, ca un proces unidirecțional și că ar putea fi perceput ca o programare a minții identică cu a celor care consumă televiziune. Opiniile lor s-au adeverit! Adică, mai direct spus, se transformă într-o conductă de propagandă pe o singură direcție: interesele speciale din Wall Street și cele din Washington, în vreme ce ideile concurente sunt eliminate iar sfera informațiilor este redusă doar la acele materiale / surse pe care doresc cei care controlează platformele de socializare să le expună publicului utilizator. Din păcate, românii nu le-au luat în considerare avertismentele celor 2 înainte de-a se buluci să-și creeze conturi și să-și ofere benevol datele personale, probabil din motive deja cunoscute, dar fără relevanță în momentul de față. Ca urmare a experimentelor de succes ale Facebook în ingineria socială, inclusiv subversiunea politică foarte reușită desfășurată în întreaga lume arabă, subversiune care încă devastează regiunea în prezent, Facebook și interesele corporative finanțatoare din spate urmăresc să pună întreaga planetă în această rețea din ce în ce mai insidioasă, mai omniprezentă și cu sens unic. Ceea ce face platforma de socializare este să manipuleze și să controleze complet și perfid mintea subiecților săi, un adevărat scenariu de vis al oricărei tiranii de la începutul istoriei umane și până-n ziua de azi.
Cum pot fi neutralizați? Fiecare națiune ar trebui să producă în mod individual propriile alternative la Facebook, pentru a-și ține populația protejată de interesele și demența neoliberalismului, iar la nivel local, comunitățile se cuvine să înceapă să-și creeze propriile rețele de informații, inclusiv rețele mesh și Internet-uri locale, cu alternative locale și open source față de Facebook, Google și alte corporații, care exercită aceeași putere și influență nejustificate online pe care bancherii și industriașii o practică asupra societății tradiționale.
Dacă nu începem să gândim la soluții separat de șleahta Big-Tech, atunci este absolut inutil să ne plângem că există cenzură și că un pârlit de programator-antreprenor american precum Zuckerberg are drept de viață și de moarte asupra tuturor conturilor unor guguștiuci care „socializează” pe platformele sale. E necesar să se conștientizeze că selecția în spațiul lui virtual se face în funcție de gradul de obediență față de „politicile” sale. Nimic mai mult! Dacă opiniile nu coincid cu ale sistemului pe care el îl reprezintă, atunci NU există o garanție a intimității și-a informațiilor vehiculate. Și nici a propriilor conturi. Dovadă că un Mark Zuckerberg are o consistență mult mai solidă decât, citez inepția autorului, „cel mai puternic om de pe planetă”. Cei care încă mai salivează la „rezistența”, „măreția” și „absolutul” celui mai psihopat stat de pe planisferă, nu vor pricepe niciodată că în concepția unui evreiaș-șef la Facebook ei nu reprezintă altceva decât o masă de manevră de care se poate lipsi oricând. De ce? Pentru că poate!