Marketingul fricii

0

Frica și dezordinea reprezintă catalizatoarele succesului capitalismului dezastrelor și al economiei de pradă.

Marketingul fricii este esențial – cine cunoaște tehnica de vânzare a fricii, poate extrage cu zâmbetul pe buze profiturile imense consecvențiale instalării stării de panică, angoasă și frică. Războiul contra terorismului, concesionat fimelor private de asalt, diversiune în adâncime (în spatele liniilor „inamice”), protecție, pază și catering, după un concept „brevatat” de Bush, Cheney și Rumsfeld, război continuat de Obama (laureat al premiului Nobel pentru pace în 2009…) este un război cu zâmbetul pe buze, un război interminabil, fără un scop politic, dar cu un scop economic precis și consistent. Acest război este profitabil pentru marile corporații listate la bursă. De aceea, nu mai există interes și nici motivație pentru pace. Corporațiile fac din război cifre uriașe de afaceri. Numai în SUA s-a câștigat în primii 12 de ani de „război contra terorii”, incredibila sumă de 4 trilioane de dolari*.

În anul 2020, „lupta” contra pandemiei a fost ridicată rapid și previzibil la rangul de război. Sistemul nostru sanitar a fost degradat la rangul de „medicină de dezastru”, adică, medicină de război, din care scapă cine poate. Priviți calmul și aparenta stare de beatitudine a profeților covidismului și îi veți recunoaște atât pe regizorii teatrului absurd pe care sunteți obligați să îl jucați în acești ani ai pandemiei, cât și pe profitori, acei minunați filantropi care v-au convins că falimentarea lumii este pentru siguranța voastră și că veți fi mai fericiți și mai voioși după „marea resetare”. Afacerile corporațiilor lor au crescut într-un singur an cu astronomica sumă de 7 trilioane de dolari. (Citește și: P(l)landemia care înmulțește bogăția miliardarilor)

Dezastrele (factuale sau închipuite) sunt instrumentele acestui succes. Dezastrele naturale, ineluctabile, sau cele regizate, sunt oportunități de profit enorm.

Așa cum susține Naomi Klein, capitalismul fundamentalist al adepților lui Milton Friedman a avut întotdeauna nevoie de crize și dezastre pentru a se dezvolta.

Milton Friedman, el însuși, spunea despre uraganul Katrina (în urma căruia un întreg oraș, New Orleans, a fost distrus în 2005) că este o tragedie, dar și o șansă pentru reconstrucția unei lumi noi. O lume nouă, desigur, a liberalizării accesului multinaționalelor la piețe, a reducerii la minim a salariilor, stabilite conform dorinței și planurilor de profit ale corporației, a contractării de servicii publice cu furnizorii privați ai statului, inclusiv educația și sănătatea sau războiul permanent, și a reducerii cheltuielilor publice la minimul de subzistență**, o lume în care nu mai există motivația păcii.

Pregătirea de război a celui care vrea pacea (si vis pacem, para bellum) devine un război economic, ecologic și sanitar continuu, fără azimut și fără scop moral ori politic.

Capitalismul dezastrelor este un sistem economic și politic ruinător pentru enorma majoritate a populației planetei, dar foarte profitabil pentru un număr foarte, foarte mic de oameni, care se află în vârful lanțului trofic și la vârful piramidei sociale. Este o lume în care șocul resimțit de omul normal în urma unor catastrofe naturale sau artificiale (economice, sociale, sanitare, politice) ori în urma terorii sau a războiului este folosit ca o bună oportunitate pentru a modifica legi, pentru a schimba jurisprudențe și pentru a crea trenduri din care să câștige corporațiile multinaționale, cele care nu mai au nevoie de stat decât ca instrument al strategiilor lor de putere și control. Trecerea ulterioară la feudalismul corporatist, în care overlorzii își fac propriile legi și își instruiesc proprii judecători, devine „naturală”.

Paradoxul de-a dreptul iritant este că aceste corporații salvate de la faliment de stat, cu riscul falimentului propriilor cetățeni și pe banii cetățenilor, nu numai că nu au pierdut din cauza crizei dar, dimpotrivă, și-au majorat profiturile în criză. Și, în mod evident, managerii acestora au fost răsplătiți cu bonusuri uriașe. Într-adevăr, pentru acești manageri, lăcomia, deși este un impuls cvasi-irepresibil, neavând nimic rațional în sine, este bună (greed is good). Important este câștigul individual, privatizat, pierderile și riscul fiind destinate a fi socializate.

Rezultanta acestei doctrine neo-liberale și globaliste este o stare de eșec al valorilor perene ale umanității, situație resimțită din ce în ce mai acut și mai des, inclusiv în regiuni ale lumii care, pe vremuri, aveau încredere în liberalismul capitalist.

Globalizarea generată în interes propriu de corporațiile multinaționale înseamnă transformarea Pământului într-o terra incognita fără frontiere, o societate fără granițe de stat, fără state-națiune, fără legi, fracționată și segmentată cu ziduri medievale care separă net populația bogată și vaccinată de restul lumii, o societate segregațională mai rea decât cea mai rea societate distopică din romanele SF. Trăim în viitorul din coșmarurile contemporanilor lui George Orwell, autorul romanului 1984.

*Printr-un mesaj pe twitter din 2020, cât încă era presedinte al SUA și încă i se permitea să existe în lumea virutală a capitaliștilor de supraveghere, Trump spunea că SUA au pierdut în aceste războaie pornite dintr-o minciună (că Saddam Hussein ar fi deținut arme de distrugere în masă) mai mult de 8 trilioane de dolari. Jumătate din acești bani au intrat, așa cum susține Naomi Klein, în conturile corporațiilor globale care au alimentat războiul. Până și corporații din domeniul alimentar, cum ar fi Piza Hut sau KFC, au făcut uriașe cifre de afaceri din alimentarea cu fast food a armatei americane aflată în „teatrele” de război

**Oricât ar părea de șocant, o treime din copiii Americii, cel mai bogat și puternic stat din lume și din istorie, nu frecventează școala pe motiv de sărăcie extremă. Donald Rumsfeld, în 10 septembrie 2011, într-un discurs ținut în faţa angajaților „săi” din armata americană, îi numea pe birocrații din Ministerul Apărării, care doreau renunțarea la outsourcing și la doctrina războiului ca afacere, inamicul intern al Americii. După relatarea lui Naomi Klein, declarația a rămas necunoscută publicului pentru că între timp s-a întâmplat ce s-a întâmplat în 11 septembrie 2001.

Autor: Gheorghe Piperea


 

Citește și:

Criza, cea mai profitabilă

CONCLUZIILE PANDEMIEI: Institutul pentru Studii Politice din Washington, a concluzionat că numai în SUA miliardarii și-au sporit averile cu 565 de miliarde de dolari de la jumătatea lui martie, iar totalul averii lor a crescut cu 19% de când a început pandemia. Cifrele au apărut odată cu știrile despre cei peste 39 de milioane de americani care au depus cereri pentru ajutoare de șomaj din cauza crizei. Ei se îmbogățesc cel mai mult când ceilalți sărăcesc! Astfel de crize le sunt cele mai profitabile! (Citește mai departe…)

 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.