Neofeudalismul Big Tech și noua aristocrație

1

„Aristocrația este formată din câțiva oameni din companiile Big Tech. Ca influență, singura comparație cu alte vremuri este cea cu mogulii căilor ferate, care puteau distruge economia mărind prețurile. Însă această nouă aristocrație este mult mai de temut, pentru că are controlul mijloacelor de comunicare și capacitatea, chiar dorința direct exprimată, de a urmări cu îndrăzneală o anumită agendă. Putem vedea asta urmărind cine sunt cei excluși din mediul online. O mână de oameni, nu mai mult de zece, pot decide să suprime anumite opinii. În cele din urmă, acest tratament nu va fi aplicat doar conservatorilor, ci și moderaților. Uitați-vă cum a fost trecută la index Marea Declarație de la Barrington despre măsurile anti-covid. Este ceva înspăimântător, pentru că nu vorbim despre conspirații nebunești, ci despre oameni care aveau pur și simplu o altă opinie.

Am scris despre Silicon Valley începând din 1975 și pot spune că acolo puterea este deținută de aceiași oameni. Sunt aceiași investitori, aceeași elită, aceiași întreprinzători. Este un mic grup care controlează o parte uriașă a economiei. Ce este interesant este că o parte a comunității de pe Wall Street au devenit gonacii celor din Silicon Valley. Profiturile lor sunt total dependente de acțiunile companiilor tech.

Asta este ceea ce numesc neofeudalism. Așa arată regimul în Evul Mediu, în special în Evul Mediu timpuriu. Aristocrația se alia cu Biserica Catolică – în Rusia, cu Biserica Ortodoxă – și putea să stabilească opiniile acceptate. Calea spre respectabilitate și accesul la educație erau controlate de un mic grup de oameni cu o anumită ideologie. Spre asta ne îndreptăm acum.

La finalul secolului XIX, mici grupuri de industriași din SUA, Germania și Rusia controlau economiile acestor țări. Pentru că atunci erau alte mijloce de comunicare și pentru ca aveam presa tipărită, nu era nevoie de mari sume de bani pentru a avea și pentru a disemina opinii diferite. Acum, aristiocrația nu are control doar asupra știrilor, ci controlează și cultura. Unde caută oameni divertismentul astăzi? Pe Netflix, Amazon și Apple. Mă uluiește câtă uniformitate putem vedea în filmele de azi din punct de vedere cultural. Aldoux Huxley a spus că o dictatură bazată pe tehnologie nu va fi niciodata dată jos. Se pare ca ne îndreptăm spre scenariul din ‹Minunată lume nouă›.

Acești aristocrați nu sunt neapărat niște oameni răi. Însă problema apare atunci când niște ingineri încep să emita judecăți despre chestiuni care necesită mai multe cunoștințe de istorie. Ei nu știu nimic despre asta. Teoriile conspirației de azi sunt în mare măsură greșite, pentru că acești oameni nu complotează astăzi împotriva conservatorilor, de exemplu. Acest lucru se întâmplă pentru că cineva din companie creează un algoritm care elimină anumite puncte de vedere.

Liderul celui mai mare grup de afaceri din San Francisco (unde se află sediile multor companii Big Tech) a spus că șefii acestor companii se tem de propriii angajați. Nu de cei mai mulți dintre ei – care nu sunt decât niște oameni obișnuiți care își fac treaba pentru a câștiga niște bani –, ci de un grup organizat și activ care monitorizează totul. Acest grup poate urmări o agendă.

Presa de mainstream a fost cooptată în acest proces. Această presă a devenit o versiune americana a Pravdei. Nu pentru că tot ce scriu ar fi greșit – uneori spun lucruri corecte, alteori au relatări foarte bune. Însă în presă există un grup care nu are habar de alte opinii și alte informații si nu face decât să urmeze «linia partidului»”.

Am redat un fragment dintr-un interviu acordat publicației Spiked de Joel Kotkin, autorul volumului «Neofeudalismul care vine: un avertisment pentru clasa de mijloc». Kotkin vorbește despre noua aristocrație, despre uniformizarea gândirii și o poliție a gândirii în care sunt implicate presa și companiile Big Tech dominate de noua aristocrație.

Unde duce acest neofeudalism incipient o arată foarte bine scandalul iscat de interviul oferit lui Oprah Winfrey și CBS-ului de Harry si Meghan, ducele și ducesa de Sussex care au decis să renunțe la îndatoririle lor legate de Casa Regală britanică. Pe feuda CBS și a lui Winfrey, „Meghan, născută în Los Angeles, o actriță mediocră în cel mai bun caz, un produs al culturii de doi bani a showbizului american și dependentă de autopromovarea nerușinată”, după cum scrie Spiked, a făcut ce știe mai bine – să creeze un scandal pentru a atrage atenția asupra sa și a se victimiza, în cautarea „like-urilor” și a sponsorizărilor viitoare. În aceeași emisiune, pe aceeași feudă, prințul Harry a început să își revendice dreptul la intimitate în fața unei audiențe de milioane de oameni… Apoi, ingratul Harry a găsit cu cale să se plângă de plecarea sa din familia regala în momentul în care bunicul său de 99 de ani, ducele de Edinburgh, este internat în spital, după o operație pe cord. „Acestui prinț inadaptat nu-i prea place Anglia, dar va descoperi în curând că sentimentul este reciproc”, mai scrie Spiked.

Bătălia mediatică din care face parte interviul cu Oprah Winfrey este parte dintr-un război între vechea aristocrație și noua aristocrație, între regi și regine educați în spiritul secolului care a trecut și o mână de neofeudali care au ambiția de a remodela lumea uniformizând gândirea și opiniile.

„Nu este nimic care să ne bucure în trecerea de la o lume a autocontrolului și stoicismului la una în care oamenii dau frau liber emoțiilor în fața a milioane de semeni. Nu e nimic bun că trecem de la o eră democratică în care puterea monarhiei a fost în mare măsură redusă, la un feudalism progresist în care câțiva indivizi exercită o influență culturală extraordinară asupra restului lumii. Aceste evoluții afectează libertatea de gândire și autonomia noastră morală, făcându-ne să ne plecăm în fața cultului emoțiilor. Aceste evoluții reduc spațiul deazbaterii deschise, democratice, oferind influență uriașă feudalilor progresiști din Big Tech, ONG-uri, lui Oprah și așa mai departe. Harry și Meghan nu se luptă cu sistemul; ei înșiși sunt sistemul. Ei sunt noii aristocrați, mai răi decât cei vechi”, mai scrie Spiked.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Nu cred că niște inadaptați constituie noua aristocrație, pentru că a renunța la familia regală este ca și cum s-ar lua în calcul eliminarea totală a armamentului nuclear, adică un alt subiect despre care nimeni nu vorbește cu seriozitate și mai ales argumentat. Logodna prințului Charles în 1981 cu „trandafirul englez” frumos și modest, prințesa Diana, părea pentru mulți, chiar și la acea vreme, ca o mișcare de a revigora un brand obosit, din ce în ce mai nepopular. Spectacolul mediatic al unei nunți de basm, urmat de ani de controversă, de deziluzie și trădare, culminând cu divorțul și în cele din urmă cu moartea / uciderea Dianei, a distras foarte eficient publicul britanic (în special), în următorii ani de după, de la scopul și atribuțiile familiei regale. Povestea vieții Dianei a ajutat să deschidă drumul spre reinventarea stângii prin anii *90 – sub Tony Blair în Marea Britanie și Bill Clinton în SUA – în calitate de campioni ai unei noi politici obsedate de problemele sociale. Ambii au ajuns la putere după ce au asigurat noua elită corporativă triumfătoare că vor valorifica și devia energia populară, departe de schimbări politice reale, către lupte sigure pentru schimbări sociale superficiale. În Marea Britanie, acest lucru a fost realizat cu ajutorul magnatului media Rupert Murdoch. Acesta a înțeles că inevitabila calitate a telenovelei unor indivizi excepționali, care se luptă cu ierarhia rigidă a privilegiilor din Marea Britanie, se va dovedi grozavă pentru vânzările ziarelor sale. Așa cum Oprah a știut că singura consecință tangibilă a interviului cu Harry și Meghan este că va rămâne cu multe alte milioane pentru propriul ei imperiu media.
    Pe de altă parte, americanii de rând puteau uita de „ravagiile” pandemiei, de milioanele de pierderi de locuri de muncă și de guvernarea incompetentă, urmărind astfel nestingheriți un cuplu privilegiat, care era intervievat în împrejurimile unui lux exagerat californian, vorbind despre „greutățile lor teribile”.
    Ca o concluzie și-o opinie personală în același timp, Meghan și Harry au devenit prostituate publicitare regale, moderne, care hrănesc mașinăria propagandistică a celebrităților dar care, în același timp, se plâng de încălcarea vieții private. În urma spectacolului, eforturile cuplului de-a arunca într-un con de umbră familia regală au provocat multă greață, deoarece au continuat doar superficialitatea showbizului, Harry transformându-se într-o etichetă ieftină, un regal esențial inutil, care își exprimase deja nemulțumirea față de instituție înainte de a-și întâlni soția. Lipsa de utilitate pentru membrii familiei a fost deja evidențiată înainte ca cei doi duci de Sussex să decidă să se retragă de la atribuțiile lor. Părăsind acea orbită, sunt doar niște indivizi fără repere și fără scrupule în căutarea unei vacuități mascate drept relevanță.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.