În ultimii ani, Occidentul cunoaște o orientalizare accelerată în gândire. Îndoiala, care este esența modernității, treptat este eliminată din filosofia europeană. Se naște un cult al științei și rațiunii, a unei utopii perfecționiste, care elimină cugetul liber și interogația. Este o formă de neo-comunism, marxism sau o eschatologie islamistă a viziunii societare „fericite” cu forța. De fapt asistăm la nașterea unei noi „religii” fără nicio umbră de îndoială firească din partea omului, care este dedicată științei și rațiunii controlate de stat, guverne sau multinaționale globale. Imperfecțiunea este specifică umanității.
Perfecțiunea este utopie. În noua „religie” nu mai există cetățeni cu drepturi, ci doar simpli consumatori, care nu pun sub semnul întrebării realitatea existentă sau propusă, preferând o lume virtuală impusă de rețele sociale și indicații ale guvernelor. Inclusiv politica de vaccinare este prezentată mediatic într-un mod eschatologic, sub forma unei viziuni salvaționiste. „Crede în vaccin” înlocuiește credința omului în transcendent. Poate nu întâmplător a fost aleasă ziua de Crăciun ca naștere a noului vaccin „mântuitor” în locul Nașterii Domnului. Transformarea gândirii occidentale, din îndoială specifică spiritului critic în credință absolută a ceva imanent este paradigma orientalizării societății europene. Recent un rector de universitate cu profil medical din Ardeal se lăuda că „ea crede, deci se vaccinează”, parafrazându-l greșit pe Descartes. În realitatea, rectorul UMF parafraza cea mai orientală butadă din epoca inconștientului: „crede și nu cerceta”, care nu este creștină, cum se specifică în mentalitatea populară, ci o acuzație inventată de un filosof păgân grec Celsus din secolul II a.Hr., care dorea să lovească în biserica apostolică primară.
Progresul este produsul îndoielii, Europa este creația spiritului critic, nu a lozincilor. Moda actuală în politică și în lumea intelectuală este aceea de a crea o nouă religie din rațiune și știință, deci eliminând spiritul critic și îndoiala care sunt forțele motrice ale progresului. Deci cei care se îndoiesc de semnalele transmise de către putere și media de a gândi la fel, egalitar, în totate privințele, chiar și în cazul cenzurii, restricțiilor pandemice sau vaccinării, sunt de fapt urmașii raționaliștilor și iluminiștilor, a celor care prin spirit critic au creat Europa modernă, liberală și democrată.
Marele gânditor liberal al secolului XX Sir Karl Popper afirma că această calitate de a te îndoi mereu de toate este trăsătura noastră esențială specific europeană și simultan, principalul avantaj al Occidentului liber în competiția cu Orientul. Azi, spunea Popper, ar trebui să ne mândrim că avem nu o idee unificatoare „ci mai multe idei”. Aceasta e Europa, dezbaterea de idei, nu impunerea fără nicio îndoială a unei singure idei de către guverne, multinaționale sau presă.
Istoriograful german contemporan Alexander von Schonburg avertizează că „în locul dogmelor religioase și liberale ar putea să apară într-o bună zi dogma științifică, potrivit căreia totul este permis, atât timp cât este în folosul omului”. O societate care urmărește cu forța buna înțelegere este profund antieuropeană. În ADN-ul nostru european funcționează pluralismul, care nu este identic cu liberalismul, care încearcă să-și impună propria viziune cu autoritate. Deci ceea ce se întâmplă astăzi prin eliminarea îndoielii și spiritul critic asupra lumii și societății, iar convingerea unui liberalism care creează instrumente de apărare de tip autoritar și chiar totalitar pentru a impunerea propriei viziuni, excluzând pe cei care gândesc altfel decât în paradigma mainstream-ului, nu este o viziune democrată și concordă cu libertatea, nu mai este specific democrației occcidentale.
Acum 200 de ani, filosoful Alexis de Tocqueville a descris cum funcționează marginalizează pe cei care nu gândesc unitar. Se consideră proști sau idioți pe cei care nu sunt de acord cu ce afirmă guvernele sau marile companii. „Este profund neliberal și nedemocratic să-i tratăm pe oameni drept idioți, pentru simplu motiv că nu împărtășesc stilul de viață libertar – hedonist”.
În concluzie, dacă vrem să apărăm libertatea și democrația este preferabil să începem cu libertatea celor care ne deranjează cel mai mult.
Azi liberalismul extrem a devenit doar un „ism” ideologic, o propagandă. Democrația europeană înseamnă îndoială, spirit critic și refuzul unilarității. Încercările de azi ale puterii de a impune un singur mod unilateral de a privi lumea este profund nedemocratic și în cel mai pur spirit oriental, nu european. Când societatea se îndoiește, prin spirit critic, de măsurile și restricțiile unice ale puterii, atunci există democrație și libertate. A te îndoi este o paradigmă profund europeană, iar a „crede și a nu cerceta” este o viziune profund totalitară a celor care vor să implementeze un singur spectru de viață, în care spiritul critic și libertate vor dispărea.
Preluare: Ziarul Națiunea / Autor: Ionuț Țene
Autorii ăștia atâta învârt vorbele, de parcă le-ar fi frică de condei! Ionuț Țene scrie excelent, iar viziunile sale naționaliste, eurosceptice și antimaghiare se regăsesc inclusiv în cărțile publicate. Doar că publicistica sa de excepție nu se regăsește și în rândurile de mai sus, iar de la o persoană experimentată într-ale scrisului te aștepți s-o lase baltă atunci când n-are chef și-i ies niște fraze chinuite! De ce Dumnezeu nu o spune pe nume?! Preocuparea principală a liberalilor progresiști prezenți în guvernele tuturor țărilor este extinderea controlului și efectuarea la scară globală a diverselor experimente sociale, deoarece deciziile luate de aceștia vor configura nu numai economia, politica și sistemele medicale, ci și structura întregii planete. Nu-i nimic firesc în faptul că hotărârile adoptate, care necesită dezbateri și deliberări de timp îndelungat, acum se iau în câteva ore, în timp ce oamenii au început să se confrunte cu supravegherea (sistemele care până mai ieri erau destinate în lupta contra terorismului, acum sunt folosite pentru a-i depista pe cei „infectați” cu Covid), cu cenzura în cadrul tuturor activităților desfășurate fără opreliști până în instalarea falsei epidemii, cu restricționarea mișcării, cu telemunca și comunicarea între semeni de la distanță. Este limpede ca bună ziua că după trecerea „furtunii”, supraviețuitorii vor trăi într-o lume complet diferită, iar așa-zisele măsuri de urgență, luate chipurile spre protejarea și binele populației, se vor transforma în ”accesorii” ale vieții de zi cu zi. Acestea-s efectele pe termen lung! Take it or leave it! Ce ne rămâne de făcut? Simplu! Ori ne responsabilizăm civic și reacționăm fiecare la nivel individual, dar fără să călcăm pe bătături satrapii, fie pendulăm între solidaritatea europeană (care ne-am lămurit că NU există, că doar d*aia au ajuns în Italia rușii, cubanezii și chinezii cu personal medical de specialitate și tehnică aferentă ca să-i ajute pe cei din Milano să gestioneze mai bine situația, o falsă pandemie, e adevărat, dar măcar acei indivizi care-au răspuns prezent atunci când a fost mai greu au demonstrat coeziune și ajutor reciproc) fie acceptăm izolarea naționalistă, care oricum nu-i valabilă pentru români deoarece nu-s uniți și nici n-au fost vreodată.
E cazul să nu ne mai învârtim în jurul cozii, cu ce-a zis acu^ 1000 de ani filosoful Alexis de Tocqueville sau că doctorița nu știu care, rector al nu știu cărei Universități de Medicină și Farmacie l-a parafrazat greșit pe Descartes, ori că-n ADN-ul nostru există pluralism și nu liberalism!!! Dintotdeauna s-au manifestat într-o societate principii, esențe și descrieri diferite ale realității interpuse între indivizi și stat, ca o condiție și o garanție a limitării puterii. Orice concepție până la urmă admite o multiplicitate de factori, într-un domeniu bine determinat, n-am inventat noi apa caldă și nici stinghia la căruță! Cred că toți așteptăm unii de la alții SOLUȚII și IDEI pentru a-i contracara pe cei care intenționează să ne pună juvățul, în nici un caz filosofii și gânduri îmbârligate! Iar ca intelectuali suntem datori în primul rând față de țara care ne-a instruit să n-o lăsăm de izbeliște. Ca o paranteză, nu-mi place Diana Șoșoacă pentru că este mult prea colerică pentru gusturile mele, poate și prea stridentă/vulgară, dar este UNICA la ora actuală (sprijinită de indiferent care masoni, securiști și Sfânta Treime, chiar n-are importanță!!!) ce urlă lucrurilor pe nume! În rest, există extrema cealaltă: ipochimenii care sunt suavi și neștiutori ca margaretele, alde Tismăneanu & comp – Liiceanu, Patapievici, Pleșu mari anticomuniști înțepeniți în mentalități și-n soluții adoptate în plan extern care au făcut mult rău României, niște cutre în solda lui Soros, Nichipercea whatever, CTP-ul cu 2 facultăți dar sărit de pe fix, mamelucii-jurnaliști de pe la televiziuni și de prin media scrisă cumpărați și cu obiective stricte să bage frica-n oase și doar câțiva, ultimii dinozauri demni de tot respectul, care știu să ajungă la mintea și inimile românilor prin ceea ce scot din gușuliță și din tastatură!!!
Așa că este extrem de necesar să ne responsabilizăm, să ne raportăm onest la situație și mai ales la cooperarea voluntară. Cu definiții ale liberalismului și pluralismului împachetate deștept n-ajungem nicăieri! Lipsa de unitate nu numai că prelungește criza, dar mărește ăstora, care-s adepții seringilor și-ai experimentelor, spațiul de manevră oferindu-le alte idei dezgustătoare. Solidaritatea a rămas singura cale obiectivă în vederea ieșirii din marasm. Trebuie s-o învățăm, pentru că n-o avem în sânge, așa cum am scris ceva mai sus. Chiar dacă cei cu inimă, minte și talent într-ale redactării compozițiilor au capacitatea de-a trezi, de-a-l determina să conștientizeze pe un singur omuleț prin scrierile lor, tot e un câștig imens în acea zi! Au scos din întunericul minții spre lumina adevărată un seamăn, un om raportat la alt om. În rest…Dumnezeu cu mila, n-avem alte mijloace mai sofisticate la îndemână!!!
Astea-s durerile României, nu filosofiile de șosea:
https://ro.sputnik.md/economics/20210303/33842640/Faliment-Romania-steaua-romana.html