România nu mai are elite intelectuale, ci niște pușlamale histrionice care știu doar să mimeze occidentalizarea, globalismul și să lipească harnic etichete

2

„Polemica” Dinescu-Liiceanu este epitaful perfect pentru o epocă urâtă, a elitismul de clasă, a directorilor de conștiință de tinichea, a conștiințelor cumpărate pe doi lei. Trei decenii de fățărnicie, sterile ideatic, neo-fasciste, ca ideologie, care au pus capăt oricărei încercări de a structura un model de societate, în care să existe un loc pentru toți, la stânga și la dreapta. Este o întoarcere la atmosfera, și conflictele, anilor 1930. Care s-au terminat cu dictatura regală, urmată de regimul legionar și dictatura antonesciană. Trei evenimente violente, care au distrus tot ce putuseră construi, în plan intelectual, oameni care aveau o viziune decentă despre un model inclusiv de societate.

Nici anii ăștia, ai post-comunismului dizolvant de conștiințe, nu se pot termina altcumva. Goana după bani și după puterea oferită de ei este o explicație, dar una superficială. Liiceanu e așa cum este nu pentru că a fost „mutilat” de capitalismul sălbatic, ci pentru că este steril, intelectual vorbind! Este opinia mea, puteți spune orice despre ea!

Nici Dinescu nu e mai breaz, dar măcar nu și-a uitat, și negat, rădăcinile. Astea îl mai salvează, dar nu-i folosesc prea mult pentru a construi ceva cu adevărat. Veșnica lui problemă a fost aceea a acceptării lui de „elitele transcendente prin epoci”, cele care împart lumea în buni și răi, în utili „cauzei” și nefrecventabili.

Problema României, de data asta, este că nu mai are elite intelectuale, iar noii directori de conștiințe sunt niște pușlamale histrionice, care știu doar să mimeze occidentalizarea, globalismul și să lipească harnic etichete. Elitele tinere sunt în spațiul public doar pentru ele. Într-un fel au soarta disidenților sovietici, care erau motivați de „datoria față de conștiința lor”, dar care nu au avut niciun impact asupra societății sovietice, și, prin extensie, asupra Estului fost socialist. De ce? Simplu! Între ei și omul de pe stradă nu era nicio legătură. Nici acum nu este vreo legătură între noile elite și români.

Asta nu înseamnă că nu avem, pe persoană fizică, intelectuali de calitate. Avem! Doar că nu are nimeni nevoie de ei! Și nici ei nu știu să propună ceva societății. Fiecare cu domeniul său de competență, și în rest neantul. Niciun efort de solidarizare, de conceptualizare a unui model de dezvoltare a societății. Toți au lipsit de la lecția construcției. Lecție care, să fim drepți, le-a fost oferită, când le-a fost oferită, de aprigi dărâmători de statui.

Ieșirea din scenă, cu hăulituri, a pomeniților Liiceanu, Patapievici, Dinescu, Blandiana, Pleșu și compania lasă un loc gol, care nu va fi umplut de nimeni. Pentru că nu mai e cerere pe piață pentru așa ceva, și nici nu rentează. Pupincurismul, da! Și e și mai rentabil. Vom avea batalioane de propagandiști, și niciun intelectual demn de acest nume. O fi bine, o fi rău? Dracu știe…

Autor: Constantin Gheorghe

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Excelent gândit! Ca o observație, intelectualii știu și sunt în măsură să propună ceva societății, doar că NU li se permite! Primitivismul din societatea românească NU vibrează la discursuri și NICI la soluții, iar pluralismul opiniilor de bună-credință nu există. De ce? Pentru că puterea reală este reprezentată de puterea capitalului, a banului adică, nu a valorilor umane, nici a intențiilor morale și intelectuale deosebite, pe care s-ar putea clădi niște principii călăuzitoare de viitor, constructive, inteligente spre a evita dispariția noastră în negurile istoriei și spre a câștiga posibilitatea să reconstruim.
    „Strategiile de putere” susținute de Liiceanu, Patapievici și șleahta de câini de pază ai imperialismului, ai puterii postcomuniste, răvășesc întreaga societate, reproducându-se în toate straturile sale, iar marii dulăi au o mulțime de maidanezi de pripas (precum Dinescu, Blandiana și alții care-i secondează) care sunt asmuțiți împotriva celor care se abat de la direcția dată. Au rol clar de compromitere a libertății de exprimare și de suprimare a gândirii critice, au scopul de reeducare a românilor pentru a manifesta obediență în fața „partenerilor”, pardon a stăpânilor și în fața corporațiilor. Și nici măcar nu manifestă convingeri sau vreo urmă de partizanat politic, ci doar o dependență pavloviană față de nucleul liberalo-progresist ce deține guvernarea la nivelul tuturor națiunilor occidentale, implicit existent și-n România. Câtă vreme este consolidată, de către veninoșii ăștia elitiști, polarizarea ireductibilă între „ai noștri” și „restul”, prin aplicarea principiului „dezbină și stăpânește”, devine imposibil să se ajungă la un numitor comun decent care să garanteze o judecată rezonabilă atât a opiniilor cât și a politicilor. Învinge cel care are propteaua reală în spate, protecția nemeritată și urletul mai puternic. Ceilalți? Sunt excluși din spațiul public! Boală lungă, grea și moarte sigură pentru toți cei cu opinii diferite, știut fiind faptul că sistemul respinge pe oricine nu poate digera.

  2. Dinescu?’Am învins’?Da a învins,are afacere la Cetate, ok. A “lucrat” la CNSAS mulți ani,secretară, șofer, mașină,salariul de secretar de stat,asta pentru ce?1-2 zile pe săptămână la serviciu?Stelian Tănase,cercetător la Cnsas, (prieten cu Dinescu)ajuns președinte la tvr i-a dat acestuia o em.de gătit pe progr 2tvr.Asta după ce Dinescu a fost declarat incompatibil cu funcția de la stat și ce mai făcea.Amănunt: a rupt mașina cnsas pt afacerile de la Cetate, șoferul? la păcălit să vină la firma soției, la câteva luni l-a dat afară, om spre pragul pensiei, l-a omorât psihic.Mai cunosc și alții,ăsta a învins,un profitor,a învins.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.