Statutul de plată de stat al servilismului

1

Libertatea de exprimare și „apărătorul” acesteia… Radioul, Televiziunea publică, Avocatul poporului… Despre ele este vorba la orice început de guvernare, în timpul ei și, nu de puține ori, în ultimele clipe înainte ca puterea să-și dea obștescul sfârșit; doar la noi, pentru a reînvia mai târziu… E drept, în cazul instituțiilor media publice, este vorba mai degrabă de exprimare, nu și de libertatea ei… Pentru că ea este exclusă prin pachetul politic al sinecurii girate prin bugetele de stat de către guvernanți. Și în al doilea caz, al apărării exprimării, tot o jumulitură în schelet politic avem. Același conținut de sinecură. Pentru că avocatul poporului nu este totuna cu apărătorul exprimării, nici al libertăților civile și nici în forma, deja metaforică pentru noi, a libertății de exprimare.

Guvernanții le au însă pe lista lor „scurtă”… Pe lista priorităților pentru ei, nu pentru noi, firește… Și nu, nu prin înnoirea, nu prin corectarea deviaților de tip sinecură, șefism, nepotism și pupincurism, nu prin eliminarea atrocităților, inclusiv de exprimare, dar ca formă a servilismului, dintr-o instituție ce ar trebui să fie doar în slujba liberei exprimări.

Și actualii guvernanți vor să schimbe șefia celor două instituții media (tot mai puțin și instituții mass-media, cel puțin la nivel de notorietate și reiting de mase) și pe cea a Avocatului poporului, acele șefii care dimpreună le asigură servilismul public necesar. Servilismul de tip instituție de stat. Pentru că la noi aici este problema: tot ceea ce este „de stat” este a priori o structură de funcționare politică, de clan, de grup, de sinecuri…

De ce ar fi acum prioritară schimbarea șefilor TVR și Radiodifuziunii, pe de o parte, și, tot pe aceași parte, a sinecurii (!), și a Avocatului poporului?… Mai ales că un control media există, fiind asigurat prin atâtea sisteme „compensatori”, iar rostul Avocatului poporului, de a le proteja interesele, proiectele, inepțiile, este tot în siajul asigurării lor că poporul stă departe de mașinațiunile (la început de guvernare), matrapazlâcurile, de acum…

De fapt, totul este un exercițiu mimetic de demonstrare a forței. Și de asigurare a continuității unei anumite influențe… Este acel exercițiu de putere pe care toate guvernele l-au făcut: schimbarea șefilor instituțiilor media de stat și a celei a Avocatului poporului. Toate l-au făcut în același procedeu al urgenței, al priorităților, de parcă întreaga structură de guvernare stătea pe aceste trei instituții… Dar niciuna nu a abordat esența: înnoirea, schimbarea mentalităților, reformarea… Pentru că asta ar fi însemnat ieșirea din costumul larg al servilismului.

Sigur, ar fi și greu să schimbi din temelii cele trei instituții. Nici măcar desființate și reînființate, și tot nu ar fi ceea ce trebuie unei societăți democratice. Pentru că, pecinginea care le sufocă este tocmai influența politică similară până la identitate cu tot ceea ce este „de stat”, ca instituție. Singura șansă ar fi transferarea spre o zonă privată, cu un control majoritar al statului. Acolo poate influența masivă a politicului de guvernare, ca sinecuri, să se restrângă semnificativ. Dar tot nu ar fi o cale certă de reușită. Pentru că și acolo ar ajunge mâna lungă a interesului guvernamental, de clică, politică, publică și de stat, probabil prin inventate mecanisme retorice de „externalizare”.

Reformarea din temelii nici nu începe, nici nu e totuna cu schimbarea șefilor din aceste trei instituții. Pentru că nu este vorba doar despre „șefime”… În fapt, rămânând neatinsă exact masa atât de ispititoare pentru captarea, manipularea, politizarea angajaților, și prin urmare nedegroșată tară a mentalităților din aceste structuri (rădăcinile răului), retezarea vârfurilor rămâne o acțiune inutilă.

Netrebuincios pentru noi ca popor. Nefolositor pentru exprimarea noastră, ca libertate de exprimare. Nu și pentru ei… Ei ce vor repopula politic, prin peticirea veșmintelor celor ce se identifică, în aceste structuri, de trei decenii, cu statutul de plată al servilismului.

Preluare: Ziarul Națiunea / Autor: Cezar Adonis Mihalache

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Cele 3 instituții nu pot fi reformate din temelii pentru că, dacă s-ar întâmpla asta, ar fi excluse total din joc. Concentrarea tot mai accentuată a puterii în mâinile lor contribuie cu vârf și-ndesat la excesul de servilism. În fond, niciunuia nu-i convine să fie exclus social, să nu fie invitat pe la televiziuni (sau să nu facă parte dintr-una) la ore de maximă audiență pentru a vorbi despre „adevăruri” mai puțin adevărate, când prețul manipulării mediatice este infinit mai mare și se regăsește „camuflat” prin paradisurile fiscale, care asigură protecția operațiunilor comerciale și financiare.
    Cât despre Avocatul poporului, consider că trebuie să existe cineva care să vorbească-n cuvinte exagerat de mari despre democrație și stat de drept, arătând risipa (special orchestrată despre pensiile speciale, spre exemplu, când Renate Weber n-a intervenit la CCR) care s-ar face în guvern, dar cu atitudine îngăduitoare față de criminalitatea acestuia în raport cu cetățenii (cred că s-au lămurit părinții cu copii, care au solicitat mărirea alocațiilor încă de anul trecut), Avocat al poporului care stăpânește perfect metodele de exacerbare a controverselor minore, cu scopul de-a separa audiența fie în grupuri ostile fie în grupuri dezgustate și hotărâte să cedeze, să renunțe. Opinia publică poate fi stăpânită doar printr-o stare de năuceală perpetuă, pentru că doar cei cu puterea hotărăsc ceea ce trebuie să primească audiența, în vederea pierderii ei în labirintul informațiilor, scopul fiind lipsa opiniilor proprii.
    Prin urmare, nu vor mai repopula nimic și nu-și vor mai petici nici un vesmânt! Sunt doar manevrați și ei de la un capăt la altul, într-așa fel încât să nu iasă din rând.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.