Time publică un articol incredibil despre „cabala” și „campania din umbră” care l-au ajutat pe Biden să câștige

1

Time a publicat un articol care oferă detalii absolut uimitoare despre contextul activităților desfășurate în jurul alegerilor prezidențiale din 2020. Ca cititori, meritați o analiză detaliată a acestei povești și a persoanelor și organizațiilor implicate. Relatarea din Time e mai stufoasă decât un capitol din multe romane, iar Time susține că detalii adiționale vor apărea într-o serie de articole în următoarele zile, acest articol fiind doar o introducere.

Titlul în sine este incitant: «Istoria secretă a campaniei din umbră care a salvat alegerile din 2020», iar conținutul articolului descrie în detalii precise coaliția grupurilor puternice de interese speciale care s-au unit începând cu anul dinaintea alegerilor pentru a garanta victoria lui Joe Biden.

Articolul Time debutează printr-o descriere a tulburărilor care au înconjurat alegerile din 2020, după o vară întreagă de violențe ale stângii și de așteptarea violențelor ulterioare rezultatelor alegerii. Este citat apoi Trump în ipostaza zilei de 2 decembrie, când corul celor care îi cereau să-și admită înfrângerea atingea paroxismul, chiar și printre susținătorii săi:

Pentru președinte, ceva părea greșit. „Era totul foarte, foarte straniu”, a declarat Trump pe 2 decembrie. „La doar câteva zile de la alegeri am văzut un efort organizat de a declara un câștigător, chiar dacă încă se numărau voturi în câteva state cruciale”.

Într-un fel, Trump avea dreptate.

Poftim? Dar stați, Time explică:

Exista o conspirație care se desfășura în culise și care atenua protestele și coordona rezistența directorilor de corporații. Ambele surprize au fost rezultatul unei alianțe informale între activiștii de stânga și titanii corporatiști. Acest pact a fost oficializat apoi printr-o declarație comună concisă și trecută cu vederea a Camerei Comerțului a Statelor Unite și a AFL-CIO (n. trad.: Federația Americană a Muncii și Congresul Organizării Industriale – organizație sindicală), publicată în ziua alegerilor. Ambele tabere au văzut această coaliție ca pe un fel de compromis implicit, inspirat de protestele masive și adesea distructive pentru dreptate rasială din vară, compromis care a adus împreună forțele proletariatului și capitalului pentru a păstra pacea și a se opune asaltului lui Trump asupra democrației.

Acest „compromis implicit” este doar o parte din ceea ce autorul articolului numește „un extraordinar efort din umbră”. Un efort care să facă ce? Time susține că scopul a fost menținerea alegerilor libere, echitabile, credibile și necorupte. Înțelegând tacticile folosite de aceste grupuri, ar avea sens să simțiți că vi se spune să nu credeți ce ați văzut cu proprii ochi în mare parte din lunile noiembrie și decembrie:

Opera lor a afectat fiecare aspect al alegerilor. Au reușit să convingă statele să își schimbe sistemele de vot și au asigurat finanțări publice și private de sute de milioane de dolari. Au respins procese de suprimare a dreptului de vot, au recrutat armate de angajați în comisiile electorale și au convins milioane de oameni să voteze prin corespondență pentru prima dată. Au pus cu succes presiune pe rețelele de socializare să fie mai dure cu dezinformarea și să folosească strategii bazate pe algoritmi pentru a combate defăimările virale. Au realizat campanii naționale de conștientizare publică care i-au ajutat pe americani să înțeleagă modul în care se va desfășura procesul de numărare a voturilor de-a lungul zilelor sau săptămânilor, prevenind răspândirea teoriilor conspirației emise de Trump și a zvonurilor privind victoria sa. După ziua votului, au monitorizat fiecare pârghie posibilă pentru a se asigura că Trump nu va putea răsturna situația. „Povestea nespusă a alegerii stă în miile de oameni din ambele partide care au obținut un triumf fundamental al democrației americane”, spune Norm Eisen, avocat și fostă oficial al regimului Obama care a recrutat atât democrați cât și republicani în comisia Programului pentru Protecția Votanților.

Time vă spune apoi cum să vă simțiți după ce aflați întreaga poveste. Este de o aroganță incredibilă modul în care spun pe față publicului că știu cum sună toate acestea, dar că ele trebuie interpretate altfel:

De-asta cei implicați vor ca istoria secretă a alegerii din 2020 să fie spusă, chiar dacă aceasta sună ca o halucinație paranoică – o cabală bine finanțată, compusă din oameni puternici din toate industriile și de toate ideologiile, lucrând împreună în culise pentru a influența percepțiile, a schimba legile și regulamentele, pentru a direcționa și controla atenția mediatică și fluxul informațiilor. Ei nu au măsluit alegerea, ei au fortificat-o. Ei consideră acum că publicul trebuie să înțeleagă fragilitatea sistemului pentru a se asigura că democrația supraviețuiește în America.

Lucrurile descrise în acest articol nu au nimic de a face cu democrația sau cu consimțământul celor guvernați, ci descrie o negociere între sindicate, corporații, grupuri de activism și elita politică. Este un precursor al triumviratului sindicatelor, marilor corporații și a guvernului care devine din ce în ce mai evident – altfel spus, elita politică, cei extrem de bogați, birocrații și cei dispuși să subsidieze au bătut palma.

Președintele Franklin D. Roosevelt a fost primul care să încerce să implementeze o versiune oficială a acestui tip de cooperare, creând Administrația Națională a Reabilitării în 1933. Trecută în legislație, aceasta implementa o serie de reglementări și coduri juridice care avantajau corporațiile mari și sindicatele. Companiile care aplicau aceste reglementări puteau afișa emblema unui vultur albastru pentru a-și dovedi supunerea, însă Curtea Supremă a declarat ANR-ul lui FDR neconstituțional în 1935.

De data asta, însă, nu va exista nicio agenție guvernamentală sau lege care să oficializeze parteneriatul public-privat, acesta va fi coordonat prin abordarea de tip „întregul guvern”, descrisă de un ordin executiv al președintelui Biden, și observabilă în procesul readerării la Acordurile Climatice de la Paris și în participarea Emisarului special pentru climat, John Kerry, la „marea repornire” de la Forumul Economic Mondial.

John Kerry explică pe larg parteneriatul public-privat într-un video, de altfel.

Kerry explică cum guvernele lumii vor oferi o structură pentru combaterea schimbării climatice și susține că industria privată are o oportunitate istorică de a obține acces la o piață globală de 4-5 milioane de oameni din 190 de țări care se mișcă în aceeași direcție privind măsurile climatice prin intermediul Acordului de la Paris. El continuă:

De-abia acum începe sectorul privat să conștientizeze acest lucru. Bjorn, a ta a fost scena pe care a apărut public scrisoarea lui Larry Fink de la BlackRock, scrisoare care a pus clar în fața directorilor de companii chestiunea conflictului părți interesate vs. acționari.

BlackRock este o companie globală de investiții financiare care administra active de aproape 8 miliarde de dolari în 2019. Dacă BlackRock ar fi o țară, ar avea a treia economie din lume, după SUA și China. Scrisoarea directorului executiv al acesteiea, Larry Fink, explica modul în care BlackRock va începe să ia în calcul riscul climatic în portofoliul său de investiții, subliniind necesitățile de raportare complexă a chestiunilor schimbării climatice, echității și a problemelor sociale pe care doar cele mai mari organizații le vor putea satisface.

Organizațiile mari și guvernul vor împinge aceste necesități asupra partenerilor guvernamentali și a comercianților din industria privată. Un exemplu al acestui fenomen este Coca-Cola, care a emis obligația satisfacerii cotelor de diversitate în forța de muncă pe care consilierii lor externi trebuie să le satisfacă sau să fie remunerați cu 30% mai puțin. Din scrisoarea trimisă firmelor de juriști cu care colaborează:

„Nu vom mai celebra bunele intenții sau eforturile majoritar neproductive care nu au creat și cel mai probabil nu vor crea o forță de muncă diversă”, scrie consilierul general Bradley Gayton. „Rezultatele sunt cele pe care le cerem și pe care le vom măsura de acum înainte”.

Acest rezumat este o perspectivă de la o poștă asupra imaginii generale care a motivat diversele grupuri de interese din articolul Time să colaboreze. Sindicatele, titanii mediului privat și activiștii de stânga au colaborat pentru a influența alegerile din 2020 în favoarea administrației care îmbrățișează organizațiile de guvernanță globală, tratatele internaționale și chestiunile de dreptate socială. Răsplata lor este puterea și banii, cele mai puternice motivații posibile, reunite sub masca salvării planetei.


Articol original: 

„Time Publishes an Astonishing Story About a ‘Cabal’ and ‘Shadow Campaign’ That Helped Biden Win”

Time published a story that provides absolutely astonishing details and framing of activities that took place around the 2020 election. As readers, you deserve a detailed analysis of this story and the people and organizations involved. The recounting of the story in Time is longer than a chapter in many novels. Time says additional details will be provided in a series of articles over the next several days. This article is an introduction.

The title is provocative enough. “The Secret History of the Shadow Campaign That Saved the 2020 Election.” The story goes on to describe in precise detail a coalition of various powerful special interest groups that united, beginning a year before the election, to ensure Joe Biden would win.

Time begins by describing the trepidation that surrounded the 2020 election after a summer filled with left-wing violence and the concern that more violence would follow the election outcome. The article then quotes President Trump on December 2nd when the chorus calling on him to concede reached a fever pitch, even among his supporters:

To the President, something felt amiss. “It was all very, very strange,” Trump said on Dec. 2. “Within days after the election, we witnessed an orchestrated effort to anoint the winner, even while many key states were still being counted.”

In a way, Trump was right.

Excuse me? Just wait, Time explains:

There was a conspiracy unfolding behind the scenes, one that both curtailed the protests and coordinated the resistance from CEOs. Both surprises were the result of an informal alliance between left-wing activists and business titans. The pact was formalized in a terse, little-noticed joint statement of the U.S. Chamber of Commerce and AFL-CIO published on Election Day. Both sides would come to see it as a sort of implicit bargain–inspired by the summer’s massive, sometimes destructive racial-justice protests–in which the forces of labor came together with the forces of capital to keep the peace and oppose Trump’s assault on democracy.

This “implicit bargain” is just one part of what the author refers to as “an extraordinary shadow effort.” An effort aimed at what, you ask? Time says it was to preserve a free, fair, credible, and uncorrupted election. Understanding the tactics these groups employed, it would make sense if you felt like you were being told not to believe what you saw with your own eyes for much of November and December:

Their work touched every aspect of the election. They got states to change voting systems and laws and helped secure hundreds of millions in public and private funding. They fended off voter-suppression lawsuits, recruited armies of poll workers and got millions of people to vote by mail for the first time. They successfully pressured social media companies to take a harder line against disinformation and used data-driven strategies to fight viral smears. They executed national public-awareness campaigns that helped Americans understand how the vote count would unfold over days or weeks, preventing Trump’s conspiracy theories and false claims of victory from getting more traction. After Election Day, they monitored every pressure point to ensure that Trump could not overturn the result. “The untold story of the election is the thousands of people of both parties who accomplished the triumph of American democracy at its very foundation,” says Norm Eisen, a prominent lawyer and former Obama Administration official who recruited Republicans and Democrats to the board of the Voter Protection Program.

Then Time tells you how you are supposed to feel after reading the entire story. The bluntness of it, telling readers that they know how it sounds but they must interpret it differently, is gobsmacking arrogance:

That’s why the participants want the secret history of the 2020 election told, even though it sounds like a paranoid fever dream–a well-funded cabal of powerful people, ranging across industries and ideologies, working together behind the scenes to influence perceptions, change rules and laws, steer media coverage and control the flow of information. They were not rigging the election; they were fortifying it. And they believe the public needs to understand the system’s fragility in order to ensure that democracy in America endures.

What is described in the entire story has nothing to do with democracy or the consent of the governed. Instead, it represents a bargain between unions, corporations, activist groups, and the political elite. It is a precursor to the triumvirate of unions, big business, and the government becoming more evident every day. Put another way, the political elite, the very wealthy, the bureaucracy, and those willing to subsidize struck a bargain.

President Franklin D. Roosevelt was the first to attempt a formal version of this type of cooperation. Roosevelt established the National Recovery Administration (NRA) in 1933. Encoded into law, it implemented a series of regulations and codes that benefitted large corporations and labor unions. Companies that complied with codes were allowed to display a blue eagle emblem to confirm their compliance. In 1935 the Supreme Court ruled the NRA unconstitutional.

This time, there will be no such official agency or law establishing a public-private partnership. Instead, it is being coordinated through the “all of government approach” to climate change outlined in one of President Biden’s executive orders, our reentry into the Paris Climate Accords, and Special Envoy for Climate John Kerry’s participation in the Great Reset at the World Economic Forum.

Listen to Kerry explain:

Kerry explains how world governments will provide a framework to address climate change. Kerry says private industry has a historic opportunity to access a global market of four to five billion people in 190 countries, all moving in the same direction on climate through the Paris Accords. He continued:

And the private sector now is really beginning to see this. Bjorn, yours was the stage where the letter from Larry Fink at BlackRock came out and it put squarely in front of a lot of these CEO’s the issue of stakeholder versus shareholder.

BlackRock is a global financial investment company with assets under management of nearly $8 trillion in 2019. If BlackRock were a country, it would have the third-largest economy globally, behind the U.S. and China. The letter from Chairman and CEO Larry Fink explained how BlackRock would begin to consider climate risk in its investment portfolio. It outlined complex reporting requirements around climate change, equity, and social issues that only the largest organizations will be able to produce.

Together, large organizations and the government will push these requirements for government contractors and vendors in private industry. Coca Cola is one example of this phenomenon. They recently issued diversity hiring quotas that their outside counsel must meet or receive 30% less in reimbursement. From the letter sent to their legal firms:

“We will no longer celebrate good intentions or highly unproductive efforts that haven’t and aren’t likely to produce better diverse staffing,” General Counsel Bradley Gayton wrote. “It’s the results that we are demanding and will measure going forward.”

This summary is a 10,000-foot view of the big picture that would incentivize the Time story’s varied interests to cooperate. Labor unions, business titans, and left-wing activists all collaborated to influence 2020 in the direction of the administration that embraces global governance organizations, international treaties, and social justice issues. The reward is power and money, two of the greatest motivators of all, brought in under the guise of saving the planet.

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Mda, se ocolesc multe puncte fierbinți ale campaniei care ar da de gândit dintr-o altă perspectivă și anume aceea că, indiferent cine-i chiriașul de la Casa Albă, Israelul este adevăratul câștigător al alegerilor americane.
    Trump era fără îndoială controlat de neoconi, iar relația sa cu premierul israelian Benjamin Netanyahu a fost destul de strânsă, dar Joe Biden, care se declara sionist în 2008, a încercat să câștige din nou sprijinul Israelului anul trecut în cadrul candidaturii sale: https://www.youtube.com/watch?v=Uo-UXZ-1ups Și l-a obținut!
    Fostul secretar de stat al lui Trump, Mike Pompeo, alt pion nenorocit al statului paralel ca de altfel și principalul purtător de cuvânt al Israelului, atunci când s-a adresat Convenției Naționale Republicane de la Ierusalim a zis ceva de genul: „vă vorbesc din frumosul Ierusalim”, dar privirea-i era îndreptată către orașul vechi al Ierusalimului, în care își are sediul Rabinatul central al Israelului. Toate acestea le-am urmărit cu atenție în presă, inclusiv limbajul trupului fiecărui „cuvântător” al administrației. Nici fostul președinte și nici actualul n-au ajuns, prin înțelepciunea deciziilor în politica externă măcar, nici la degetul cel mic al lui JFK! I s-a atribuit o aură de naționalist lui Trump, pe care n-o merita, acesta demonstrând că-n 4 ani de mandat nimic din discursul său populist din cadrul campaniei electorale n-a fost dus la îndeplinire.
    Pompeo a lăudat retragerea lui Trump din Planul de Acțiune Comprehensiv Comun cu Iranul, susținând o altă gogomănie, cum că Ayatollahul Ali Khamenei ar fi fost constrâns de frica Hamas. O persoană novice într-ale geopoliticii probabil ar fi „înghițit” gălușca oferită de secretarul de stat, dar adevărul este că atât Hezbollah al iranienilor cât și Hamas al palestinienilor ar fi făcut un front comun teribil de sudat, pentru a scăpa de americani din Orientul Mijlociu și pentru a prelua teritoriile statului Israel și-a-i scoate pe evrei din Cisiordania și Fâșia Gaza for ever. Trump a decis să-l ucidă pe Soleimani numindu-l terorist, numai că Soleimani a fost același bărbat și NU cocoș castrat precum „marele” blond, care a luptat împotriva Statului Islamic susținut de SUA în Siria și Irak și împotriva Al-Qaeda în timpul „atacurilor” din 11 septembrie, dar acest lucru a fost, evident, uitat de administrația de la Washington. Tot idiotul Trump a impus agenda Israelului mutând ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, recunoscând înălțimile Golanului ca teritoriu israelian, chiar dacă aparțin sirienilor, impunând așa-numitul „plan de pace” al palestinienilor unilateral, doar împreună cu ginerele său sionist, Jared Kushner, dar fără aport palestinian în cadrul lui. Le-a fost introdus pe gât amărâților de măscăriciul Casei Albe, care-i plâns de o lume întreagă, inclusiv de parte dintre români, de parcă întreg mapamondul a fost legată la ochi c-o pereche de izmene și nu i-a priceput politica belicoasă la adresa tuturor statelor suverane, care NU au vrut să se supună Americii.
    Pe partea cealaltă, democrații cu Kamala Harris în frunte, întrucât celălalt de-i reprezentantul de jure al tuturor yankeilor fiind senilo-cretin e scos la înaintare doar cât să scoată castanele păpușarilor din foc, a promis că administrația Biden-Harris va susține angajamentul pentru securitatea Israelului, inclusiv în cooperarea militară și de informații (îl bagă în seamă și pe Mossad, că fără el CIA umblă precum musca fără cap) și a garantat că Israelul își va menține întotdeauna avantajul militar în confruntările pe care tot ei le provoacă. S-au observat provocările jidoveților în Siria suficient cât să ne dăm seama, că vicepreședinta SUA s-a ținut de cuvânt! Ceea ce MSM a trecut sub tăcere a fost că înainte ca Barack Obama să părăsească funcția în 2016, el a semnat un memorandum de asistență pentru Israel în valoare de 38 de miliarde dolari pe o perioadă de 10 ani. Prin urmare, cu o președinție Biden-Harris sau cu una fostă Trump-Pence, Orientul Mijlociu nu va scăpa de frământări, cu atât mai mult cu cât unul dintre cei mai puternici lobbiști din Washington (în afară de Big Pharma și Big Oil) cunoscut sub numele de Comitetul de Acțiune Politică Americano-Israelian este un grup influent de sioniști, care are o agendă de ștergere a palestinienilor și a istoriei acestora din țara lor, evreimea extinzându-se în Orientul Mijlociu așa cum a făcut-o cu înălțimile Golanului sub Trump. Democrați sau republicani, ambele părți au sânge pe mâini când vine vorba de palestinieni și de toate războaiele din Orientul Mijlociu! Nu mai adaug aici, ascuțirea putinofobiei planetare, a sinofobiei (nici China nu va scăpa „războinicilor” pederaști ai Pentagonului și ai Congresului US), lovituri de stat prin Venezuela (doar are petrol cât să întrețină „mașinăria” politico-militară americană pentru multă vreme de acum încolo), iar conflictul cu Coreea de Nord e întreținut de zeci de ani tot pentru a-i ține pe chinezi cu arma la picior, așa că n-are rost să-l mai amintesc și să-l dezvolt. Ca o concluzie, ce importanță mai are ce scrie „Time”, cine a fost sprijinul din umbră al lui Biden, de ce laptopul ”pierdut” (numai pierdut n-a fost!!!) al lui Hunter Biden nu constituie probă FBI, pentru a închide într-un penitenciar de maximă securitate întregul neam Biden, inclusiv pe tăticul din fruntea mustăriei, dacă politica americană va fi la fel de agresivă, iar lumulița asta terorizată de sărăcie, de șomaj, de pandemii inexistente nu va avea nici un strop de liniște?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.