Un vinovat aproape perfect: bărbatul alb

3

În cartea sa «Un vinovat aproape perfect. Construirea țapului ispășitor alb» (Grasset, 2020), Pascal Bruckner – romancier și eseist francez, filosof al actualității – inventariază maladiile societății contemporane occidentale, pe care le-a semnalat cu ani în urmă. Numai că acum s-au cronicizat și au luat forme tot mai agresive.

Derapajele și aberațiile se succed cu o rapiditate halucinantă: zilnic auzi de noi puneri la index, de noi afurisenii și execuții publice, de noi exigențe, una mai aberantă ca alta, ale corectitudinii politice. Chiar acum în Franța e o polemică în jurul islamo-stângismului, foarte prezent în societate și cu o influență crescândă în școli și universități, influență pe care guvernul încearcă să o combată, dar pe care intelectualii „progresiști” o neagă, în ciuda evidențelor.

Țapul ispășitor este, așadar, bărbatul alb. Și neofeminismul, și antirasismul, și decolonialismul văd în bărbatul alb dușmanul care trebuie umilit, stigmatizat, pedepsit și – de ce nu ? – lichidat. Lumea occidentală e singura care și-a recunoscut crimele și păcatele, ceea ce face din ea ținta perfectă.

Sclavia a fost demult abolită, colonialismul a dispărut și el de decenii bune – ce contează? Ni se spune că rasismul este mai prezent ca oricând, că postcolonialismul e de fapt un neocolonialism. Omul alb, pare-se, nu se dă în lături de la nimic pentru a-și afirma agresiv sau, dimpotrivă, insidios, superioritatea.

Paradoxul e că tocmai democrațiile occidentale sunt vehement contestate, deși ele respectă, ca niciodată, drepturile femeilor și ale minorităților. Franța și-a făcut-o, într-un fel, cu mâna ei: i-a „exportat”, începând cu anii ’60, pe Derrida, Foucault etc. („French Theory”), iar americanii i-au trimis înapoi o ideologie radicală, de un dogmatism feroce, judecând totul în funcție de trei factori: rasa, genul, clasa.

Prima secțiune a cărții lui Bruckner e consacrată noului feminism. Aici mesajul e clar: bărbatul e prin esența lui un agresor, societatea noastră patriarhală a impus (pe veci, s-ar zice) „cultura violului”. E vorba mai ales de masculul alb heterosexual occidental, pentru că violatorii proveniți din rândul minorităților etnice și al imigranților au scuza că poartă cu ei povara a secole de exploatare colonială.

Militanta islamistă franco-algeriană Houria Bouteldja o spune fără ocolișuri: „Dacă o femeie de culoare este violată de către un negru, e de înțeles că, pentru a proteja comunitatea persoanelor de culoare, nu va face plângere”.

O universitară cunoscută, Laure Murat, susține, nici mai mult, nici mai puțin, că „în ADN-ul Franței intră și apărarea violențelor sexuale”. Galanteria franceză, atât de admirată până mai ieri? O minciună și o strategie pentru a masca abuzurile comise de bărbați.

Neo-feminismul a găsit și un termen potrivit, „sexismul binevoitor”, iar Bruckner amintește că, în 2013, Obama a trebuit să ceară scuze public Kamalei Harris, actuala vicepreședintă, pe atunci membru în guvernul Californiei, pentru că a spus despre ea că este „cea mai frumoasă ministră a Justiției din țară”: derapaj scandalos, exemplu reprobabil de „eye raping”, viol prin privire.

Iubirea nu mai este gândită decât ca agresiune și ca relație de forță. S-au înmulțit, în ultimii ani, știm bine, confesiunile unor femei despre violul (violurile) la care au fost supuse. Uneori – este ceea ce i se întâmplă lui Roman Polanski, de pildă – vinovatul este ostracizat după zeci de ani de la comiterea faptelor, chiar dacă victima declară că e un caz pe care îl dorește închis.

Campaniile MeToo (botezate în Franța, extrem de sugestiv, balancetonporc – toarnă-l pe porcul tău) sunt tot atâtea ocazii de linșaj mediatic (cea mai proaspătă victimă oferită vindictei publice – Gérard Depardieu). De la un punct încolo nu mai poți distinge între dramă umană autentică și punere în scenă fantasmatică.

Neo-feminismul nu mai are drept obiectiv emanciparea femeilor, ci… eliminarea bărbaților. E opinia tranșantă a lui Alice Coffin într-o carte, «Geniul lesbian», care a apărut după ce Bruckner își terminase eseul. Acesta o citează, în schimb, pe reputata filozoafă Geneviève Fraisse care susține că o femeie nu are dorințe sexuale, „ei i se impune ceea ce crede că dorește”.

Pe 20 ianuarie 2020, Gabrielle Bouchard, președinta feministelor din Québec, a cerut să fie interzise relațiile heterosexuale pentru a preveni asasinatele cărora le cad victime femeile. La urma urmei, știm de la Foucault că heterosexualitatea este o normă impusă de condiția socială. Totul este construcție socială, inclusiv diferențele dintre bărbat și femeie.

Am intrat în epoca identităților lichide, când fiecare poate alege ce vrea să fie. Încă în 1984, jurnalistul american Charles Krauthammer nota că „în acest vast proiect de nivelare morală, nu e de ajuns ca deviantul să fie normalizat”. Până și râsul masculin, ne spune o neo-feministă profesoară universitară la Lausanne, este marca unei „plăceri albe” și a unei complicități în dominarea patriarhală.

Bărbații râd în hohote, pe când femeile plâng în tăcere, ne asigură o istorică altminteri serioasă, Michelle Perrot. Dar oricâte ravagii ar face neo-feministele, încă și mai distrugătoare este ofensiva pe care au declanșat-o noii antirasiști.

Deci, despre ce tot vorbeam? Despre demența occidentală, nu? Normalul trebuie să fie considerat deviant. Dar, peste toate, trebuie să fim atenți la marele pericol: bărbatul alb.

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Totul se înscrie pe panta îngrădirii opiniilor diferite de cele trasate de către establishmentul elitist, totul se referă la limitarea drastică a valorilor conservator-tradiționale, drum la capătul căruia tronează dictatura ideologică, exercitarea unui control dur asupra liberei exprimări și poliția gândirii. Cam aceste semnificații au „mișcarea feministă”, „supremația albilor”, „drepturile homosexualilor”, „sexismul binevoitor”, „eliminarea bărbaților”, „schimbările de identitate”, terminologii deviante de tip „părinte 1 și părinte 2” etc, cele enumerate reprezentând practic calul troian prin intermediul căruia ni se vâră pe gât totalitarismul în toată „splendoarea” lui. Când economia, cultura, știința, spiritualitatea, nivelul de trai și bunăstarea oamenilor sunt la pământ, distrusă fiind esența lor aproape în totalitate, atunci în numele corectitudinii politice și-n ideea (falsă, desigur) transformării unei societăți bolnave într-una fără infirmități se pregătește preluarea conducerii de către acel grup de persoane care dorește să acceadă la puterea supremă: aceea globală. Se vrea fără familie, fără diferențe rasiale, religioase, culturale, fără acele ansambluri de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale, se vrea rescrierea și transformarea din temelii a întregii ordini sociale, se vrea domnia haosului adică o completă reordonare a civilizației umane pe baza materialismului și a senzualismului confuz și net inferior.

  2. BORCANUL CU SMÂNTANǍ

    Mă tot uit la comentariile din presă, televiziune, facebuc, interviuri, reportaje, comunicate etc. referitoare la situaţia mondială actuală privind epidemia, precum şi urmările pe termen scurt şi mediu ale acestei epidemii.
    Toate astea îmi creează iamginea unor pisici care se învât în jurul unui borcan în care bănuiesc că se află smântână. Mâţele se bat, se scuipă, miaună dar nici una nu bagă botul în borcan ca să afle ce e în el.
    Chiar aşa – ce o fi în borcan ?

    O să încerc să desluşesc acest mister pornind de la o informaţie pe care am culeso acum circa 50 de ani.
    Eram la Budapesta şi la recepţia hotelului veneau toate publicaţiile importante din întreaga lume. (nu ca la noi unde nu se gasea decât Scânteia, Romania Libera, Informaţia Bucureşiului, Munca, Viaţa satului şi încă 2 sau 3 cu informaţii economice – toate laudative la adresa regimului)
    Revenind la Budapesta, am luat la răsfoit o publicaţie franţuzească – cred ca era Sience et Vie. Acolo am dat peste un articol mărişor scris de nişte cercetători din Japonia, specializaţi în domeniul sociologiei, relaţiilor economice, etc.
    În esenţă, articolul arăta câ dacă nu se iau măsuri serioase privind populaţi globului încă de atunci, se va ajunge ca la nivelul anilor 2020-2030, pentru supravieţuirea civilizaţiei să fie necesară o eugenie de 1 la 6 adică din 6 indivizi sâ rămână 1.
    Toată argumentaţia era de naturâ strict economică. Nu se punea problema unui guvern mondial, nu se aborda problema raselor sau a religiilor, nimic din toate astea.
    Astfel ei arătau că la data analizei. la nivel global, un angajat (salarizat) susţine financiar prin taxe 0,6-0,7 asistaţii social.
    Asistaţii social erau: pensionarii, persoanele cu handicap, şomerii, ajutoarele pentru copii, ajutoarele pentru accidente de muncă, puşcăriaşii şi în general, toate persoanele care nu produceau dar care trăiau din “munca altora”.
    Dacă, spunea articolul, nu se vor lua măsuri serioase, se va ajunge ca la nivelul anilor 2020-2030 un plătior de taxe să susţină financiar 6 asistaţi social, ceeace ar însemna colaps economic mondial total,
    Trebuie să fac o precizare: la nivelul anilor 70 prognoza pentru populatia globului referitoare la anii 2020 era de circa 6 miliarde de suflete. Ei bine, suntem apoximativ 7.5 milarde deci raportul 1/6 ar trebui sa devina 1/7 !!!.
    Şi acum să le luăm pe rând:
     tehnologia în toate domeniile de activitate duce la reducerea numărului de angajaţi, sarcinile acestor fiind preluate de utilaje performante. Oamenii sunt concediaţi, devin în mare parte şi pe timp limitat, şomeri;
     natalitate sacăzută la categoriile socio-profesionale dispuse de a munci fie chiar şi prin schimbarea specializării, categorie care îşi educă copii în sensul utilităţii sociale iar pe partea ailală, natalitate mare în rândul persoanelor care dintr-un motiv sau altul nu prea o au cu munca: refugiaţi, persoane asociale, delincvenţi şi în general, persoane care preferă să trăiască din munca altora, cale pe care o vor urma şi copii acestora;
     degradarea noţiunii de familie care duce în ultimă instanţă la copii neadaptaţi la cerinţele societăţii;
     acumularea bogaţiilor pământului în mâna unui număr foarte mic de oameni: 95% din bogăţiile Terrei sunt deţinute de 5% din populaţia Terrei. Asta duce la un arbitaj social la nivel mondial, discreţionar, legat strict de interesele de moment a celor 5% cu efecte dezatroase pentru civilizaţie – în general se poate defini prin asta mizeria sociala, sărăcia. Despre acest aspect se poate vorbi foarte mult – nu e cazul aici

    Desigur mai sunt şi alte aspecte dar astea enumerate mi se par cele mai elocvente

    Care ar fi masurile ce ar trebui luate (din anii 70) pentru a se avita acest dezastru ? O să enumăr câva sugerate de articol, măsuri care mi se par logice:
     oamenii concediaţi ca urmare a retehnologizării ar trebui ajutaţi să-şi deschidă propriile afaceri: servicii sociale, profesiunii în care tenologia nu prea are competenţe, domeniul creativităţii, altfel ziz, ajutaţi să poată trăii pe munca lor utilă societăţii. În Japonia funcţionează un astfel de sistem;
     gestionarea natalităţii, treabă experimentată de China cu rezultate bune în general. Aici mai apre un aspect: copii care dintr-un motiv sau altul ramân fărâ parinţi ar trebui preluaţi de către stat şi educaţi aşa cum trebuie şi nu dogmatic în funcţie de politica de moment a statului respectiv;
     educaţia în familie şi în şcoli. Aici e una din marile bube ale actualei societăţi. Acum nu mai e nevoie de oameni educaţi deoarece needucaţii sunt usor de manipulat. Tot aici intră şi îndoctrinarea care face ca oamenii sa ia de bune tot ce li se bagă în cap, fără a mai fi capabili să aibă o judecată liberă, neîncazarmată;
     desigur că toate aste necesită bani, mulţi bani. Credeţi că ăia 5% de mai sus sunt interesaţi să bage bani în tote astea ?
     reducerea imbolnăvirilor din motive de poluare, hrană neadecvată chiar toxică, controlul strict al produselor farmaceutice de sinteză sau naturale etc. Cine credeţi ca poate face aşa ceva în condiţiile actuale. Ǎia 5% sunt implicaţi direct în treaba asta dar nu în interesul oamenilor;
     îmi era greu să înţeleg în 1970 dece ar fi nevoie de o redistribuire a bogăţiilor acumulate dar mai ales cum s-ar putea face treaba asta. Acum am înţeles dece e nevoie de redistribuire dar tot nu ştiu cum s-ar putea face treaba asta;

    Desigur că mai erau enumerate şi alte principii pe care nu le mai descriu.
    Revenind la momentul prezent, din tot ce spunea articolul, constatăm că toate prognozele rele s-au relizat iar cele bune nu.
    După cum probabil aţi aflat, actualele elite (Merkel, Bill Gates, Sarkozy, Clinton, etc.) au avansat ideea unei populaţii de pana la 500 milioane de locuitori pe Terra.
    Mă întreb şi întreb dacă nu cumva am purces pe calea rezolvării problemelor pe principiul 1/6 (1/7). Dupa cum evoluează treba pe Terra aşa s-ar părea.
    Eugenia nu se rezolvă printr-un război, cataclisme naturale (aparent naturale). Un virus ultra agresiv şi mortal ar fi o cale de a reduce populaţia la 1/7. De fapt un astfel de virus este o arma biologică eficientă şi cu efecte colaterale minime şi controlabile.
    Să nu credeţi că atunci când se fabrică o astfel de armă nu există şi antidotul. Prostimea nu ştie, elitele îl folosesc când e cazul. Ce, credeţi că un magnat din ăia 5%, stă să fie vaccinat cu ce se vântură pe piaţă ca soluţie salvatoare?

    Mai nou a apărut şi teoria cu un guvern mondial. Spun a aparut pentru că se discută pe faţă de treaba asta de 10-15 ani. Ideea e de peste 500 de ani.
    Cred că problema eugeniei 1/7 cu un guvern mondial se potivesc perfect.

    Cum ar fi societatea organizată de un astfel de guvern:
     o elită care deţine tot: resurse, putere, drept de viaţă şi de moarte asupra restului populaţiei conform unor legi “democratice” votate de catre populaţia educată strict dogmatic, incapabilă să discearnă ce e bine şi ce e rău pentru că binele şi răul este definit după cum vrea elita;
     o forţă de represiune care să ţină mulţimea sub papuc, forţă aservită total elitei;
     mulţimea – clasa muncitoare – care va fi educată astfel încât pretenţiile existenţiale să fie minime dar satisfăcătoare (chiar mulţumitoare) pentu ei. “Pâine şi circ”

    Nu cumva am apucat-o pe calea asta!! ??

    Deci, mâţele care miorlăe pe lângă borcanul cu presupusa smântână, când îl vor desface vor găsi acolo un rahat mare şi puturos.
    E posibil ca pentru a supravieţui sa-l considere bun de mâncat, dar nu de ele.

    1.02.2021 Mircea Pavelescu

  3. Scuze pentru off topic, dar e important! Chiar deosebit de important!
    Serghei Lavrov, întotdeauna impecabil, a clarificat într-un interviu acordat presei chineze cum parteneriatul strategic Rusia-China constată ruinarea diplomației americane și nu numai, în cadrul viitoarelor lor întâlniri nemaifiind posibile înțelegeri de comun acord:
    https://www.mid.ru/en/foreign_policy/news/-/asset_publisher/cKNonkJE02Bw/content/id/4646592?fbclid=IwAR30p2659lrNPnsT0-2YSNsVWRnXq1w_WdQv51TPDf-eKJDZiz261nnVjtA
    Comentând, din punctul meu de vedere, afirmațiile acestuia, din interviu reiese că diplomația se referă la relațiile dintre oameni, la abilitatea de a se asculta reciproc, de a se auzi reciproc și de a ajunge la un echilibru între interese concurente. Acestea sunt exact valorile pe care Rusia și China le promovează în diplomație. Consecința inevitabilă este că Rusia-China trebuie, citez, „să-și consolideze independența”: „SUA au declarat ca obiectiv principal al lor limitarea avansului tehnologiei în Rusia și China”. Lavrov declară negru pe alb, că „trebuie să ne reducem expunerea la sancțiuni prin consolidarea independenței noastre tehnologice și prin trecerea la utilizarea monedelor naționale în cadrul schimburilor comerciale ori chiar folosirea altor valute internaționale, altele decât dolarul. Trebuie să ne îndepărtăm de utilizarea sistemelor de plăți internaționale controlate de Vest”. Asta înseamnă ieșirea Rusiei și Chinei din sistemul internațional de plăți Swift, ceea ce va conduce la prăbușirea economiilor globale. La care adaug drept bonus, valurile pandemice.
    Rusia-China au identificat în mod clar, după cum a subliniat Lavrov, modul în care „partenerii occidentali” își „promovează agenda ideologică menită să-și păstreze dominația prin împiedicarea progresului altor țări”.
    Pe de altă parte, UE (prin intermediul Germaniei), SUA, Marea Britanie și Canada au sancționat un jucător cheie al chinezilor: șeful partidului Xinjiang care este membru al Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Răspunsul chinezilor ar fi fost – din punct de vedere economic – devastator, cel puțin Germania și-a luat-o pe coajă rău de tot la capitolul investiții chineze, deoarece a produs cea mai mare parte a „dovezilor” (false bineînțeles) de discreditare, la ordinul SUA și-al Marii Britanii, care au constat în faptul că 1 milion de uiguri ar fi deținuți în lagăre de concentrare. Xi i-a cerut probe lui Mutti, cancelăreasa n-a fost în stare să i le ofere, motiv pentru care s-a văzut nevoită să dea lockdown hard Germaniei tocmai acum în apropierea Paștelui catolico-papistaș!!! Cel puțin, nu numai România e colonie, mai e și Deutschland!
    Nu de alta, dar până la ora actuală cele 16 landuri naziste au fost într-un lockdown soft, iar acum nemții au ajuns să provoace manifestări spontane pentru că nu mai suportă măsurile de austeritate. Nu cred că știu (habar n-am dacă a apărut prin presa lor?!) adevăratele motive: că Merkel l-a călcat pe coadă pe liderul Chinei, iar Beijingul a contrapunctat cu propriile sale sancțiuni – vizând, în mod crucial, nuca evanghelică de extremă dreaptă germană. E de noapte minții, știu, întrucât toate acestea se adăugă la starea deja îngrozitor de încordată a relațiilor UE-Rusia, iar Bruxelles-ul alege să se opună și Chinei, pe lângă Federația Rusă, pe baza unui dosar fals!!! Coana cancelar și-a dat cu tesla peste unghii, chiar dacă unii de pe la noi și de prin UE încă mai cred că ar avea niscaiva cojones prin nelipsiții nădragi! Misiunea (aproape) îndeplinită: diplomații de la Bruxelles spun că Parlamentul UE este pe cale să refuze ratificarea acordului comercial China-UE negociat cu grijă de Merkel și Macron. Consecințele vor fi imense. Fraților, bucurați-vă, nu numai la vârful României sunt idioți!!! Așadar, Blinken va avea motive să fie vesel, atunci când se va întâlni cu eurocrații și birocrații NATO în această săptămână, înainte de summit-ul NATO. Cel puțin există câteva fisuri în cadrul circului iluzionist al UE: săptămâna trecută, Cercul Comun de Reflecție al Forțelor Armate Franceze, grup ce aparține foștilor înalți ofițeri, a trimis o scrisoare deschisă către secretarul general NATO Stoltenberg acuzându-l de facto că-i avantajează pe americani și pe britanici cu implementarea planului NATO până-n 2030, plan care vizează Ucraina și Belarus, pe lângă altele. Ofițerii francezi au tras concluzia corectă: combinația SUA / NATO este principala cauză a relațiilor îngrozitoare cu Rusia.
    Între timp, sancțiunile isteriei avansează continuu. Tandemul Biden-Harris a amenințat deja, că va impune sancțiuni suplimentare asupra importurilor de petrol chineze din Iran. În urma discuțiilor purtate de echipa Lavrov cu Ayatollahul Khamenei, Iranul a anunțat întoarcerea Teheranului în cadrul JCPOA (Joint Comprehensive Plan of Action), adică „Planul Comun Cuprinzător de Acțiune”, cunoscut în mod obișnuit ca acordul nuclear cu Iranul. Dacă încă mai aveți impresia că americanii se vor opune, ei bine vă înselați! Regimul SUA nu mai este în măsură să facă noi cereri sau modificări cu privire la acordul nuclear, cu atât mai mult cu cât America actuală este mult mai slabă decât atunci când a fost semnat JCPOA, iar Iranul ocupă un loc mult mai puternic acum de când Rusia și China îi sunt parteneri.
    Mă întreb, retoric deigur, când va pricepe Washingtonul că nu poate să se comporte cu China așa cum a făcut-o cu Rusia, deoarece Beijingul NU are un Boris Elțîn la conducere? Yankeii plesnesc de ciudă, că sistemul lor financiar nu mai este capabil să preia resursele altor state, tiparnița s-a defectat, iar datoria externă e imensă!!! Americanii rămân doar cu mijloacele militare (bătăușul planetar), după cum se vede în Orientul Apropiat și-n Ucraina, chiar acum. Ba, chiar și-n România, unde-și vând junk-urile cu ajutorul unui trădător obedient ca Ciucă! Banii le vin doar din junghiurile tehnologice vândute și din traficul CIA cu cocaina columbiană via cartelurile mexicane.
    Acestea sunt consecințele vorbelor senilului de la Casa Albă!!! Avem o triplă alianță: Rusia-China-Iran, iar boșorogul american a trecut primul Rubiconul Diplomatic, aici nu poate fi acuzat Putin nici măcar de cei mai înrăiți rusofobi de pe la noi și de pe mapamond! Nici măcar la apogeul Războiului Rece, superputerile nu au recurs la atacuri ad hominem. Rezultatul unei astfel de gafe uimitoare a fost să strângă practic întreaga populație rusă în spatele lui Putin – deoarece acest lucru a fost perceput ca un atac împotriva statului rus – și să împingă Federația Rusă și mai abitir (definitiv de data asta) în brațele Chinei, rupând-o inclusiv de Europa. Dacă nici acum nu conștientizăm că gazul nostru e luat cu japca de austrieci, iar turcii au de gând să aprovizioneze prin TurkStream doar Europa de Sud, dacă nu pricepem consecințele ieșirii celor 2 (probabil și Iranul va face la fel) din Swift, atunci să ne fie de bine! Geopolitica secolului 21 nu va mai fi niciodată aceeași. Vom sta în continuare lângă „parteneri” să fim cap de pod în războiul ce pare iminent cu rușii, iar crizele economice în buclă ne vor sugruma. Definitiv!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.