Unica soluție „pandemică”: Renunțarea la naționalism și îmbrățișarea globalismului

4

Klaus IohannisCine crede că „președintele ales” al României nu este capabil să lege prea multe cuvinte în mod inteligent greșește. El poate, doar că mai are nevoie și de alții în acest sens. În vreme de pandemie, alesul nostru suprem a produs, printr-un teribil brainstorming, împreună cu alți 23 de lideri „globaliști”, o declarație gen editorial în care propun, practic, în numele ideii de sănătate publică, renunțarea la naționalism și îmbrățișarea fără rezerve a globalismului, singurul capabil să ne ajute să nu ne mai îmbolnăvim în masă.

Materialul a fost publicat pe siteul Consiliului Uniunii Europene și este semnat, pe lângă Iohannis, de preșeidntele Consiliului European, cancelarul Germaniei Angela Merkel, președintele Franței Emmanuel Macron, primul ministru britanic Boris Johnson, dar și pe lideri din Albania sau Trinidad Tobago și, bineînțeles, de directorul Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Ghebreyesus.

Articolul arată că „nimeni nu este sigur până când toata lumea nu este în siguranță” și că trebuie creată o „comunitate globală” pentru a combate „pandemiile viitoare”. „Covid-19 a arătat slăbiciunile și diviziunile, dar noi trebuie să profităm de această oportunitate și să devenim o comunitate globală a cooperării pașnice, care să se extindă dincolo de această criză. Construirea capacităților și sistemelor pentru a face asta va lua timp și va cere un angajament susținut la nivel politic, financiar și societal vreme de mulți ani. (…) Pentru a fi pregătiți pentru o pandemie este nevoie de conducerea globală a unui sistem global de sănătate adaptat acestui mileniu. Pentru a transforma acest angajament în realitate, trebuie să fim conduși de principiile solidarității, corectitudinii, transparenței, inclusivității și echității”, se arată în editorial.

Articolul compară starea lumii din „pandemie” cu cea de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial și cere, ca soluție, renunțarea la „izolationism și naționalism”.

Semnatarii cer încheierea unui tratat global pentru pandemii, care să stabilească „reguli și norme” pentru producerea și distribuirea vaccinurilor și care să coordoneze un „sistem de alertă, de schimb de informații și de cercetare”.

„Pandemia Covid-19 este cea mai mare provocare la adresa comunității globale începând din anii 1940. Atunci, după dezastrul produs de două războaie mondiale, liderii politici au pus bazele unui sistem multilateral. Scopul lui era limpede: să reconcilieze țările, să reducă tentația izolaționismului și naționalismului, să abordeze provocările în spiritul solidarității și cooperării, al păcii, prosperității, sănătății și securității”, se spune în declarația comună.

COVID-19 shows why united action is needed for more robust international health architecture” – Op-ed article by President Charles Michel, WHO Director General Dr Tedros Adhanom Ghebreyesus and more than 20 world leaders

The COVID-19 pandemic is the biggest challenge to the global community since the 1940s. At that time, following the devastation of two world wars, political leaders came together to forge the multilateral system. The aims were clear: to bring countries together, to dispel the temptations of isolationism and nationalism, and to address the challenges that could only be achieved together in the spirit of solidarity and cooperation, namely peace, prosperity, health and security.

Today, we hold the same hope that as we fight to overcome the COVID-19 pandemic together, we can build a more robust international health architecture that will protect future generations. There will be other pandemics and other major health emergencies. No single government or multilateral agency can address this threat alone. The question is not if, but when. Together, we must be better prepared to predict, prevent, detect, assess and effectively respond to pandemics in a highly coordinated fashion. The COVID-19 pandemic has been a stark and painful reminder that nobody is safe until everyone is safe.

We are, therefore, committed to ensuring universal and equitable access to safe, efficacious and affordable vaccines, medicines and diagnostics for this and future pandemics. Immunization is a global public good and we will need to be able to develop, manufacture and deploy vaccines as quickly as possible.

This is why the Access to COVID-19 Tools Accelerator (ACT-A) was set up in order to promote equal access to tests, treatments and vaccines and support health systems across the globe. ACT-A has delivered on many aspects but equitable access is not achieved yet. There is more we can do to promote global access.

To that end, we believe that nations should work together towards a new international treaty for pandemic preparedness and response.

Such a renewed collective commitment would be a milestone in stepping up pandemic preparedness at the highest political level. It would be rooted in the constitution of the World Health Organization, drawing in other relevant organizations key to this endeavour, in support of the principle of health for all.  Existing global health instruments, especially the International Health Regulations, would underpin such a treaty, ensuring a firm and tested foundation on which we can build and improve.

The main goal of this treaty would be to foster an all-of-government and all-of-society approach, strengthening national, regional and global capacities and resilience to future pandemics. This includes greatly enhancing international cooperation to improve, for example, alert systems, data-sharing, research, and local, regional and global production and distribution of medical and public health counter measures, such as vaccines, medicines, diagnostics and personal protective equipment.

It would also include recognition of a “One Health” approach that connects the health of humans, animals and our planet. And such a treaty should lead to more mutual accountability and shared responsibility, transparency and cooperation within the international system and with its rules and norms.

To achieve this, we will work with Heads of State and governments globally and all stakeholders, including civil society and the private sector. We are convinced that it is our responsibility, as leaders of nations and international institutions, to ensure that the world learns the lessons of the COVID-19 pandemic.

At a time when COVID-19 has exploited our weaknesses and divisions, we must seize this opportunity and come together as a global community for peaceful cooperation that extends beyond this crisis. Building our capacities and systems to do this will take time and require a sustained political, financial and societal commitment over many years.

Our solidarity in ensuring that the world is better prepared will be our legacy that protects our children and grandchildren and minimizes the impact of future pandemics on our economies and our societies.

Pandemic preparedness needs global leadership for a global health system fit for this millennium. To make this commitment a reality, we must be guided by solidarity, fairness, transparency, inclusiveness and equity.

By J. V. Bainimarama, Prime Minister of Fiji, Prayut Chan-o-cha, Prime Minister of Thailand; António Luís Santos da Costa, Prime Minister of Portugal; Mario Draghi, Prime Minister of Italy; Klaus Iohannis, President of Romania; Boris Johnson, Prime Minister of the United Kingdom; Paul Kagame, President of Rwanda; Uhuru Kenyatta, President of Kenya; Emmanuel Macron, President of France; Angela Merkel, Chancellor of Germany; Charles Michel, President of the European Council; Kyriakos Mitsotakis, Prime Minister of Greece; Moon Jae-in, President of the Republic of Korea; Sebastián Piñera, President of Chile; Carlos Alvarado Quesada, President of Costa Rica; Edi Rama, Prime Minister of Albania; Cyril Ramaphosa, President of South Africa; Keith Rowley, Prime Minister of Trinidad and Tobago; Mark Rutte, Prime Minister of the Netherlands; Kais Saied, President of Tunisia; Macky Sall, President of Senegal; Pedro Sánchez, Prime Minister of Spain; Erna Solberg, Prime Minister of Norway; Aleksandar Vučić, President of Serbia; Joko Widodo, President of Indonesia; Volodymyr Zelensky, President of Ukraine, Dr Tedros Adhanom Ghebreyesus, Director-General of the World Health Organization.

 

Loading...
loading...

4 COMENTARII

  1. Se mai îndoia careva de Gauleiterul Werner c-ar fi fost vreun susținător fervent al naționalismului, ori al vreunei României suverane? Nu cred! Doar s-a observat clar, că omul este loial strict neamului său, nu și românilor. Individul a fost numit președinte de către forțele credincioase marilor păpușari, obținând chiar 2 mandate, tocmai în vederea distrugerii țării prin aplicarea la virgulă a planului globalist. De fapt, globalizarea NU a fost concepută ca soluție-miracol pentru creșterea prosperității mondiale, ci pentru a suplini contribuția resurselor din colonii, deoarece modelul occidental nu mai poate funcționa prin intermediul rezervelor proprii, acestea fiind epuizate, sau au fost inexistente de la bun început. Practic, globalizare însemnă o nouă formă de colonizare, mai modernă întrucât nu se mai realizează prin forța armelor ci cu ajutorul conturilor bancare al multinaționalelor, prin intermediul căreia săracii (dar care aparțin unor țări bogate) sunt pauperizați „strategic” prin îndatorări masive, galopante și contracte împovărătoare de valorificare „profitabilă” a resurselor energetice și de materii prime. Cred că toată lumea cunoaște reforma-tratat a UE care implică sintagma, „transfer de suveranitate, în schimbul transferului de prosperitate” care s-a dorit de fapt o corelație între globalizare și bunăstare personală. Este o utopie, deoarece belșugul promis nu l-a simțit omul de rând, ci tot adepții/susținătorii sistemului globalist. Pe lângă colonizarea resurselor naturale, aceeași ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale prevede încurajarea populațiilor etnice de-a se desprinde de țările de baștină, autohtone, de unde nu-i greu de intuit inițiativa președintelui României în semnarea acestui tratat, dacă ne gândim că investițiile germane se opresc în interiorul arcului carpatic și dacă mai înțelegem și exodul românilor în vederea recoltării sparanghelului și castraveților. Rolul unui asemenea acord? Lărgirea sferelor de dominație a anumitor state dezvoltate militar și economic în planul lor vădit de-a deveni puteri regionale, având drept obiectiv impunerea propriilor agende.

  2. Și cică nu există o „conspirație.” Altfel spus, cine crede în existența unor asemenea entități „oculte” („per vias ocultas et insolitas”) e un prost. Mai degrabă e un „precaut.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.