Walter Cronkite a fost, pentru multă vreme, cel mai de încredere om din America. Figură de frunte la CBS News, Cronkite a reprezentat pentru public imaginea jurnalistului integru, a personalității media alături de care oamenii simt cum se schimbă istoria. Asasinarea președintelui Kennedy, a lui Marthin Luther King sau a lui John Lennon au reprezentat cele mai cunoscute momente ale sale, iar încheierea războiului din Vietnam i se datorează într-o oarecare măsură.
Dincolo de sclipiciul public, însă, Cronkite era un om cu o agendă încărcată, în calitate de ofițer de informații. Lista sa de priorități se confunda, din întâmplare, exact cu cea a organizațiilor de elită (un fel de a spune), din care făcea parte. Ca un exemplu banal, iată care era viziunea lui Cronkite asupra rezolvării problemelor dintre state:
„Dacă vrem sa evităm un conflict catastrofic mondial, trebuie să întărim Națiunile Unite ca un prim pas spre un guvern global, modelat după guvernul nostru, cu o putere legislativă, executivă și judiciară și o forță armată care să impună legi internaționale și să mențină pacea. Bineînțeles că pentru a face asta, americanii trebuie să renunțe la o parte din suveranitate”. Etc. etc.
William Paley a fost cel care, în calitate de președinte al postului, a transformat CBS, dintr-o rețea insignifiantă de radiouri, într-un gigant media, o poveste de succes clasic-americană. Paley era, la rândul său, ofițer de informații, cu rangul de colonel, implicat în acțiuni de război psihologic. El a jucat, de asemenea, un rol important în Operațiunea Mockingbird (la care a luat parte si Cronkite), prin care CIA a structurat, influențat, distorsionat și manipulat discursul public din SUA, dar nu numai. Paley făcea parte, cum altfel, și din Council of Foreign Relations, o organizație de elită (vorba vine) specializată în rezolvarea problemelor globale și promotoare a unui guvern mondial.
Fred Friendly a fost director la CBS News în perioada Operațiunii Mockingbird și a făcut parte din activul misiunii CIA. Alături de jurnalistul Edward Murrow, la rândul său parte din echipa de informații a Operațiunii Mockinbird și în cinstea căruia Council of Foreign Relations a instituit un premiu pentru ziariști, a realizat o emisiune, «See it now», în care au demolat tentativele senatorului Joseph McCarthy de a revela o rețea comunistă infiltrată în SUA, inclusiv în interiorul CIA sau la Hollywood. Unul dintre cei acuzați de McCarthy era Cord Meyer, responsabil printre alte însărcinări, de Operațiunea Mockingbird. Altul era Frank Wisner, unul din directorii agenției. Nu a fost o întâmplare, așadar, că toate figurile impozante ale mass-media americane (Walter Lipmann, Ed Murrow, Joe Alsop, Drew Pearson), nu doar CBS, s-au aruncat asupra senatorului și au contribuit, printr-un efort jurnalistic obiectiv, concentrat și dezinteresat, bazat pe respectarea drepturilor individuale, la căderea lui McCarthy.
Președintele CBS, în perioada Operațiunii Mockingbird, era Sig Mickelson care, din rațiuni de comoditate și eficiență, avea instalată o linie directă cu CIA din biroul său. Mai târziu, Mickelson avea să devină președinte al Radioului Europa Liberă.
Povestea oamenilor de la CBS (Murrow, Friendly, Mickelson) și a războiului purtat împotriva senatorului Joseph McCarthy a fost ecranizată, oarecum, de George Clooney în «Good Night and Good Luck». În film, jurnaliștii sunt niște oameni cu un simț al datoriei special, cu un respect pentru public, fără nicio agendă ascunsă, o comunitate de idealiști aflată în căutarea adevărului, ziariști care „nu fac știri, ci le prezintă”. În opoziție, McCarthy este un mic monstru totalitar, aflat în fruntea unei „poliții a gândirii”, care amenință nu doar carierele unor nevinovați, ci întreaga arhitectură instituțională a tărâmului făgăduinței. Pentru a potența impactul dramatic, regizorul, scenaristul și actorul George Clooney a modificat puțin istoria, iar în film show-ul «See it now» al lui Edward Murrow este suspendat ca urmare a intervențiilor lui McCarthy. În realitate, emisiunea a continuat încă un sezon și nu a suferit de pe urma acțiunilor senatorului. E inutil de amintit că filmul nu prezintă nici măcar o sugestie din biografiile colorate ale protagoniștilor.
Tot din repertoriul biografic, trebuie amintit că George Clooney, „vocea Holywoodului pentru orice problemă”, este, în prezent, membru al Council of Foreign Relations. În aceeași ordine de idei, și doar ca detalii relativ savuroase, organizația pe care o conduce, «The Sentry», face parte din «Center for American Progress» (George Soros), și are drept contributori relevanți cele mai importante firme de armamente.
Cazul CBS vs McCarthy ilustrează perfect nu doar cum funcționează lumea, prin intersecția rețelelor de informații, activism civic și presă, dar, mai ales, modul în care se scrie astăzi istoria prin intermediul filmelor.
Preluare: karamazov / Autor: Ninel Ganea
Ce să-i facem, astrele nu se aliniază întotdeauna într-un mod care ar încuraja să dea socoteală echivalenților McCarthyismului zilelor actuale. Mass-media sunt mult mai difuze, cu un milion de moduri de a contesta pe cineva prin Internet și prin talk-show-uri, deoarece impactul provocat de televiziuni este infinit mai puternic decât transmisiile în direct ale Camerei Deputaților din România, sau decât cele ale audierilor din Congresul SUA. În fond, după ce a distrus viețile și a făcut posibil ca oamenii nevinovați să fie incluși pe lista neagră și să fie închiși, McCarthy îi acuza pe ofițerii armatei de simpatie comunistă. Nici politica românească nu duce lipsă de adepți ai mentalității lui McCarthy. Asta dacă urmăriți o analogie din talmeș-balmeșul ce face apanajul acestui pretins articol! Generalul Ciucă, spre exemplu, este unul dintre prozeliți. Problema este că acesta nu vizează dușmanii din interior, ci pe cei din exterior, în speță pe cei din Federația Rusă. Președintele Eisenhower l-a tratat cu prudență pe Mc Carthy, al nostru de la Cotroceni le dă mână liberă lui Ciucă și nulității de Aurescu, primului să cumpere în sistem cu ridicata și toptanul junk-urile în materie de armament ale americanilor și să instituie miuțe pe la Marea Neagră cu „băieții” (nu se știe câți transgenderi or fi pripășiți pe la noi pe la Constanța ca făcând parte din cea mai „puternică” armată din lume, așa că am preferat folosirea ghilimelelor) din baza de la Kogălniceanu, la care mai adăugăm și modernizarea acesteia cu peste 400 de milioane de euro din bugetul României, iar celui de-al doilea (Aurescu) Johannis îi permite să se joace cu destinele națiunii române făcând chipurile diplomație și negociindu-i viitorul către mausoleul istoriei.
O altă tactică mccarthystă constă în defăimarea celor care îndrăznesc să pună la îndoială politicile guvernanților; defăimarea fiind practicată de un sortiment de protagoniști care pretind că au la bază interesele României, dar în schimb impun un sprijin incontestabil pentru politicile Bruxellesului și ale Departamentului de Stat de la Washington. Are rost să-i mai enumăr? Sunt omniprezenți pe la televiziunile patriei, așa că nu mai pierd timpul!
Deci, politicienii României și tehnocrații UE trebuie să se privească în oglindă și să vadă motivele reale pentru care mulți alegători se îndreaptă spre alternative „populiste” și „extremiste”, doar că lor le este mult mai ușor să dea vina pe Vladimir Putin sau pe baba Vanga și să continue represiunea împotriva disidenței de pe Internet, de pe social media, considerând-o operă a „agenților ruși”. Deja, sub masca combaterii „propagandei rusești” și a „știrilor false”, Google, Facebook și alți giganți tehnologici au început să introducă algoritmi cu scopul a vâna și a marginaliza știrile autentice referitoare la aspecte importante care se desfășoară Ucraina și în Siria. Sunt tot forme ale McCarthyismului.
Așadar, noul McCarthyism de astăzi cu întregul său ansamblu în stil orwellian ar putea părea o modalitate inteligentă (pentru unii precum Mândruță sau Radu Tudor) de a neutraliza sau poate chiar de-a ajuta la eliminarea unor voci care spun adevărul, dar reprezintă până la urmă o amenințare mult mai mare la adresa libertății de exprimare sau chiar a păcii în general.
Ca o observație sinceră din parte-mi, CU MULT mai interesante sunt reflecțiile adminului acestui site de pe rețeaua VKontakte, decât expunerile alambicate și culte-n cap ale unora publicați pe aici!!! La general vorbind, atunci când ai ceva de spus, o faci fără menajamente și fără literatură de tarabă! Pentru mine, care comentez, devine destul de dificil să „decodez” mințile și să citesc gândurile unora caracterizați nu numai printr-o lipsă acută de talent într-ale scrisului, dar și prin enunțarea unor fraze întregi care contrazic logica, care-s absurde și alambicate. Pusă în fața unor astfel de „opere” cu caracter „savant”, am senzația indubitabilă că autorii elucubrațiilor stilistice vor să-mi demonstreze cu tot dinadinsul că nu stăpânesc subiectul, că nu știu ce vor și ce le bântuie prin creier, că „pescuiesc” părerile unora ca să-și creioneze și să-și întărească opiniile lor. Din punctul meu de vedere, ori ai ce spune, ori taci Dumnezeului și nu mai omorî tastatura cu inepții! Pentru că nu fac altceva decât să apese pe taste și să programeze inutilul. Simplu!!!
Muzica ce întotdeauna sculptează în suflet esențe știute și neștiute, polifonice, așa cum natura dezmiardă omul ca o compunere de energii, la fel cum un dans concentric al parfumurilor îți răsfață simțurile:
https://www.youtube.com/watch?v=zvVrj5oPCy4
https://www.youtube.com/watch?v=a0hFZPvanMs
https://www.youtube.com/watch?v=n0p0Ia3Skkg