Isteria în masă: Oameni terorizați de propria imaginaţie

0

Bine documentat, însă nu la fel de bine înțeles, conceptul de „isterie în masă” are o istorie lungă și definește evenimentele în cadrul cărora mase mari de oameni ajung să creadă într-un ceva fals, manifestând modificări de comportament inexplicabile.

De-a lungul istoriei, psihologii au examinat multe cazuri de isterie în masă, însă deocamdată putem doar să ghicim ce anume se ascunde în spatele acestui fenomen misterios. În acest articol prezentăm câteva dintre cele mai ciudate exemple documentate în istorie.

Se credea că doar femeile sunt afectate de isterie în masă

Termenul de „isterie” indică tocmai prejudecata de la care s-a plecat atunci când a fost definit conceptul. Hystera, rădăcina termenului „isterie”, este un cuvânt grecesc, care înseamnă „uter”. Medicii din Grecia Antică erau convinși că isteria afectează doar femeile și că este cauzată de o varietate de probleme ale pântecului. Desigur, ideea că isteria afectează numai femeile este ridicolă.

Bărbați din lumea întreagă au fost victimele unei isterii în masă înspăimântătoare, numită „Koro” sau „anxietatea de micșorare a organelor genitale”. Bărbații aflați în această situație cred că organele lor virile se micșorează sau chiar dispar cu totul. În 1976, 350 de bărbați din Thailanda au intrat în panică, fiind convinși că sunt afectați de Koro din cauza mâncării vietnameze și a otrăvirii cu tutun.

O epidemie de isterie a lovit și sudul Indiei, în 2010: 100 de bărbați din câteva colonii de muncă s-au alertat, crezând că suferă de Koro.

Însă probabil că cel mai grav astfel de episod a avut loc în China între 1984 și 1985. Atunci, 3.000 de bărbați din 16 regiuni diferite au raportat o astfel de tulburare.

Isterie în masă – victime închipuite?

Multe dintre cazurile de isterie în masă nu pot fi explicate prea ușor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, mai multe femei din Londra au fost victimele unei serii de atacuri. Ziarele l-au poreclit pe făptaș „Monstrul din Londra”. Infractorul aborda femeile bogate din spate, le tăia hainele și le înjunghia în fese. Ca să se protejeze, femeile purtau fuste din cupru sau își puneau pe sub haine oale și tigăi.

Atacurile Monstrului au continuat în valuri vreme de doi ani, iar poliția a început să suspecteze că la mijloc era ceva foarte ciudat. Descrierile Monstrului variau foarte mult de la un atac la altul. Unii spuneau chiar că avea cuțite atașate de genunchi. După doi ani, atacurile s-au oprit. Deși o persoană a fost arestată, istoricii se întreabă dacă femeile nu-și făceau rău singure și dădeau vina pe Monstru.

Secole mai târziu, un incident asemănător a avut loc în portul englez Halifax. Pe 16 noiembrie 1938, două femei au declarat că un străin le-a atacat cu un ciocan de lemn. În săptămânile ce au urmat, mai multe femei și câțiva bărbați au relatat atacuri similare, însă cu arme diferite.

Relatările care variau foarte mult i-au frustrat pe polițiști. În cele din urmă, una dintre „victime” a mărturisit că se rănise singură. Au mai existat câteva astfel de mărturisiri, însă multe victime insistau că fuseseră atacate de un străin. Nu au reușit să-i convingă pe polițiști, iar aceștia au oprit investigațiile.

Apă contaminată „transformată” în apă potabilă

Isteria în masă nu implică întotdeauna violență. În orașul Mumbai, din India, s-a declanșat o isterie în masă legată de apă. În 2006, mulți dintre cei care locuiau pe malurile râului Mahim, care se varsă în golful cu același nume, au spus că apa – care de obicei era sărată – avea un gust neobișnuit de dulce, ca și cum cineva i-ar fi adăugat zahăr.

Povestea nu li s-a părut plauzibilă autorităților, deoarece în râul și în golful Mahim se deversau cantități mari de gunoi menajer și deșeuri industriale. Credința că apa a fost transformată s-a răspândit rapid și la locuitorii din statul învecinat, Gujarat.

Oamenii au început să bea apa contaminată, spre îngrijorarea medicilor, care s-au străduit să-i oprească. Exista pericolul ca bolile să se răspândească în zonă. În mod misterios, după doar câteva ore, oamenii au redescoperit brusc că apa era sărată și nepotabilă, așa cum fusese înainte de acest episod straniu.

Isterie în masă în rândul adolescenților

Tinerii au căzut adesea victime episoadelor de isterie în masă. În mai 2006, mai mulți adolescenți portughezi au început să se plângă că suferă de niște simptome ciudate. Situația a devenit atât de serioasă, încât mai multe școli au fost închise pentru a proteja populația de ceea ce părea a fi o epidemie.

S-a dovedit că tinerii la care se manifestaseră inițial simptomele urmăriseră la televizor o telenovelă al cărei personaj principal avea aceleași manifestări. Experții au tras concluzia că tinerii „contractaseră” simptomele de la personajul respectiv, după care influențaseră și alți adolescenți să creadă că sufereau de aceeași boală.

În 1939, o adolescentă americană, pe nume Helen, a luat parte la banchetul de absolvire a liceului. Dansul a început normal, însă, la un moment dat, piciorul drept al lui Helen a început să sufere de spasme, aparent fără motiv. Spasmele au continuat pe toată durata banchetului și nu s-au oprit nici a doua zi. În curând, și alți elevi au început să manifeste aceleași simptome.

Nimeni nu putea determina cauza. Unii părinți și-au ținut copiii acasă, pentru a nu contracta această boală misterioasă. Fenomenul bizar a continuat o vreme, însă, așa cum se petrece în cazurile de isterie în masă, a dispărut de la sine. Cauza acestui incident neobișnuit rămâne un mister.

Chupacabra, monstrul din America de Sud

Un alt caz de isterie în masă este legat de o creatură periculoasă, cunoscută drept „Chupacabra”. Este vorba de un animal misterios și feroce, despre care se crede că trăiește ascuns în Puerto Rico și Mexic. Numele său se traduce prin „cel ce suge capre”. Se spune că Chupacabra suge sângele caprelor, lăsându-le răni pe trup. Dacă „metoda de a-și procura hrana” a lui Chupacabra este mereu aceeași, totuși oamenii îl descriu în variate moduri.

Unele relatări spun că are solzi de șopârlă, că țopăie ca un iepure și că are o înălțime mai mică de 1,5 metri. Alții îl descriu ca având înfățișarea unui câine feroce. Mulți oameni de știință sunt convinși că această creatură nu există. Însă populația din zona Mării Caraibilor și a Golfului Mexic crede cu tărie că Chupacabra este un animal real. Sătenii cred atunci când li se spune că animalul a fost văzut și pun moartea animalelor domestice pe seama sa.

Din cartea «ABC-ul psihopatului de succes»

Kevin Dutton este un psiholog și scriitor britanic, specializat în studiul psihopatiei. Este cercetător la Departamentul de Psihologie Experimentală  la Universitatea Oxford.

Steven Billy Mitchell, cunoscut de obicei sub pseudonimul Andy McNab, este un romancier și fost soldat de infanterie al armatei britanice, care susține că este el însuși un psihopat. A devenit celebru în 1993, când a publicat o carte intitulată Bravo Two Zero care conține o relatare a unei misiuni militare la care participase în cadrul Serviciului Aerian Special (SAS). A publicat o serie de alte romane de ficțiune și două autobiografii.

Cartea a apărut inițial în anul 2014 în Marea Britanie, titlul original fiind: «The good psychopath’s guide to success. How to use your inner psychopath to get the most out of life» de Kevin Dutton and Andy McNab. În Romania volumul a apărut un an mai târziu, în 2015, la Editura Globo, sub numele «ABC-ul psihopatului de succes», în traducerea lui Răzvan Lerescu.

Cartea este organizată pe zece capitole. Începe cu un prolog în care este povestită începerea colaborării dintre autori, continuă cu primele 3 capitole în care este definit conceptul de psihopat, iar ultimele 7 capitole se axează mai mult pe caracteristicile unui psihopat și cum un om obișnuit ar putea să profite de ele și să și le dezvolte.

Fiecare capitol pornește de la o anecdotă, o întâmplare reală, apoi se trece la explicarea unor teorii relevante pentru poveste și care te ajută să înțelegi unul sau mai multe concepte. Capitolul se încheie cu un test pe baza celor discutate (cum este chestionarul despre „Cât de mult amâni?”).

Psihopatia poate fi definită ca fiind o tulburare de personalitate caracterizată de lipsa empatiei și a rușinii, emoții superficiale, impulsivitate și un șarm superficial. Autorii însă conceptualizează psihopatia ca pe un continuum de trăsături de personalitate. Însă scopul lor este, într-un fel, „promovarea” psihopatiei, pe care o descriu mai degrabă ca pe un dar de care să profiți decât ca o povară sau ceva rușinos.

Volumul prezintă întâmplări pe care le au autorii în timp ce își petrec timpul împreună, pe care le folosesc apoi pentru a explica diferite dimensiuni ale psihopatiei. Chiar dacă nu ești interesat de psihopatie în sine, cartea conține foarte multe informații captivante care pot fi înțelese ușor și folosite în avantajul tău. Spre exemplu, capitolul 7 este dedicat persuasiunii. Este vorba despre un volum de dezvoltare personală în care autorii argumentează de ce este o idee bună să-ți dezvolți anumite trăsături care-i caracterizează și pe psihopați. Aceste trăsături sunt descrise, împreună cu diferite moduri în care sunt utile în viața de zi cu zi.

 

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.