„Plantele ne pot ajuta să ne eliberăm de emoţii nefaste, de invidie, de gelozie, de furie”

0

Ovidiu BojorCine ne poate oferi cea mai bună pledoarie „pentru o viaţă lungă” decât sufletul radiant de copil al prof. dr. Ovidiu Bojor, ascuns în spatele vârstei intimidante de 92 de ani?

„Cum reuşiţi?” e poate cea mai banală întrebare pe care un pacient, un jurnalist sau doar un curios i-o adresează, însă dumnealui răspunde neobosit: „Eu nu concep noţiunea de bătrâneţe. Sunt veşnic tânăr!”.

În interviul de mai jos, prof. dr. Ovidiu Bojor ne vorbeşte despre ceea ce un părinte al fitoterapiei adoră să vorbească – despre sufletul şi sensibilitatea plantelor, despre cum emoţiile nefaste precum mânia şi gelozia se pot trata cu ajutorul plantelor, despre „Regula celor trei 8” – dar şi despre cum Dumnezeu nu l-a trădat niciodată, despre Iubire şi Seninătate – punctele de reper ale unui stil de viaţă sănătos.

Reporter: Sunteţi cunoscut drept „părintele fitoterapiei româneşti”. În cercetările dumneavoastră, aţi regăsit o formă de comunicare spirituală între plante şi om? Cum poate omul de rând să o acceseze?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Activitatea mea ştiinţifică a fost axată pe studiul utilizării plantelor atât pentru prevenirea, cât şi pentru vindecarea diferitelor afecţiuni, de la tradiţional la modern. Între noi şi regnul vegetal există o comunicare senzorială şi, mai mult, o legătură spirituală prin faptul că atât noi, cât şi plantele şi toate fiinţele care au viaţă sunt rezultatul creaţiei universale. Ne uneşte originea comună.

Fiecare dintre noi poate accesa şi înţelege acest aspect folosind metode de cercetare fizică, chimică, energetică a celor văzute şi metode specifice celor nevăzute, accesibile decât cu „ochii spiritului şi ai sufletului”.

Reporter: Cum ne pot ajuta plantele să ne eliberăm de emoţii nefaste precum invidia, gelozia sau furia?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Relaţia dintre noi şi plante, tot ceea ce înseamnă viaţa, este permanentă. Legătura dintre noi se bazează pe iubire şi percepţie de o parte şi de alta. În primul rând, este necesar să le înţelegem limbajul. La fel ca noi, plantele au un mic sufleţel. Ele se bucură când ne apropiem de ele cu gânduri bune şi se supără când le bruscam, iar unele chiar plâng. Simt dragostea noastră aşa cum simt şi o muzică sacră sau de bună calitate. Se ofilesc când sunt bombardate de muzică din discoteci sau de manele. Spre deosebire de noi, dăruirea lor este mai profundă decât a noastră. Ele parfumează mâinile celor care le strivesc.

După aceste observaţii personale, voi trece direct la subiectul întrebării.

Plantele ne pot ajuta să ne eliberăm de emoţii nefaste, de invidie, de gelozie, de furie. Aici intrăm în domeniul pragmatismului. Este vorba despre terapia sufletului şi a sentimentelor. Aşa s-a născut o nouă ramură a fitoterapiei care are ca titlu „Terapia Florală a Doctorului Bach (1913)” din Londra, dar originar din Ţara Galilor.

Eduard Bach a observat că metodele clasice de vindecare erau mai dureroase decât boala însăşi. Astfel, a găsit în plante tratamente blânde, uşor de aplicat, nedureroase, fără efecte secundare neplăcute. Aceste principii începând cu personalizarea tratamentelor sunt din ce în ce mai valabile şi astăzi.

Primele remedii florale au fost preparate în 1930 din următoarele plante: Impatiens glandulifera, Mimulus guttatus şi Clematis Vitalba, pe care Eduard Bach le-a prescris pacienţilor, având rezultate bune, conform personalităţii lor.

Remediile florale preparate după o tehnologie proprie din Impatiens glandulifera se adresează celor nerăbdători, care nu suportă să aştepte, celor repeziţi. Pe de altă parte, în cazul acelora care le este teamă să meargă la dentist, sunt recomandate preparatele din flori de Mimulus guttatus. Celor care suferă de insomnii sau nu-i interesează prezentul, absenţi la evenimente, firi visătoare, li se recomandă Clematis Vitalba.

La început au fost elaborate 12 remedii, apoi numărul lor a ajuns la 38. Remediile florare sunt specifice celor mai diferite tipologii şi veţi găsi remedii la întrebarea dumneavoastră, privind invidia, gelozia sau furia.

Reporter: Care este cea mai profundă lecţie sufletească pe care aţi învăţat-o studiind natura?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Cea mai profundă lecţie sufletească pe care am învăţat-o de la Natură este Crezul meu: Iubirea faţă de Creator şi faţă de Creaţie începând de la furnică, la girafă, hipopotam până la dumneavoastră personal şi până la Homo sapiens în general, dar numai în măsura în care merită acest nobil titlu.

Reporter: La un moment dat, aţi menţionat că urmaţi zi de zi „Regula celor trei opt” (8 ore de muncă activă, 8 ore de odihnă activă şi 8 ore de somn). Poate fi aceasta valabilă pentru oamenii de astăzi care trăiesc contra cronometru şi care lucrează peste program aproape în fiecare zi?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Da, se poate şi aşa în caz că dorim o transformare în bine în viaţă. Viaţa contra cronometru? Cine ne-o impune? Noi.

Primul motiv: în prezent, pentru câştigarea pâinii cea de toate zilele, adică o viaţă materială decentă, este nevoie să muncim mai mult de 8 ore. Altă categorie munceşte mai mult din setea nepotolită pentru bani…

Respectarea celor „trei opturi” este decizia noastră. Mai special este al doilea 8 – odihnă activă – partea cea mai frumoasă şi importantă din viaţa noastră după ce ne-am eliberat de povara câştigării existenţei. Iar al treilea opt – somnul de 7-8 ore – este absolut necesar pentru odihnă şi refacerea cerebrală şi fizică.

De multe ori nu putem respecta integral cele trei 8-uri. Important este să nu facem din excepţii reguli de viaţă.

Reporter: În mai multe interviuri, aţi vorbit despre legătura dumnevoastră cu Dumnezeu. V-aţi simţit vreodată „trădat” de Dumnezeu?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Niciodată nu am fost trădat de Dumnezeu. Totuşi, rareori am fost acela care l-a trădat prin îndoială.

Reporter: În majoritatea cazurilor, oamenii din zilele noastre ajung să-L caute pe Dumnezeu atunci când se confruntă cu o criză existenţială. Ce sfat i-aţi da unui astfel de om, care şi-a pierdut credinţa şi speranţa?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Este adevărat, cei mai mulţi cer, cer de la Dumnezeu: sănătate, împăcare şi zeci de acatiste. Deviza mea este: „Nu cere niciodată ce poţi să faci singur”. Rugăciunea adevărată este cea de mulţumire.

Reporter: Cândva, aţi spus: „Cel mai bun medicament este iubirea”. Este un „medicament” la îndemână, pe care îl putem accesa oricând în sufletul nostru şi pe care îl putem dărui oricând. Cu toate acestea, de ce apelăm la el tot mai rar?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Da, într-adevăr. Iubirea este cel mai bun medicament. Iubirea faţă de creator şi faţă de Creaţie, începând de la prima celulă din Oceanul Planetar până la furnică, girafă, hipopotam şi până la Homo sapiens, dacă merită acest nume nobil.

La iubire este bine să apelăm nu cât mai rar, ci în fiecare zi, în fiecare clipă, începând de la un zâmbet, la o mângâiere, până la dăruire totală. Dumnezeu dă celui care dăruieşte, Dumnezeu dă celui care I se dăruieşte.

Reporter: La 92 de ani, încă vă păstraţi seninătatea din suflet şi din privire. Cum reuşiţi să faceţi aceasta?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Seninătatea sufletească am urmărit să o păstrez prin păstrarea copilăriei până în ultima clipă a vieţii.

Reporter: În final, dacă aţi dori să lăsaţi drept moştenire spirituală generaţiei următoare un singur sfat care v-a călăuzit de-a lungul vieţii, care ar fi acela?

Prof. dr. Ovidiu Bojor: Cea mai bună moştenire este ca fiecare tânăr să-şi aleagă modelele, mentorii spirituali în ştiinţă, în artă, în muzică, în toate domeniile. Omenirea a înaintat prin vârfuri, nu prin gloată. După ce ajungi la modelele alese, fă un pas în faţă pentru a le depăşi. Aceasta înseamnă evoluţie.


Citește și:

Ovidiu Bojor„Lumea stă să se prăbușească moral, etic și spiritual. Lipiți-vă de oameni bogați spiritual!”

Este academician, farmacist de renume și autor a zeci de cărți și tratate de fitoterapie. Alpinist încercat în Himalaya și iubitor al lumii plantelor în toată profunzimea ei, Ovidiu Bojor e și un exemplu de viață. La 90 de ani, are un tonus de invidiat și-un zâmbet care încălzește inimi. Secretul lui? O iubire mare cât soarele, veche de 52 de ani (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.