„Cei care complotează la noi agresiuni nu pot fi iertați sau justificați”

3

Prin discursul său din acest an, de la parada de Ziua Victoriei, președintele Putin a atras atenția occidentalilor cu privire la revigorarea spiritului dominant al nazismului, remarcând că anumite forțe desfășoară în prezent această ideologie odioasă, într-o încercare delirantă de a-și avansa interesele geopolitice. Al Doilea Război Mondial a fost cea mai mare tragedie din istoria omenirii și reprezintă misiunea tuturor de a împiedica, cu orice preț, ca un asemenea eveniment funest să se mai repete vreodată.

Potrivit acestuia, citez, „cei care complotează la noi agresiuni nu pot fi iertați sau justificați … Istoria ne cere să învățăm din ea. Din păcate, se fac încercări de a reînvia ideologia nazistă, ca și ideile sale călăuzitoare, tocmai de către cei obsedați de teoria frenetică a propriei supremații. Astăzi suntem martorii supraviețuitorilor acelor echipe ale morții și adepților lor, care încearcă să rescrie istoria și să găsească justificări acelor trădători și infractori, ale căror mâini sunt pătate de sângele a sute de mii de civili”. Este limpede, că aceste cuvinte au făcut trimitere la ultimele tendințe ce s-au manifestat în Occident în ultimii ani.

Liderul de la Kremlin a profitat de ocazia pe care i-a oferit-o festivitatea militară de la 9 mai pentru a-i comemora pe cei 27 de milioane de cetățeni sovietici care și-au pierdut viața ca urmare a agresiunii naziste. De asemenea, urmașii acestora au fost rugați să păstreze vii amintirile strămoșilor lor, pentru totdeauna.

Toată lumea este conștientă de tensiunile pe care SUA și aliații săi le-au provocat Rusiei în luna trecută, tensiuni care s-au manifestat cu privire la războiul civil din Ucraina rămas deocamdată nerezolvat. Deși au scăzut în intensitate într-o anumită măsură, situațiile încordate care au avut loc indică, fără nici cea mai mică îndoială, cât de brusc ar putea izbucni un război de mari dimensiuni și implicații în Europa, chiar dacă numai din cauza unei interpretări greșite a gesturilor agresive, sau pe seama unei fatale erori de calcul strategic. Unii dintre antagoniștii acestui conflict glorifică literalmente nazismul, precum și pe anumite figuri istorice ucrainene (Stepan Bandera, spre exemplu) care au colaborat cu nemții invadatori. În loc să fie condamnați de Occident, aceștia sunt primiți cu brațele deschise, doar pentru simplul fapt că sunt rusofobi înrăiți.

Nu numai aceste situații devin supărătoare și jenante, dar un număr din ce în ce mai mare de țări din Europa Centrală și de Est tot încearcă de câțiva ani buni să pună semnul egal între Germania nazistă a lui Hitler și Uniunea Sovietică a lui Stalin, prezentându-le pe ambele ca fiind la fel de responsabile pentru declanșarea celui De-al Doilea Război Mondial. Mai mult decât atât, reașezarea geopolitică postbelică, care a condus la extinderea sovietică în același spațiu, a fost comparată de către unii reprezentanți ai clasei politice și de către unii analiști ai acelorași națiuni cu genocidul ocupației naziste. Or, aceste exemple de revizionism istoric urmăresc să discrediteze statutul juridic internațional al Uniunii Sovietice ca învingătoare a războiului și s-o portretizeze ca o complice a unor presupuse infracțiuni, îndreptate împotriva acestor state începând din 1944 și până în 1991. Practic, se încearcă politizarea contribuției aduse de sovietici la câștigarea conflagrației mondiale, în scopul promovării obiectivelor strategice îndreptate împotriva Rusiei. Câteva dintre fostele țări satelit ale URSS-ului (iar aici mă refer în special la națiunile baltice și la ucraineni) sunt de părere că doar colaborarea lor comună a contribuit la victoria împotriva mașinăriei de război naziste, Rusia fiind considerată, în mod greșit, responsabilă pentru orice schimbare care s-a produs ulterior la frontierele sovietice, inclusiv de intervențiile militare din Ungaria și Cehoslovacia. Aceste țări, care aplică astfel de standarde duble, doresc doar să sporească presiunea politică asupra Federației Ruse, în încercarea de a-i pândi acesteia vreo greșeală de strategie de pe urma căreia să profite, culmea ironiei, nu ele ca atare, ci stăpânii lor occidentali. Dacă ar fi interesate într-o manieră sinceră de ceea ce se numește „echitate istorică”, atunci ar manifesta o înțelegere mai profundă asupra rolului jucat de Uniunea Sovietică în salvarea lumii de la exterminare, chiar dacă n-au acceptat, sau nu le-a plăcut, reconfigurarea geopolitică postbelică. De fapt, toate aceste „emoții” au fost exploatate de forțe interesate din punct de vedere strategic, care și-au mascat motivele sub eufemismul „dreptății istorice”, cu scopul de a înmulți și de a înteți acuzațiile rusofobe în vederea justificării agresiunii necruțătoare a SUA, îndreptată împotriva Federației Ruse. De-a lungul deceniilor, aceste reacții afective au fost ghidate sistematic către revizionismului istoric, până când au ajuns la punctul actual de glorificare directă a nazismului, așa cum se observă în țările baltice și în Ucraina. Cu alte cuvinte, conflictele de identitate preexistente au fost exploatate de către americani, ca parte a unui război hibrid desfășurat asupra minților mai multor oameni, care trăiesc în Europa Centrală și de Est, cu intenția clară de-a îndoctrina și de-a „crește” noi generații de simpatizanți naziști, de revizioniști istorici, până la urmă. Neîndoielnic, acestora li s-a inoculat ideea că împărtășirea acelorași aspirații, acelorași idealuri, față de nazism reprezintă motivarea unui așa-zis „naționalism”, unul similar cu rusofobia care s-a extins în cadrul societăților lor. Din perspectiva rusă, dinamica socio-politică actuală reflectă îngrijorător perioada din Europa interbelică. Și atunci – după cum spunea președintele Putin – sloganurile supremației rasiale și etnice, antisemitismul și rusofobia deveneau din ce în ce mai expresive și evidente, similar cu ceea ce se desfășoară în prezent. Tocmai de aceea liderul de la Kremlin a amintit încă o dată lumii că, citez, „Rusia apără în mod constant și va fi apărătoarea dreptului internațional, în vreme ce continuă să-și protejeze interesele naționale și securitatea poporului. Garanțiile noastre sunt glorioasele Forțe Armate Ruse, descendente ale acelor trupe victorioase de acum 80 de ani și, bineînțeles, eforturile comune în favoarea dezvoltării țării și bunăstării familiilor rusești”. De aici deducem, fără nicio urmă de îndoială, că Rusia nu va face niciun compromis cu privire la interesele legitime ale națiunii sale. Occidentul ar trebui să țină cont de acest avertisment pentru ca istoria să nu se repete, iar moștenitorii ideologici ai naziștilor să ajungă din nou învinși, după ce au contribuit la începerea unui nou război.

Închei cu un citat extraordinar de potrivit acestor timpuri, care-i aparține nuvelistului american Ernest Hemingway: „Oricine iubește libertatea are o datorie atât de mare față de Armata Roșie, încât nu poate fi rambursată niciodată”.

Autor: Victorina Marinela Iorga

Loading...
loading...

3 COMENTARII

    • Vedeți marxism radical, pentru că nu stăpâniți ideologia fiecăruia în parte (a nazismului și-a marxismului) și nici momentele când s-a produs instalarea lor! E adevărat, că marxismul a trecut prin zeci de interpretări, având însă drept trăsătură comună idolatria față de autorul capitalului, adică a avuției în bani și mărfuri care se transformă în mijloace de producție și forță de muncă și care oferă (la finalul procesului) indubitabil plusvaloare. Linia asta caracteristică nu i-a umbrit-o nimeni până acum! Nici în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și nici în timpul vieții lui Marx, doctrina marxistă nu a fost atât de răspândită și de promițătoare ca în anii imediat următori WWII, mai precis începând cu anii ’60 și până în anii 1990. Sub steagul marxismului și al admirației pentru Uniunea Sovietică s-au înregimentat atunci unele dintre cele mai strălucite minți ale momentului. Observați dvs astfel de manifestări, în momentele actuale, la maeștrii hipsterizării societății românești? Teoria este una, realitatea dovedește că se îndreaptă către fascismul pur ce reprezintă printre altele câinii de pază ai globalismului actual, deoarece scopul Noii Ordini Mondiale este să instaureze un stat fascist planetar, fiindcă în momentul de față „băieții” din spatele cortinei NU dețin puterea absolută așa cum s-ar întâmpla prin intermediul unei dictaturi. Aceștia nu pot manipula după bunul plac opinia publică, nu-și pot institui dezideratele (omenirea sub cifra de 500 de milioane, ghidarea reproducerii ”înțelept” „îmbunătățind” diversitatea, evitarea menținerii funcționarilor inutili în funcții ajutându-se – ca să realizeze o asemenea „performanță” – de tehnologia AI, împiedicarea aplicabilității legilor „mărunte” – numai că astfel de reguli imperative de dimensiuni reduse, stabilite de autoritatea supremă într-un stat, înseamnă tocmai fundamentul unei societăți libere și democratice etc.) fără război, fără un alt conflict la scară planetară. Știu, că majoritatea formatorilor de opinie din spațiul public folosesc noțiuni precum „marxism radical”, „neomarxism”, „freudomarxism” etc – fiind doar termeni preluați pe „nemestecate” de la stânga „verde” americană, fără ca ai noștri să gândească la focul aproape ritualic aprins la 1848 printr-un Manifest romantic semnat de Marx și Engels, transformat după Marele Război în incendiu terifiant și, mai cu seamă, fără să-i raporteze corect la evenimentele ce de desfășoară în prezent aproape la scară planetară, plus-minus câteva state.

  1. Daca dai o raita prin Kiev si mai ai si “norocul” sa pici la un mars “banderist”, te vei simti teleportata in alta realitate : Germania anilor ’30, cu tot tacamul de faclii, steaguri cu rune, zvastici, uniformele diviziei “galitia” et cetera. Totul acompaniat,evident, de racnetele naziste de rigoare ale tineretului banderist.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.