Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 metri, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România.
Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa și a doua din lume.
Omul de afaceri și istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004.
Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere.
Pe pontonul din golful făcut de Râul Mraconia, unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca.
Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.
Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi niciun fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.
Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile .
Ca urmare a trepidațiilor, dar și a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălțime de șapte metri) s-a fisurat și era în pericol să se desprindă și să cadă. S-a renunțat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranță. Nasul regelui a fost remodelat și întărit cu armătură de fier și ciment.
Mulți români cunosc vestita sculptură în piatră ce se află în Cazanele Dunării, dar puțini știu cine a făcut-o.
Finanțatorul acestei imense sculpturi a fost Constantin Drăgan, dar cel care a făcut prima schiță pe foaie și apoi a muncit 10 ani la această statuie se numește Florin Cotarcea.
El a lucrat împreună cu o echipă de 10 alpiniști
Cei 10 alpiniști au fost Gheorghe Predoni, Ion Predoni, Robert Torok, Petre Negoitescu, Mircea Furlan, Marian Bebe Pastiu, Pavel Boroanca, Dorin Băleanu, Petre Nițu și Ion Cristinel Kiss, și alături de „tatăl” lor, sculptorul Florin Cotarcea, de mecanicul Rudolf Cocic, „bunicul”, și de paznicul Petre Roșu, au dat viață unui colos de piatră impresio nant.
Construcția chipului lui Decebal a fost finalizată în anul 2004.
Sub capul lui Decebal a fost săpată în stâncă o inscripție în latină: „DECEBALUS REX – DRAGAN FECIT” („Regele Decebal – făcută de Drăgan”).
Iosif Constantin Drăgan a scris numeroase cărți despre istoria dacilor și a tracilor («Noi, tracii», «Imperiul Romano-Trac», «Mileniul imperial al Daciei»), intenționând să construiască în orașul Cluj-Napoca și o copie în mărime naturală a Coloanei lui Traian, proiect care nu s-a mai concretizat. Cu o viaţă trăită câteva decenii departe de ţară, Drăgan avea o avere estimată, în anul 2006, la 1,3 miliarde de dolari. Sculptura l-a costat nu mai puţin de un milion de dolari.
„Am dat un concurs acolo, cu mai mulţi artişti, practic nici nu am crezut că o să-l câştig. Norocul a fost că toate lucrările au fost analizate de o comisie, iar lucrările au fost trimise fără să se specifice numele, au fost trimise pe numere, cred că acesta a fost norocul meu. Aveam 26 de ani, eram tânăr. Eram sigur ce-o să iasă acolo, nu am avut niciun dubiu că am fi putut greşi. Practic, nu mă aşteptam că lucrurile se vor opri, nefiind gata, dar aşa a fost să fie (…) Statuia este făcută în proporţie de 60%. Este departe de a fi gata. E o lucrare care se vede bine de la distanţă, de aproape nu se vede nimic. Nu este gata. Nu asta s-a vrut. Nu acesta este punctul final. Condiţiile de muncă nu au fost uşoare. A fost greu accesul cu materiale. Stânca a avut fisuri, a trebuit să le cimentăm, betonul şi toate materialele le-am urcat pe braţe” – Florin Cotarcea.
„Eu am fost mecanic, am fost şi alpinist, de toate am fost. Domnul profesor Iosif Constantin Drăgan a vrut demult să înceapă monumentul, înainte de Revoluţie, a reuşit după ’90 să facă demersurile. Eu am fost acolo de la început. Domnul Iosif Constantin Drăgan venea periodic. Practic, monumentul nu a început din 1994, a început mult mai devreme, s-au făcut pontoane, compresoare, amenajarea de şantier, logistica mecanică, de compresoare, de curent, a durat mult mai mult. Sunt mândru de ceea ce am făcut, e unicat în Europa, rămâne şi peste 2000 de ani, se va vorbi şi atunci de monumentul acesta şi de cei care l-au realizat. Dacă ar fi să o iau de la zero, m-aş apuca din nou de această construcţie. (…) De la distanţă, lucrarea este finalizată sută la sută. La apropiere ar mai trebui lucrat. Eu acum mă ocup de mentenanţa monumentului, fac parte din Fundaţia Europeană” – Rudolf Cocic.
Consider că pentru profesorul Iosif Constantin Drăgan, ca și pentru Florin Cotarcea de altfel, strălucirea unei acțiuni derivă atât din gradul de dificultate pe care l-au avut de înfruntat cei doi protagoniști într-o activitate (inițiatorul formidabilei idei), cât și din actul creativ însuși (talentatul sculptor), până ce au ajuns să obțină acel rezultat cu totul deosebit, nu numai datorită originalității soluției, cât mai cu seamă gradului de utilitate socială, cu derivatul său subsumat – eficiența pentru oameni. Dacă n-ar exista de înfruntat greutățile cunoașterii, a căutărilor, mobilizarea tuturor capacităților și înclinațiilor creative personale, cred că n-ar fi posibilă nici celebritatea, în sensul ei inițial de reușită absolută, măsurată prin valoarea sa pentru umanitate. Și totuși, îndrăznesc să remarc, că durata renumelui depinde de vastitatea implicației actelor pentru destinul omenirii, depinde de măsura în care aceasta include tot mai mult puterea creatoare a personajelor principale, al demersului lor artistic, care oferă acea durabilitate de stâncă în conștiințele noastre, ale tuturor: că aparținem „celor mai viteji și mai drepți dintre traci”, după cum spunea Herodot. În fond, faima actului creativ nu s-a „transferat” numai asupra persoanei care l-a determinat, ci și asupra noastră, a românilor, principalii beneficiari ai capodoperei sculpturale.
Frumos!
Nu e terminata. A murit I.C.Dragan si de aceea…
Buna ziua, va rog frumos sa spuneti daca stiti: De ce si cand a murit finantatorul acestui proiect ? Unde putem citi mai multe despre el si viata sa? Va multumesc anticipat pentru raspunsuri si eventualele surse bibliografice.
Cinste si recunostinta eterna intregii echipe, incepand cu finantatorul si initiatorul proiectului Constantin Drăgan, continuand cu cel care a făcut prima schiță pe foaie și apoi a muncit 10 ani la această statuie sculptorul Florin Cotarcea impreuna cu echipa de bravi alpiniști Gheorghe Predoni, Ion Predoni, Robert Torok, Petre Negoitescu, Mircea Furlan, Marian Bebe Pastiu, Pavel Boroanca, Dorin Băleanu, Petre Nițu și Ion Cristinel Kiss, mecanicul Rudolf Cocic și paznicul Petre Roșu. VA MULTUMIM SI VA IUBIM FRATI ROMANI, oricare este etnia voastra de origine, meritati pretuirea intregului popor roman din care faceti cu onoare parte si sufletele voastre sa existe DE-A PURURI LA LOC BUN SI SFANT, AMIN!
*Intrebare: De ce si cand a murit finantatorul acestui proiect ? Unde putem citi mai multe despre el si viata sa? Multumesc anticipat pentru raspunsuri si eventualele surse bibliografice.