«Muncitorilor» (Cu prilejul serbării internaționale de 1 Mai), de Traian Demetrescu

0

În Mai când rozele ’nfloresc
Scăldate ’n aurul din soare,
Popoarele sărbătoresc
A muncii sfântă sărbătoare;
Și ’mbătrânita omenire
În nedreptăți și în dureri,
E tânără ca ’ntreaga fire,
Sub cerul dulcei primăveri!

Noroadele, prin cugetare,
În ziua asta-și dau cuvânt
Să șteargă tronuri și hotare,
Să facă pace pe pământ.
Destule uri, destule patimi
Ne-au dus la-același crud omor;
Săracii nu mai au nici lacrimi
Să-și plângă chinurile lor…

Și până când să ni se spună
Același vechi cuvânt nebun,
Că viața-i rea?… Se face bună
Atunci când omul este bun!
Pământul este larg să ’ndemne
Pe orice om a-și lua un loc
Și fiecare să-și însemne
Pe el o brazdă de noroc!

Din idealurile voastre,
O, visători flămânzi și goi
Vor răsări, ca niște astre,
Senine lumi cu oameni noi;
Și-n vremile acele sfinte,
Pămîntul poate va fi rai,
Vor răsuna mai dulci cuvinte
În cîntecile lor de Mai!

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.