Rând pe rând, anti-românii, cei care și-au bătut joc de biserici, de familie, tradiții și națiune, programatic, cu minciuna, trădarea și vulgaritatea transformate-n virtuți, încep să dea înapoi. Ultimul, sconcsul Andrei Caramitru, fiul actorașului politruc Ion Caramitru. Care tocmai a spus că Nicușor Dan și liota useristă sunt mai răi decât pesediștii, că n-au niciun proiect și-au făcut praf Bucureștiul.
Până și Stelian Tănase, devenit – din intelectualul de cafenea (cât de cât decent) – anti-românul absolut, campionul propagandei mincinoase, călcându-și pe demnitate cu o lașitate vomitivă, zice acum că nu-i bine! E nașpa cu liberalii. (Cu ani în urmă îmi spunea șoptit: „PNȚCD-ul nu mai moare odată?”, după ce își luase și el porția de glorie, mimând admirația pentru țărăniștii aflați la putere…).
Dar și CTP-ul, căruia i-a belit ochii, gura și chelia dracul însuși, e dezamăgit. Acum și Ioana Dogioiu, că nu e bine cu demiterea Renatei Weber, acuzând dictatura. Pe la Digi, B1, Realitatea, unitățile militare ale presei îndrăcite (și greu plătite), cică nu-i bine cu Clotilde, cu Barna și Cioloș, când cu Cîțu, când cu Orban, după cu bate vântul. Iar Rifai Denise, o dă cu dezvăluiri despre legiunea pe care a slujit-o cu părul vâlvoi și buzele groase.
Tudor Chirilă înjură și el, de mama focului, iar Oana Pellea s-a făcut „mută ca o lebădă” (să mă ierte poetul)…
Până și Ion Cristoiu, timid, dintr-un colț, dar bătând metanii la interviul cu ÎPS Teodosie, parcă descoperindu-l dintr-o dată pe Dumnezeu, după o viață dospită la porțile ălui rău și votant înghesuit la Clotilde.
Pe ăia mai mici, cu sutele, nu merită să-i numesc, nici nu știu cum îi cheamă, iar categoria Mândruță e de prea mare jenă.
E foarte bine, o spun din nou, pentru toată lumea. Și pentru dracu, și pentru Dumnezeu. Fiecare cum merită. Ăștia, la cazanul cu smoală!
