Yeonmi Park, refugiată la 13 ani din Coreea de Nord, a fost folosită de propaganda americană pentru a arăta cât de opresivă este dictatura nord-coreeană. Acum este cenzurată de aceeași propagandă progresistă când vorbește despre „poliția gândirii” instituită de inchiziția progresistă în America, poliție a gândirii care face legea mai ales în universitățile americane.
Cenzura și autocenzura existente în învățământul american au îngrozit-o de-a dreptul pe tânără refugiată din Coreea de Nord. Deși a trăit până la 13 ani în cea mai restrictivă dictatură din lume, Yeonmi Park spune că ceea ce a văzut la Universitatea Columbia depășește ceea ce experimentează conaționalii săi: „Chiar și Coreea de Nord nu este atât de nebună. Coreea de Nord este destul de nebună, dar nu atât de nebună”.
Imediat ce a început să frecventeze cursurile Universității Columbia, Yeonmi Park a fost uluită de sentimentele anti-occidentale ale studenților și de atoatecuprinzătoarea corectitudine politică. A constatat șocată că „nici chiar în Coreea de Nord nu există atâta nebunie”.
„Mă așteptam ca, dacă plătesc o avere și îmi consum energia și tot acest timp, voi învăța cum să gândesc. Dar ei te obligă să gândești așa cum vor ei”, a declarat Park pentru Fox News.
„America nu este liberă”
„Mi-am dat seama: wow, este o nebunie! Am crezut că America este diferită, dar am văzut atât de multe asemănări cu ceea ce am văzut în Coreea de Nord, încât am început să-mi fac griji”.
Tânăra de 27 de ani a declarat că la început nu-i venea să creadă că i se va cere să se cenzureze atât de mult la o universitate din Statele Unite, țară care se mândrea cu libertatea sa de gândire și exprimare.
Yeonmi și familia ei au fugit din Coreea de Nord în 2007, când fata avea doar 13 ani. Familia sa a traversat China și Coreea de Sud pentru a ajunge, în final, în Statele Unite. „Am traversat literalmente deșertul Gobi pentru a fi liberă și mi-am dat seama că nu sunt liberă. America nu este liberă”.
Ea spune că sistemul de învățământ din SUA îi obligă pe elevi să gândească într-un anumit fel și îndoctrinarea este mai mare decât în țara ei natală.
Mulți americani își urăsc țara
„Mergând în Columbia, primul lucru pe care l-am învățat a fost „spațiul sigur””, a spus ea.
„Fiecare problemă, ne-au explicat profesoriii, e din cauza bărbaților albi”. Unele dintre discuțiile despre privilegiul albilor i-au amintit de sistemul de castă din țara sa natală, unde oamenii erau clasificați în funcție de ocupația și modul de viață, de averea strămoșilor lor.
Park a spus că Universitatea Columbia nu urmărește să-i învețe pe studenți să gândească critic și consideră că „nici Coreea de Nord nu este atât de nebună”.
Tânăra spune că a învățat în cele din urmă să își „închidă gură”, astfel încât să poată obține note bune și să poată să absolvească facultatea.
Își amintește că a fost mustrată pentru că a spus că i-au plăcut cărțile lui Jane Austen. „Am spus că îmi plac acele cărți. Am crezut că este un lucru bun. Profesoara m-a mustrat: Știi că acei scriitori aveau o mentalitate colonială? Erau rasiști și bigoți, iar cărțile lor te spală pe creier fără să-ți dai seama”.
„Am crezut că nord-coreenii sunt singurii oameni care urăsc americanii, dar se pare că există o mulțime de oameni care urăsc această țară chiar în această țară”.
„Nu știu de ce oamenii înnebunesc în mod colectiv sau în același timp”
Park susține că studenții americani nu înțeleg opresiunea reală sau „cât de greu este să fii liber”.
Park, care a relatat evadarea ei din Coreea de Nord în o carte de memorii numită «Pentru a trăi», susține că americanii par dispuși să renunțe la drepturile fără să-și dea seama că s-ar putea să le pierdă definitiv.
„În mod voluntar, acești oameni se cenzurează reciproc, se reduc la tăcere”.
„Este complet nebunesc, este incredibil”, a spus ea. „Nu știu de ce oamenii înnebunesc în mod colectiv sau în același timp”.
Ea a spus că situația din Coreea de Nord este diferită, pentru că oamenii nu au acces la internet și au puține oportunități de a se informa legat de ceea ce se întâmplă în lume. Studenții americani au, însă, acces neîngrădit la informații.
Park spune că în copilărie a crezut că dictatorul Kim Jong Un este „înfometat” și muncește până la epuizare. Și-a schimbat convingerile abia când a ajuns în Coreea de Sud și i s-au arătat imagini care arătau cât de gras era el în imagini în comparație cu alte persoane care păreau slabe și flămânde. „Asta se întâmplă când ești spălat pe creier”, spune ea. „În Coreea de Nord am crezut literalmente că Dragul meu Lider murea de foame”, a spus ea. „Este cel mai gras tip – cum poate cineva să creadă asta?”. Și apoi cineva mi-a arătat o fotografie și mi-a spus: ‘Uită-te la el. Este cel mai gras. Alți oameni sunt toți subțiri’”. „Și îmi spuneam: ‘Doamne, de ce nu am observat că era gras?’. Pentru că nu am învățat niciodată să gândesc critic. Asta se întâmplă în America”, a spus ea.
„În anumite privințe, ei (în SUA) sunt spălați pe creier. Chiar dacă există dovezi atât de clare în fața ochilor lor, nu le pot vedea”.
