Stema românilor din Tribalia

0

Iată că din străfundurile istoriei, găsim dovada peremptorie a existenței Tribaliei, prin descoperirea „Stemei Țării” alături de steagul în 5 dungi pe care Mihail Kogălniceanu, marele om de stat român l-a înmânat lui Vasile Ion Câncea-Levski în anul 1863, ca simbol al unitătii naționale a românilor de pe ambele maluri ale Dunării.
Stema poartă desenul unei bufnițe și al unui mistreț străpuns de o săgeată, simbolizând înțelepciunea poporului [bufnița], și curajul de a înfrunta și răpune dușmanul cel mai primejdios [mistrețul].

Lupta intereselor străine de separare a românilor din Tribalia de cei din Valahia, de supunere a lor și desnaționalizare petrecută de-a lungul întregii istorii balcanice este total dovedită prin documentele mai vechi sau mai recente puse în valoare de cercetătorul român-tribal: Ion di la Vidin. Prin prisma acestei documentații, nu este surprinzător faptul că și după 1866, istoricii interesați să lase în tenebre adevăruri supărătoare intereselor sârbești, grecești sau slavone, au lăsat în mod interesat să se aștearnă praful uitării peste realitatea existenței istorice a Tribaliei și implicit a tot ceea ce ar fi dovedit existența aceasta, așa cum este aceea a steagului și stemei TRIBALIEI.

Despre românii de pe malul drept al Dunării nu se va mai vorbi. Epoca fanarioților a accentuat mult această uitare. Interesele ulterioare ale caselor de Habsburg și Hohenzollern, ambele de esență germană, pentru mai ușoară supunere a popoarelor din Balcani au contribuit din plin la consolidarea frontierei dunărene dintre cele două teritorii românești. Interesele rusești de expansiune slavă și implicit de dominație în Balcani pentru a ajunge la Marea Egee – visul lui Petru cel Mare – au impus de asemenea aceeași strategie, de desființare a grupurilor neslavizate, mergându-se până la strămutări de populație românească din Tribalia spre Ucraina și sudul Basarabiei.

Toate aceste ticăloșii premeditate sunt ascunse cu grije de istoricii aserviți intereselor acestor puteri, fie prin originea lor, fie pentru că „adevărul” istoric este scris întotdeauna de învingător. Și cu toate că românii s’au luptat vitejește mii de ani ca să-și păstreze ființa națională, țesătura de păianjen a intereselor unor mari puteri ca Austria, Rusia și Turcia au dictat destinul acestui popor pașnic, harnic și cinstit. Un destin tragic care a fost plătit cu milioane de victime în decursul secolelor și pentru a cărui schimbare înspre bine ne luptăm noi astăzi, urmașii acelor martiri de altădată, pentru că ștergând praful cu grijă așternut de asupritori, să arătăm lumii întregi adevărul. Să ne strigăm cu forța dragostei de libertate dreptul nostru la acest pământ care a fost de totdeauna și este ROMÂNESC.
Să știe dușmanii că noi nu i-am uitat și că dacă istoricii lor ne-au trecut sub uitare, noi ne-am scris istoria noastră, spusă din gură’n gură și păstrată prin limba noastră strămoșească, românească. Trăiască România Mare, a tuturor românilor.

«Libertatea», New York, Anul VI, Nr. 52, Dec. 1986

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.