În anul 1933, ziarul «Universul» publica în ediția sa de Crăciun un colind inedit (singurul) al poetului Mihai Eminescu. Articolul menționa că în caietul pe care a fost scris originalul erau notate înca trei strofe neterminate însă de poet.
„Printre zecile de caete ale lui Eminescu – dăruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, în 1902 – se găsește unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor sub numarul 2276”, nota atunci Universul.
„Fila 203 a acestui caet cuprinde o poezie de Crăciun care avea să aibă șapte strofe cu rime încrucișate. Din ultimele trei strofe însă, Eminescu n’a așternut întregi decât versurile cu soț (al doilea și al patrulea):
„În leagan l’împăture
…Și magii alăture
Din ‘naltul tăriilor…
…Ș’a Sîntămariilor
Rădice coroanele…
…S’arate icoanele”
Ziarul «Universul» mai adăuga:
„Dar cele dintâi patru strofe le putem considera aproape definitive”.
„Colinde, colinde
E vremea colindelor
Căci gheața se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând ramurelele
Căci noaptea de azi-i
Cînd scântee stelele
Se bucur copii
Copiii și fetele
De dragul Mariei
Își își peptenă pletele…
De dragul Mariii
Ș’a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului…”.
