Cine sunt aromânii  

0

Firește că sunt romani, o spune chiar numele lor, cu un a protetic, o caracteristică a acestui dialect, evident românesc. Ei rostesc cu un asemenea „a” înaintea cuvintelor ce încep cu anume consoane (r, l, s, f…), precum și cu vocala u: aros, alaș, asparg, afiresc, aumbra, agru (ogor – „ager, agrum” în lat.) etc. Probabil pentru o pronunție mai eufonică și mai comodă, sprijinită pe această vocală-respiro. Zici mai ușor aspun, decât spun, aros, aumbră, etc., decât abrupt: roșu, umbră. Această caracteristică fonetică a determinat și numele lor de aromani armâni, deși cei mai numeroși dintre ei, fărșeroții din Albania și Grecia de nord – etnonim probabil de la Farsala, din Tesalia/ Grecia, unde trăiesc și azi mulți aromâni, locul unde în anul 48 î.H. Cezar l-a învins pe Pompei -, aceștia, deci, fărșeroții își zic pur și simplu, ramañi, adică romani. Gustav Weigand a oficializat oarecum etnonimul aromân însă, după ce a tipărit la Leipzig, în 1895, un studiu amplu, fundamental, în două volume, Die Aromunen/”Aromânii”.

Eminescu, însă, în numeroase articole din «Timpul», le-a zis numai macedoromani, deși aromânii nu trăiesc numai în Macedonia, ci și în Epir, Tesalia, Bulgaria etc. Marele poet a vrut, se vede, să evite confuzia armâni-armeni. Iar Dimitrie Bolintineanu i-a numit simplu, români, în cea dintăi carte românească ce le era consacrată lor, în 1858, «Călătorie la Romanii din Macedonia».

Și chiar este un miracol că își zic așa, după o despărțire de 14 secole de romanitatea nord-dunăreană din veacul al VII-lea, când sub fluviu s-au așezat bulgarii și slavii de miazăzi. Un miracol că vorbesc și acum o limbă ce nu e nici italiană, nici franceză, spaniolă, portugheză, ci limba română, firește că locală, la sute de km de trunchiul dacoromân din fosta Dacie, România de azi, care i-a și adoptat moral, ajutându-i să se mențină ca romani încă de pe vremea lui Bolintineanu și a pașoptiștilor noștri, Ion Ghica, Christian Tell, Nicolae Bălcescu etc.

Ce limba vorbesc aromânii?  

Un aromân, chiar din locurile lor de baștină din Balcani, vă răspunde la această întrebare: Noi, armânlâi/ ramañilâi zburim limba armânească/rămânească!

Din această propoziție doar vocabula „zburim” („vorbim”, de la sl. suboru, rămas în dacoromână doar în sobor (adunare, consfătuire sinodală) n-ar fi înțeleasă în Romania: Noi aromânii/ românii vorbim limba aromânească/ românească.

Prof. univ. dr. Matilda Caragiu Marioteanu, membru coresponent al Academiei Romane scrie în acest sens: „Limba aromânilor este aromână”, în sensul că limba lor este dialectul lor local, pe care ei îl folosesc spre a comunica între dânșii, deci în chip de limbă.

De altfel, dialectele pot fi privite și ca limbi, cum și fac adesea lingviștii, orice dialect putând deveni limbă în anumite condiții (vezi, dialectul slavo-macedonean/bulgar, devenit limba macedoneană de expresie bulgaro-slavă în Macedonia, Skoplje); sau putând dispărea, topit în limbile majoritare înconjurătoare. Apropo de acest sentiment al vorbitorilor unui dialect, considerat de aceștia drept limbă, marele nostru filolog Eugeniu Coseriu, de la Universitatea din Tübingen, face următoarele considerații. El spune, într-un interviu acordat lingvistului Nicolae Saramandu, că vorbitorii unui dialect (cazul graiurilor aromâne din Balcani), atunci când nu știu că limba lor se vorbește și în alte regiuni, că există deci și alte varietăți ale graiului lor local, și-l numesc pur și simplu limbă. Deci nu langue, nici lingua, lengua, ci limbă, că la nord de Dunăre.

Atunci de unde această confuzie la unii aromâni, ba chiar dihonie, cum i-a zis cineva, cu privire la graiul lor: limba sau dialect, și la apartenența lor etnică: sunt români sau un alt popor neolatin? Și de ce era nevoie să li se ofere din afară până și un alt alfabet, de la Freiburg din Germania, după care Șaguna se scrie „Shaguna”, iar aromânii trebuie să se scrie „armânjilji”, și… „njic”? în loc de armañilăi, și ñic (aromânii și mic). Ceea ce i-a înveninat și i-a învrăjbit pe unii dintre dânșii!

Răspunsul la aceste întrebări ține de informația subiecților, mai precis de lipsa lor de informație sau de intenția politică a acestora, declarată sau nu. Să le luam pe rând. Masa aromânilor, ba chiar a daco-romanilor din Țară, neinformată în ultimele 5-6 decenii cu privire la românii de dincolo de hotarele actuale ale României, fiindcă în anii dictaturii comuniste nu s-a întreprins mai nimic în acest sens, ba se vorbea despre acești români aproape conspirativ, bineînțeles că se știe prea puțin despre ei, iar adesea mai nimic corect. Cu atât mai mult continuă să nu cunoască esențialul despre ei înșiși o bună parte dintre aromâni, lipsiți în acest lung răstimp, de școlile lor romanești, deschise pentru ei în Balcani începând din 1864, închise însă brutal de comuniștii instalați la putere la București după 1944, odată cu transformarea României într-un fel de pașalâc turcesc sau gubernie ruso-sovietică. Iar fară școli romanești de mai bine de o jumătate de secol, acești frați ai noștri au putut crede, mai cred și azi dintre ei că nu sunt români, de vreme ce România i-a uitat atâta amar de ani, probabil nemaisocotindu-i români! Unii, cu care m-am tot întâlnit în Albania, în Macedonia, Bulgaria, mi-au vorbit în acest sens, cu îndurerare: „Atunci ai cui suntem noi…? Că greci nu suntem, nici albanezi, slavi…, chiar suntem orfani de tot?” Și, de aici până la ideea tot mai înrădăcinată că ei, aromânii, nu sunt români, n-a mai fost decât un pas. Desigur, e vorba de categoria de oameni neinformați, cărora de generații, scoala în limbile statelor balcanice le-a tot spălat creierul ! Că să nu mai vorbim de greci, după care aromânii („kuțo-vlahii”) ar fi de fapt… greci romanizați pe vremea ocupației romane. Așa a scris într-un studiu al sâu, «Ce sunt Cuto-vlahii?», publicat la Atena, un academician grec, Antoniou Keramopulos, în 1939, fară a roși! Ceea ce e chiar ridicol, fiindcă tocmai românii au fost adesea grecizați: Megalo-Ellada (Grecia Mare) a înflorit în Italia de sud, deci chiar dincolo de Grecia propriu-zisă…). Dar măcar Keramopulos (combătut zdrobitor de Th. Capidan și nu numai de el), servea, fie și necinstit, politica șovină a statului grec. Pe cine sevesc însă keramopolioții, aromâni de astăzi, oameni cu carte, totuși… dar cu interese egoiste, personale? Din păcate, acest curent – că aromânii ar fi un popor neolatin diferit de daco-romani, absolut caraghios – în răspăr cu istoria și filologia româna și străină, este susținut în deceniul din urmă tot mai mult de nu puțini asemenea „fundamentaliști” aromâni ce au făcut studii în limba română, chiar studii universitare! Din generația vârstnică, instruiți în școlile românești din țările balcanice, unde, cum spun foști elevi ai acestora, se ajunsese la o adevărată efervescență românească în toate privințele, cu sentimentul că acolo, în Grecia, Albania, Macedonia se trăia ca într-o altă Românie până în primul război mondial. Numai ei, „fundamentaliștii” vizați, se vor un alt popor în Balcani, ba chiar și aici în Țară, unde s-ar dori o… „minoritate”, ca toate minoritățile! Oare, să nu știe aceștia din urma că sunt români? Ca oameni cu studii înalte să nu fi auzit ei măcar de George Murnu, inegalabilul traducător al lui Homer în limba română, dar și istoric al aromânilor? Sau de marele lingvist Th. Capidan, elev al lui Gustav Weigand, de Pericle Papahagi, Tache Papahagi… și A. Philippide, Ovid Densușianu, Al. Rosetti, iar dintre istorici, de marele Nicolae Iorga, după tată el însuși originar din Sudul românesc, D. Onciul, Alexandru Xenopol etc. etc., tot nume ilustre de savanți. Sau de atâția mari învățați străini, care au scris elocvent despre unitatea de limbă și de neam a tuturor românilor, inclusiv aromânii! Printre care J. Kopitar, F. Lenormant, Wace-Thompson, Victor Bérard, Ami Boué, E.M. Cousinéry, I. Cvijici, C. Jirecek, G.Hahn, L. Heuzey, William Martin-Leake, Emil Picot, Leo Spitzer și W. Thomascheck și C. Recatas, St. Romanski, Dușan Popovici, Johann Thunmann, până la Max Demeter Peyfuss din zilele noastre. Care i-au socotit, firește, români pe aromâni. Până și vechii cronicari bizantini au menționat în scrierile lor că vlahii din Grecia vorbeau aceeași limbă cu valahii de peste Dunăre.

Deci, stupida „interpretare” a originii și limbii aromânilor nu este decât un discurs politic, ce folosește oricui, numai aromânilor, poporului român nu! Dincolo de studiile acestor nume prestigioase, peste care nu se poate trece fără a cădea în ridicol susținând teorii aberante, rămâne argumentul nu mai puțin convingător al limbii înseși pe care o vorbesc aromânii. Limba esențial românească din unghi gramatical, ca și al fondului principal de cuvinte, pe bună dreptate subliniat de B.P. Hașdeu.

În acest sens, Th. Capidan analizează la un moment dat, în «Macedoromânii», p. 172, carte apărută în 1942, un cântec popular și stabilește că aproape toate cuvintele lui sunt identice cu cele din limba română: „Citez în privința aceasta – subliniază marele lingvist – câteva versuri populare dintr-o carte franceză, publicată de C. Récatas, ‹Floara›: Floară gălbinioară,/ Diminda-a tutulor,/ Dimanda-a featelor:/ Se ina se-ñi me alumba/ Dumineca dimneața/ și luni de câtră seară;/ Cu roauă se-ñi me-adună/ s-pre avra se-ñi-me poartă;/ Pre iapă nefitată,/ Pre feată nemartată,/ Pre gione nensuratu,/ s-pre cale necălcată”.

Iar Matilda Caragiu Marioteanu, la rândul sau, analizând «Dimandarea Părintească» (poemul lui Costa Belimace, ajuns faimos printre aromâni), de asemenea lexical, observă același lucru: că nu e nevoie de nicio transpunere, pentru a înțelege textul, aproape identic românesc: „Blăstem mare se-aibă-n casă,/ Cari di limba lui se-alasă…” și: „Cari și-lasă limba lui,/ S-lu-ardă para focului…” etc.

Între dialectele săsesc și șvăbesc și limba germană standard, distanța este mult mai marcată, și totuși nimănui nu-i trece prin minte să vadă în sași și șvabi altceva decât germani și nu alt popor! Aromânii, prin urmare, sunt români și vorbesc un dialect românesc. Dincolo de acest adevăr nu exista decât discursuri politice de neluat în seamă, sau neștiință, confuzie regretabilă din lipsa de informare științifică, în cel mai bun caz.

Hristu Candroveanu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.