«Mărie dragă», de Lidia Iustina Terecoasă

0

 Mărie dragă, ştiu că stai cu grijă,

Că nu mai ştii nimic de patru luni.

În brațul stâng m-a nimerit o schijă

Şi-ți scriu din casa unor oameni buni

 

Ce m-au descoperit din întâmplare

Pe-un câmp întins pe unde ne-am luptat.

Acum sunt bine, nici nu mă mai doare

Şi stau mai toată ziua-ntins în pat.

 

De tine-i greu căci ai rămas cu treabă

Şi cu un bou bolnav când am plecat.

De unde să mai poți? Eşti şi tu slabă,

Iar câmpul trebuie din timp arat.

 

Mi-e dor de Nicu. L-am lăsat la poartă

Uitându-se cum mă îndepărtez.

O viață liniştită, altă soartă

Să aibă el cândva. Asta visez.

 

Mi-e dor, Mărie, de a ta privire,

Albastră cum e ceru-n luna mai,

Şi când scrisorii îi vei da citire,

Te rog, lângă măicuța mea să stai

 

Să-i spui că n-am uitat a ei povață

De-a fi atent să nu fiu împuşcat.

Mă bucur mult acum că sunt în viață

Şi-o să mă-ntorc acasă mai bărbat.

 

Te-mbrățişez, Maria mea frumoasă,

Căci schija nu mai e în brațul meu.

O să mă-ntorc curând la noi acasă,

Aşa să îmi ajute Dumnezeu!

 

Lidia Iustina Terecoasă

Poezie inspirată din povestirile bunicii mele, Lina Petrache

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.