Totalitarism homosexual

0

Principala problemă întâmpinată de reprezentanții „comunității” amintite o reprezintă discriminarea, conform propriilor mărturii. În sprijinul acestei idei sunt aduse mai multe studii sociologice care arată intoleranța autohtonă la „valorile” diversității sexuale. „Aceste rezultate nu sunt întâmplătoare, se încadrează într-un complex de valori mai larg a cărui interpretare ne arată că tinerii români sunt departe de ceea ce ar trebui să fie un cetățean”, susținea în «Adevărul» Claudiu Tufiș, autorul unei cercetări.

În aceeași ordine de idei, Florin Buhuceanu, activist pentru „drepturi” sexuale, consideră că „orice țară care se ia în serios gândește politici educaționale publice care să ducă la o mai bună înțelegere a diversității etnice, culturale, religioase și sexuale, care dă forță și farmecul unei democrații relaxate. Dacă aceste cifre ar rezulta în Germania, ţara şi-ar pune serioase probleme de conştiinţă. S-ar căuta sistematic să se înţeleagă ce trebuie schimbat pentru dregerea acestei scăpări ruşinoase de civilizaţie”.

Principala problemă rezumată mai sus nu este cea a drepturilor sexuale, ci problema drepturilor în general, a libertății și a valorilor.

Este limpede că inclusiv cele mai părtinitoare studii arată că majoritatea copleșitoare a românilor nu privește cu ochi buni comunitatea LGBT (de unii din aceștia probabil nu au auzit niciodată). Dar asta nu este un argument foarte serios nici pentru, nici contra homosexualității sau a oricărui alt lucru. De aceea este nevoie de stabilirea unui criteriu istoric-rațional prin care să poată fi acceptată discuția despre drepturi, discriminare și toleranța. Ori așa ceva lipsește cu desăvârșire din toate expunerile comunității respective.

Singurul simulacru de argument în această direcție este dat de nemuritoarea comparație cu țările din Europa de Vest. Dar așa cum am încercat să demonstrez cu altă ocazie această idee se bazează pe două erori flagrante de logică. Din acest motiv ea nu poate fi luată în considerare într-o dezbatere cât de cât serioasă.

Să reluăm și să îmbunătățim puțin povestea inițială: românii nu au o toleranță ridicată față de homosexuali, iar acest lucru trebuie remediat printr-o re-educare a populației în spiritul „valorilor” LGBT, în speranța că România va deveni o țară „civilizată”. Din silogismul schiop de mai sus lipsește cu siguranță un argument constrângător care să dovedească relația dintre homosexualitate și civilizație. Din acest motiv mă voi concentra pe presupozițiile asumate implicit de reprezentanții comunității amintite.

Fără îndoială, cel mai înspăimântător lucru îl reprezintă dorința de inginerie socială pe care o au toți adepții eliberării sexuale. Dacă indivizii nu sunt de acord cu homosexualii, bolnavii de SIDA (boală care la început s-a numit GRID – gay related immunde deficieny) și alte grupuri conexe atunci ei trebuie băgați în școli și obligați să înghită cu polonicul lecția „diversității”. Dacă românii sunt departe de ceea ce înseamnă a fi un cetățean, atunci ei trebuie să fie ciopliți pentru a arăta ca atare. Pentru cei ce nu știu, conceptul modern de cetățean s-a născut odată cu Revoluția Franceză (la fel ca și eliberarea sexuală promisă de Marchizul de Sade), și presupune, pe scurt, transformarea unui individ iîtr-un soldat obedient al statului, fără trăsături personale, o mașinărie pavloviană cu vagi trăsături umane.

În cazul acesta nu mai contează nici drepturile personale (de pildă dreptul la liberă exprimare, deoarece va fi etichetat ca intoleranță) și nici „protecția” democratică oferită de o majoritate comfortabilă (deoarece nu este în acord cu spiritul timpului). Din acest motiv, toată propaganda „diversității” are o încărcătură totalitaristă în măsura în care impune abuziv ideile unei minorități asupra unei comunități în sens larg, fără niciun fel de respect pentru drepturi, tradiție, valori culturale și conștiință. De remarcat că toată această dispută are loc într-o țară în care homosexualii se bucură de aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni, deși acest lucru pare să nu fie suficient. Ceea ce doresc ei nu este o egalitate în fața legii, ci un control al conștiinței (vezi acțiunile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării) prin intermediul statului astfel încât să fim practic obligați să-i îmbrățișăm, simbolic vorbind.

Dincolo de discuția despre drepturi personale stâlcite în drumul „progresului spre noi culmi de civilizație”, trebuie amintită aici problema „valorilor” propuse de comunitățile LGBT. Care sunt aceste valori? Ce relevanță au ele? Care este antropologia pe care se fundamentează?

Singura valoare scoasă în față repetat de reprezentanții „diversității” este toleranța, dar după cum se poate constata ea este doar o fațadă, pentru că există numeroase mărturii prin care se cere insistent de către susținătorii LGBT, de pildă, persecuția creștinilor. De asemenea, toleranța nu poate funcționa decât în contextul drepturilor de proprietate, altfel ea își pierde orice sens.

Mai mult, din punct de vedere istoric nu există nicio instanță prin care să se dovedească că stilurile de viață „diverse” au ceva în comun cu ideea de natură umană sau vreo șansă de perpetuare pe termen mediu. Inclusiv apariția unor indivizi „diverși” (din punct de vedere cultural, nu genetic) presupune întâlnirea a doi oameni normali (cel puțin din punct vedere sexual), iar grupurile LGBT nu pot funcționa decât pe parazitarea constantă a unor comunități relativ tradiționale. Singurul motto care funcționează pentru a descrie „valorile gay” este celebrul „pe termen lung suntem toți morți” (Keynes), ceea ce este sinonim cu nihilismul pe care homosexualii vor să ne oblige astăzi să-l acceptăm.

Preluare: karamazov.ro / Autor: Ninel Ganea

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.