„Ridicați-mi capul, să mai văd o dată biserica și câmpul”

0
Biserica ortodoxă din Densuş

Ultima dorință a țăranului Mihai Haiduc (20 ani), executat sumar de Securitate pentru că s-a opus colectivizării: „Ridicați-mi capul, să mai văd o dată biserica și câmpul”

În 31 iulie 1949 se deplasează în zonă locotenent-colonelul Coloman Andruș și maiorul Aurel Moiș, comandanții Direcției Regionale a Securității Poporului din Timișoara. Obținuseră aprobare pentru reprimarea răscoalei. Sunt deplasate aici importante forțe de securitate și miliție din Arad, unități de securitate din Timișoara, batalionul de grăniceri din Rodna.

Luni, 1 august 1949, dimineața, s-a declanșat represiunea.

A fost de o cruzime extraordinară. În linii de trăgători, patrulele din sate dispersează grupurile și le zădărnicesc apărarea. Unii reușesc pentru moment să scape, refugiindu-se în păduri, în lanurile de porumb sau în biserică. Vor prinși peste câteva zile, în urma unei adevărate vânători de oameni.

În noaptea de 2 spre 3 august, sunt împușcați fără judecată, pe loc, conducătorii răscoalei. Unul dintre cei uciși, Mihai Haiduc, avea 20 de ani. El le-a cerut soldaților: „Ridicați-mi capul, să mai văd o dată biserica și câmpul”.

Lucia Hossu-Longin, «Reeducarea de la Pitești. Cerberii penitenciarelor», Editura Hyperliteratura, 2020)

Sângele curge și în comuna Berechiu

În ziua de duminică 31 iulie, la primăria comunei Berechiu şi-a făcut apariţia echipa culturală a Şcolii de ofiţeri din Ineu pentru a descreţi frunţile ţăranilor. Dar ţăranii Ónfometaţi au Ónceput să strige: „Vrem pâine şi nu mălai! Vrem libertate! Jos comuniştii!”.

Secretarul biroului de plasă al PMR, Beli Petru, care se găsea acolo şi căuta să lămurească sătenii în legătură cu treierişul şi colectările, a fost bătut de cei cei fuseseră adunaţi şi a fugit.

Ajunsese veste de bătaia ce o primise prefectul la prânz în comuna Someşcheş şi când au auzit clopotele bătând şi dinspre Vest (de la Apateu) şi dinspre Răsărit (de la Ucuriş) şi dinspre Sud (de la Someşcheş), pe la orele 5 după amiază au pus mâna pe furci şi pe topoare şi au plecat spre Somoscheş.

Miliţia şi grănicerii care încercuiseră comuna Berechiu i-au oprit din drum şi ei s-au întors în sat, unde atmosfera era tot de agitaţie, gata să izbucnească.

Pe 1 august s-au adunat din nou la primărie, refuzând să iasă la câmp, şi au continuat să manifesteze împotriva măsurilor luate de regim şi ameninţau autorităţile. S-au rupt firele telefonice şi primarul a fugit. S-au cerut întăriri, dar situaţia în regiune devenise alarmantă, ceea ce a făcut pe lt.col.Coloman Ambruş să vină la Arad în noaptea de 31 iulie, pentru a conduce operaţiunile, şi se plângea în raportul adresat lui Bodnarenco de greutăţile întâmpinate de neaprobarea folosirii forţelor de la grănicerii din Radna, pe care Bucureştiul când le aproba, când revenea asupra aprobării.

Numai în seara de 1 august a primit avizul şi a desfăşurat forţele, alăturându-se efectivului de 315 miliţieni şi 65 de securişti. I se raportase bătaia pe care o primise prefectul judeţului Petre Bele, originar din comuna Chereluş, situată în raza revoltelor şi care ajunsese la Bucureşti, fiind ruda cu Miron Bele, fruntaş, alături de Petru Groza, în Frontul Plugarilor.

Datorită faptului că şi Avram Bunaciu, secretarul general al Ministerului de interne şi ministrul justiţiei, era originar din Gurba, la 10 km. de zona răscoalelor s-a intervenit şi s-a aprobat ca să se facă execuţii de către Coloman.

Ceea ce nu ştiau autorităţile era atitudinea provocatoare a lui Petru Bele faţă de ţăranii înfometaţi, care a dus la bătaia şi internarea lui în spital.

În acea Duminică de 31 iulie, când prefectul s-a dus să potolească populaţia, a fost oprit la marginea comunei Somoscheş. I-a întrebat „Ce vă trebuie? De ce nu vă astâmpăraţi? Oamenii s-au plâns de cotele foarte mari care-i lasă muritori de foame. O femeie văduvă i s-a adresat: „Domnule prefect, eu mâine dimineaţă nu voi avea ce să le dau de mâncare celor patru copii ai mei. Ce să fac?”. Și în bătaie de joc, Petru Belu i-a răspuns: „ Duceţi-vă pe islaz şi paşteţi iarbă”. Acestea nu se comunicau la Bucureşti şi nici chiar la regionala Securităţii.

În seara de 1 August, au năvălit în comună trupele de grăniceri şi au trecut la arestări şi torturări. Printre cei ridicaţi şi duşi la Securitate în vederea înscenării procesului, se numărau: Bele Gheorghe, zis Iepuroiu, născut pe 16 nov. 1911, ţăran, văr cu prefectul, fost preşedintele organizaţiei PNȚ din comună, după torturi şi chinuri, i s-au dat 5 ani şi a trecut prin Gherla şi a ajuns la Peninsula. Haiduc Mihai zis Tuţu, născut 15 Oct. 1885, fost membru PNȚ, care a distrus tablourile și colţul A.R.L.U.S. şi a fost prezent la devastarea primăriei şi bătaia membrilor de partid, a fost condamnat. Ilonca Gheorghe, de 20 de ani a fost arestat şi condamnat. Precup Petre, născut în 1885, membru PNȚ a fost prezent la devastarea primăriei şi bătaia membrilor de partid. Rus Elena a Şoldoaii, născută în 1908, a lovit pe secretarul de partid al plasei Ineu şi îndemna pe muncitorii de la batoză să lucreze numai în natură cu plată, nu pe bani. Panda Maria zis a Gubi a participat la revolta ţărănească. Haiduc Mihai zis Bucşe tatăl, membru PNȚ, a participat la revoltă.

Haiduc M. Mihai zis Bucşe, fiul, a fugit din sat şi s-a ascuns în porumb, la 4 km de sat. A fost descoperit prin trădare pe 11 august şi în timpul luptei a fost grav rănit. A murit la scurt timp.

În gara Cermei au fost prinşi Barbu Marin şi Capeţ (condamnat la 4 ani). Au mai fost condamnaţi Jurcoi Mihai (3 ani), Cornea Florea şi alţii. Pe 3 August au fost ridicate 18 persoane şi trimise cu D.O.

Procesul comunismului – Mărturii

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.