Victoria completă a talibanilor și fuga americanilor înseamnă sfârșitul lumii unipolare și Pax Americana

3

Talibanii pe care îi vedem astăzi sunt grupați într-o coaliție mult mai complexă, multietnică și sofisticată, motiv pentru care au reușit, cu o viteză atât de impresionantă, să răstoarne guvernul afgan instalat de către americani și supușii lor. Se împotrivesc total incluziunii americane în politica afgană, solicitând Iranului, Rusiei, Chinei și Pakistanului mediere și consiliere, inclusiv spre a le facilita locul în Marele Joc ce se conturează pe harta lumii. Ei aspiră să joace un rol de lider regional în calitate de guvern islamist sunnit pluralist. Acesta este motivul pentru care au dat asigurări explicite acestor parteneri-cheie externi că ascensiunea lor la putere nu va aduce nici baie de sânge și nici război civil. De asemenea, promit că diferite secte religioase vor fi respectate, iar fetele și femeile pot și vor fi educate.

Cu toate acestea, prin obținerea puterii, talibanii au ocupat inclusiv funcția de actori-cheie în exteriorul țării, jucând un rol crucial în metamorfoza geopolitică a regiunii. Mai concret, pe măsură ce s-a ajuns cu ei la un anumit consens în ceea ce privește viitorul, aceste puteri externe – China, Iran, Rusia și Pakistan – și-au adus aliații afgani (adică alte minorități afgane, care sunt aproape la fel de numeroase) la masa de negocieri alături de talibani. Legăturile acestora din urmă cu China datează de câțiva ani. Și Iranul este angajat cu talibanii și alte componente afgane, într-un mod similar, de cel puțin două decenii. Rusia și Pakistan s-au angajat împreună încă din decembrie 2016.

Ca urmare a acestei acțiuni concertate, conducerea talibanilor s-a adaptat realpolitikului (adică unei politici bazate pe un pragmatism concret, fugind de orice premisă ideologică sau morală) din Asia Centrală, constatând că următoarea paradigmă strategică regională, Organizația de Cooperare de la Shanghai, le poate permite să iasă din izolarea lor politică, fiind capabilă să le deschidă inclusiv calea unei guvernări funcționale, reconstruind, totodată, Afganistanul cu asistență economică din partea statelor membre ale acestei organizații.

Războiul civil rămâne un risc: ne putem aștepta ca CIA să încerce să ridice o contra-insurgență afgană și s-o îndrepte către noul guvern – calea nu este greu de prognozat: actele de violență și asasinatele vor fi (și sunt) atribuite talibanilor „teroriști”. Probabil vor fi operațiuni „false flag”, pentru că deja americanii pun problema dacă talibanii pot fi „de încredere”, sau dacă se vor ține de angajamentele lor.

Diferența zilelor actuale, comparativ cu trecutul, constă în arhitectura geopolitică externă care a scos la iveală acest eveniment. Acești parteneri regionali externi vor spune (și le-au spus) talibanilor că, dacă își încalcă asigurările, își vor recâștiga statutul de paria internațional, fiind clasificați din nou ca teroriști, granițele lor se vor închide, economia lor se va prăbuși, iar țara va fi cuprinsă de război civil.

China este mai hotărâtă să modeleze regiunea decât își dau seama mulți analiști. Se spune adesea că Beijingul este pur mercantil, că este interesat doar de avansarea agendei sale economice. Cu toate acestea, provincia chineză Xinjiang are graniță cu Afganistanul. Acest lucru atinge securitatea statului și, prin urmare, China va lupta să aducă stabilitate în Afganistan. Nu va tolera ca insurgenții etnici turci, care sunt lacheii occidentalilor, să se deplaseze în sau din Afganistan în Turkmenistan sau Xinjiang. Uigurii sunt etnic turci, prin urmare, ne putem aștepta la măsuri dure din partea chinezilor în acest sens.

Astfel, nu numai că SUA și NATO au fost forțate să iasă rușinate și umilite din Asia, într-o dezordine disperată, după cum s-a putut remarca, dar aceste evenimente au pregătit scena pentru o evoluție majoră a planurilor coridorului economic și comercial al Rusiei și Chinei. De asemenea, ele măresc securitatea Asiei Centrale în ceea ce privește vulnerabilitățile chineze și ruse din regiune, fortificând-o, practic. Ca exemplu, Statelor Unite i-au fost refuzate baza militară alternativă în Asia Centrală, mutându-și, în schimb, forțele în Iordania.

Fără îndoială, Washingtonul a fost întrecut de Rusia, China și Iran. Informațiile lor, din multitudinea de servicii de securitate americane, nu au reușit să vadă noua dinamică internă afgană și nici să priceapă „jocurile” actorilor externi care au inițiat și sprijinit, cu ani în urmă față de retragerea SUA din Afganistan, negocierile talibanilor cu triburile. Și încă nu văd, nici la ora actuală, martore fiind declarațiile ambigue ale Casei Albe, toate dominourile externe care se încadrează în jurul unui pivot afgan, care schimbă întregul calcul din Asia Centrală.

Diferite piese suplimentare, la acest puzzle al schimbării paradigmei, au devenit vizibile în urma ajungerii la putere a talibanilor: un domino a căzut chiar înainte de cucerirea capitalei, Kabul, dezvăluind că noua administrație a Iranului a repoziționat strategic țara, acordând prioritate relațiilor cu alte state islamice, dar DOAR în parteneriat cu Rusia și China.

A doua piesă de domino s-a făcut remarcată atunci când Consiliul de Securitate Național iranian a refuzat să accepte noua rezoluție a acordului de la Viena privind programul său nuclear.

Al treilea și cel mai semnificativ domino, deși unul abia remarcat de americani, s-a putut distinge în momentul când Rusia și China au închis „întâmplător” spațiul aerian al Afganistanului, din cauza exercițiilor militare comune care au avut loc în nordul țării, fiind pentru prima dată când cele două puteri au exercitat un control militar comun asupra unei regiuni.

În sfârșit, Pakistanul a fost la rându-i repoziționat strategic, refuzând să găzduiască orice prezență militară americană pe teritoriul său.

Și un ultim domino cu simbolistică concludentă, pentru marea schimbare ce se desfășoară la nivel mondial: Iranul a fost invitat oficial să adere la Organizația de Cooperare de la Shanghai (ceea ce presupune ca, în cele din urmă, Iranul să se alăture ca membru cu drepturi depline și la Uniunea Economică Eurasiatică), oferind astfel țării un orizont economic și comercial proaspăt și făcând inutil asediul SUA asupra economiei sale.

Așadar, SUA și NATO au fost forțate să iasă înjosite din Afganistanul considerat strategic de către multe dintre administrațiile de la Washington, pregătindu-se astfel scena pentru o evoluție majoră a coridorului economic și comercial al Rusiei și Chinei, ceea ce indică limpede prăbușirea hegemoniei americane.

China va juca un rol esențial în acest sens. China și Rusia au recunoscut victoria talibanilor, iar China va construi probabil o conductă de-a lungul coridorului celor 5 națiuni (Afganistan, Iran, Rusia, China și Pakistan), aducând petrol iranian în China, prin nordul Afganistanului. Probabil va continua apoi cu un coridor nord-sud, care va lega în cele din urmă Sankt Petersburg – prin Afganistan – de portul iranian Chabahar aflat peste strâmtoarea Oman.

Fără îndoială, pentru SUA și aliații săi, toată această abilitate de-a îmbina toate mijloacele disponibile, toate împrejurările și toate condițiile în vederea atingerii scopului propus de către cei doi jucători-cheie (Rusia și China) au fost de neînțeles.

Concluzia? În tot acest timp, lumea unipolară, dacă nu s-a prăbușit, atunci cel puțin a intrat într-un stadiu accelerat al dezintegrării.

Sub Vladimir Putin, Rusia și-a întărit suveranitatea atât de mult, încât a făcut față amenințărilor interne ale separatismului și destabilizării, revenind ca forță independentă pe arena mondială, inclusiv în Orientul Mijlociu – Siria, Libia și parțial în Irak.

China, care pare a fi complet absorbită de globalizare, s-a dovedit a fi un jucător extrem de abil și, pas cu pas, a devenit o putere economică gigantică, având propria sa agendă. China lui Xi Jinping a devenit un Imperiu chinez restaurat, în niciun caz nu este o periferie asiatică controlată extern din Occident (așa cum părea în anii 90).

Victoria completă a talibanilor (o organizație interzisă, de altfel, în Federația Rusă) și fuga americanilor înseamnă sfârșitul lumii unipolare și Pax Americana, la fel cum în 1989 retragerea trupelor sovietice din Afganistan a însemnat sfârșitul lumii bipolare.

Cu siguranță, vom observa imaginea viitorului și principalele caracteristici ale noii ordini mondiale în viitorul apropiat, vom constata lupta acerbă între cei vizibili și știuți (Rusia, China, Iran) și cei nevăzuți, dar care continuă să influențeze destinele lumii. Și din nou totul este în același loc – în Afganistan.

Loading...
loading...

3 COMENTARII

  1. Secretarul general al NATO întrebat fiind de către reporter, cum vor extrage cetățenii americani din Afganistan, a răspuns că vor apela la bunăvoința talibanilor !
    Deci vor fi răscumpărați ! Uite așa americanii le asigură bugetul talibanilor.
    Întrebarea mea este, câți bani a plătit Aurescu și Plăvanis ptr ca afganii să-i lase pe români să ajungă la aeroport !
    Gândesc ! Încă nu e interzis !

  2. Primul stat liber de globalism.. O fi bine, o fi rău? Eu sunt iubitoare de câini, acolo trăiește una dintre cele mai distinse și frumoase rase, așa-i și zice CÂINELE AFGAN.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.