Radu Tudor, „celebrul” „analist militar și politic” scrie: „China, o țară care n-a cunoscut niciodată libertatea și democrația. Beznă totală în istoria lor”.
Când sute de mii sau chiar milioane de oameni dintr-o țară sunt educate, iar concepțiile lor despre lume sunt produse și șlefuite de un asemenea personaj (sau asemenea personaje, pentru că mulți, de fapt toți „formatorii”, cei „abilitați”, sunt asemenea), un astfel de ideolog profund tulburat mental, cum să iasă vreodată din întuneric, care în cazul nostru înseamnă o confuzie deplină (în înțelegerea lumii în care trăiesc, în special)?! Un om bine „așezat la cap”, cu bun simț, o oarecare cultură, dar mai ales echilibrat mental nu poate vorbi în asemenea termeni despre nicio țară și niciun popor. Pur și simplu nu poate să o facă! E vorba despre decență! După niciun criteriu nu poți să spui că s-ar afla „în beznă totală” un întreg popor! Un miliard și jumătate de oameni?! Iar tu ești „luminat” pentru că ai „libertate” și „democrație”… Cu atât mai puțin folosind drept criterii pentru a determina „bezna” niște noțiuni atât de relative, cum sunt „libertatea” și „democrația”… Dar mai ales despre chinezi, care au fost și sunt, cu adevărat, o civilizație.
Însă să nu vorbim despre trecut, ci despre prezent, un prezent în care se demonstrează tot mai clar că „libertatea” și „democrația” sunt niște noțiuni goale, lipsite de conținut, în spatele cărora cei cu adevărat bogați, marea finanță occidentală, fac toate jocurile tratând oamenii ca pe niște pachete de acțiuni sau chiar mai puțin. Iar asta se întâmplă dintr-o singură cauză: ipocrizia specifică liberalismului și promotorilor săi, sistemul liberal, care se arată „liber” în raport cu aproape orice, dar se închină în fața banilor și a „veritabilor” lor deținători (Dar ar fi o altă discuție…). Astăzi trebuie să fii orb, într-o „deplină beznă”, ca să nu vezi aceste lucruri atât de concrete în Occidentul ”civilizat”. Bancherii și marii bogătași au o libertate deplină de acțiune și de exprimare, asta e adevărat. „Democrația” e a lor și a comitetelor și comisiilor în care sunt asociați și care își propun să modele lumea după gusturile lor ideologice și interese lor strategice. Au libertate totală, și de exprimare, astfel încât un Bill Gates se exprimă și dispune, asupra oricăror probleme ale lumii, de pe o poziție de autoritate pe care nu i-o conferă …absolut nimic …decât banii!
Știți ce se întâmplă în „bezna” din China?!
Vorbeam cu ceva timp în urmă cu cineva care a fost în China și îmi spunea că dacă îi spui unui chinez că nu e liber, te privește cel mult ironic. „Liber să fac ce?!”, te întreabă chinezul ușor iritat, dar profund mirat. Cu toată propaganda îndesată în capetele noastre, suntem obișnuiți să avem o anumită imagine despre China, însă oamenii aceia se consideră liberi. Sunt liberi, tot mai liberi să se realizeze material și spiritual, profesional și personal într-o societate tot mai dezvoltată și prosperă, și „neliberi”, într-adevăr, să urmărească jocurile așa-zis politice ale unor idioți metamorfozați în mari lideri politici. Sunt liberi în ceea ce contează cu adevărat!…
Mai mult, personal am ajuns la convingerea că …toți, dar toți cei care vorbesc despre China la noi realmente nu știu despre ce vorbesc.
China este acum, cu adevărat, un fenomen și o „minune”, ca să folosesc imaginea profund naivă care a însoțit percepția asupra dezvoltării SUA. Deosebirea fundamentală dintre cele două țări este că, pe când SUA aveau, pe de-a gata, toate posibilitățile pentru a crește și a se dezvolta (un întreg continent de defrișat și exploatat), China le smulge acum prin eforturi proprii. Este țara care a scos din sărăcie extremă ultima sută de milioane de oameni și se îndreaptă vertiginos către „o țară socialistă modernă, prosperă, puternică, democratică, avansată din punct de vedere cultural și armonioasă”, cum a spus președintele Xi. Iar președintele Xi nu e un demagog democrat, cum suntem noi obișnuiți, care doar spune lucruri. Cuvântul lui e literă de lege. Pentru că …Ooo, da!, ”marea dramă” este că vorbim despre un regim autoritar cu o ierarhie strictă (și nu despre bătrânei bălbâiți și incoerenți recompensați cu funcția de președinte pentru a sluji până în ultima clipă interese oculte).
S-a ajuns ca betonul folosit de China în ultimii trei ani pentru construcții să fie cât tot betonul folosit de SUA în ultima sută de ani! E adevărat că americanii fac mai mult case din… carton și milioane și milioane locuiesc pe străzi sau în rulote, lucruri asupra cărora presa românescă nu o să vă informeze niciodată.
În prezent, se întâmplă în China un fenomen foarte ciudat și chiar inexplicabil pentru o societate capitalistă, despre care, iarăși, nu veți afla din presa românească și occidentală. Același președintele Xi Jinping (persoană care are cu adevărat admirația și respectul chinezului de rând, așa cum nu o are niciun lider occidental, „controversați” cum sunt) a decretat, deocamdată doar verbal, că guvernul trebuie să stabilească un sistem de redistribuire a bogăției în interesul „echității sociale”. Cu alte cuvinte, o redistribuire a bogăției. El a spus că e „necesar” să fie reglementate în mod rezonabil veniturile excesiv de mari, iar persoanele și întreprinderile cu venituri mari să fie „încurajate” să dea mai mult înapoi societății. Doar de atât a fost nevoie pentru ca miliardarii chinezi să se ia la întrecere, o „întrecere socialistă”. De a doua zi s-a declanșat un adevărat delir filantropic, cu o companie, Tencent, de exemplu, care a anunțat că dublează bugetul de responsabilitate socială, de la 7 miliarde la 15 miliarde de dolari, și cu un Jack Ma, fondatorul Alibaba, care a promis că, indiferent cât vor dona ceilalți, el va fi primul pe listă. Miliardarii au început să-și transfere părți din avere …nu în paradisurile fiscale, după obiceiurile, practicile economice occidentale, ci în casele sociale ale statului, pentru a da proba spiritului socialist.
Închipuiți-vă asta în Occident, ca miliardarii să doneze părți din avere statului. Care stat?! Cel pe care îl știu corupt, prea bine, pentru că ei sunt cei care îi întrețin corupția, în principal pe cea a politicienilor?! În China, demnitarii corupți sunt împușcați pe stadioane…
Ca și în cazul Afganistanului, vorbim despre oameni pe care nu îi putem înțelege, prin prisma „moravurilor” occidentale, de care suntem tot mai mult pătrunși. E o altă lume și de aceea trebuie să fii rezervat atunci când gândești sau exprimi ceva despre ea, să aduni cât mai multe informații și din trecut și din prezent, dar în niciun caz să nu slobozești astfel de afirmații, precum „distinsul analistul”… Ce e mai important? Să ai „libertatea” de a urmări o așa zisă luptă politică dintre doi sau mai mulți idioți „democrați” care doresc să se închine băncilor și corporațiilor, ei și țara (ceea ce se întâmplă azi în România), sau să fie scoși din mizerie milioane de oameni, iar alte sute de milioane să cunoască o transformare pozitivă a vieții lor? Să votezi un partid pe care apoi să-l urmărești neputincios, invariabil, cum își încalcă promisiunile și nu are în realitate niciun program, sau să ai un guvern cu planuri și programe de dezvoltare reală în bine a societății pe următorii 50 de ani pe care le urmează neabătut, precum în China?
În realitate, și ca să folosesc o marotă din filmele și cultura americană care atinge psihologia, toți adoratorii necondiționați ai Occidentului sunt în prezent în „faza de negare”. Ei pur și simplu sunt depășiți și nu mai înțeleg lumea în care trăiesc. Concepțiile lor sunt perimate, ei au rămas încremeniți în mentalitatea Războiului rece în care Occidentul era absolut minunat, liber și civilizat – deși nu era astfel decât propagandistic -, iar toți ceilalți doar …„răi”. Sunt simpliști, minimaliști, iar când nu mai au argumente, deseori, rezumă totul la șabloane: „valori occidentale”, „civilizație”, „libertate”, „democrație”… Se manifestă violent și fără discernământ atunci când convingerile lor sunt puse tot mai mult la grea încercare. Lumea se schimbă, iar în Occident tot mai mulți au conștiința falsității sistemului în care trăiesc, înțeleg că America nu-i nicio „democrație autentică”, că jocul politic și ideologiile sunt doar niște farse bine elaborate și puse în scenă, că presa nu are nicio libertate, iar politicienii nu au nicio responsabilitate față de ei, precum nu sunt nici desemnați, în realitatea profundă, de către ei, și realizează astfel că acest sistem al minciunii și înșelăciunii trebuie schimbat: unii vor să-l îmbunătățească substanțial, alții vor să-l arunce în aer.
S-o „ții langa” cu NATO și „valorile occidentale”, cu „civilizația occidentală”, atunci când această civilizație a ajuns să se nege pe sine, istoria și trecutul, și chiar fundamentele morale și etice, creștinismul și tradițiile, e semn de prostie și ridicol deja, și va fi tot mai mult. China va ajuta mult în viitor în sensul ăsta, tocmai pentru că are o conducere stabilă și un aparat de stat care lucrează pentru popor, ceea ce doar naiv sau ignorant trebuie să fii ca să o poți susține despre „democrațiile occidentale”.
Dar dacă veți spune că Radu Tudor nu este demn de a fi băgat în seamă, darămite luat în considerare – și nu este! – aveți totuși în vedere că toate cele care contează se întâmplă în România în sensul lui Radu Tudor…
Regăsesc în cadrul articolului întrebări care denotă profunzime și competență, dar din nefericire României (iar aici mă refer la cozile de topor autohtone și nu la țara în sine) nu-i convine să reia poziția de prieten privilegiat al Chinei, poziție pe care am pierdut-o după 1989. Guvernul acela comunist, atât de blamat de idioți utili precum Radu Tudor (nici cu manifestările lui Victor Ponta și ale lui Ludovic Orban nu mi-e rușine raportate la politica desfășurată față de Beijing), reprezintă mai înainte de orice guvernul celei mai puternice economii din lume! Cam toate statele lumii deschid ușa cât mai larg spre China și, dacă au posibilitatea să le facă și o vizită comuniștilor chinezi, simt că l-au apucat pe Dumnezeu de picior!
Avându-i pe chinezi în spate, Ceaușescu a putut să-l înfrunte pe Brejnev și-am avut o piață de desfacere sigură pentru produsele românești. Acum ce mai exportă România? Furnizăm ură și batjocură chiar împotriva noastră, nu mai socotesc la adresa altora, mai furnizăm sclavi pe plantațiile occidentale și mână de lucru ieftină pentru spălatul dosurilor europene și carne vie în bordelurile din Europa. De la exportul turbinelor pentru hidrocentralele chinezilor la renumite tehnologii de extracție și utilaje grele, apoi de la diferitele echipamente feroviare la diversele echipamente pentru industria ușoară și utilaje industriale, am ajuns în momentul de față să livrăm ceea ce-am enumerat mai sus, plus xenofobie. Suntem mai xenofobi, în special rusofobi și sinofobi, decât patrioți!
Radu Tudor n-are habar că sistemul social, politic și economic al Chinei nu este altceva decât naționalism în economie și-n cultură pe care le exportă pe-ntreaga planetă (luați ca sistem de referință, pentru ceea ce afirm, modelul win-win promovat de XI Jinping și veți înțelege și mai bine care-i doctrina adevărată a Partidului Comunist Chinez), în vreme ce noi ne lăudăm cu discordia și cu vânătorile de vrăjitoare practicate de un pseudoanalist! „Excepționalismul” ăla american la care salivează jurnalistul lu’ pește s-a izbit continuu de valorile materiale și spirituale ale Republicii Populare Chineze, deoarece la baza lor se află orgoliul și memoria unui popor renăscut, a unui popor și a unui regim politic care NU A IMPUS CU FORȚA (prin lovituri de stat, revoluții colorate și războaie) tiparul dezvoltării și-al conducerii sale, precum au făcut SUA cu „democrația” și „statul de drept”, motiv pentru care este solicitat de tot mai multe națiuni în vederea atingerii performanțelor lor socio-economice. N-o fi socialismul forma de guvernământ cea mai bună, dar economia lor merge strună pe când a noastră NU EXISTĂ!!!
Așa că…mai bine ne-am uita la stadiul în care ne-au adus yankeii și europenii, decât să-i blamăm pe alții! La împlinirea a 100 de ani de la înființarea PCC, Xi Jinping a declarat: „China nu va permite niciodată vreunei forțe străine să o intimideze, să o asuprească și să o supună”. Dau cuiva de gândit vorbele acestea? Cineva le-a rostit și-n România acum mulți, mulți ani în plenara unui congres al PCR. Știu, de atunci penița noastră, a românilor, a secat ciubere de cerneală și ochii noștri au străbătut ținuturi fără margini… Vai de capul nostru!
Nu yankeii si europenii au dus Romania in halul aproape fatal in care se zbate astazi,ci cazarii si Talmudul practicat in numele unui popor izraelit care-si spun evrei.Un popor atacat,o comunitate omeneasca atacata,in primul rand,trebue sa-si cunoasca dusmanul,sa stie sigur cine il ataca,astfel poate afla,fara mari eforturi,motivul,care sant cauzele navalirii salbatice a unor gasti de borfasi,care se ascund in spatele unui popor,luindu-i apriorii toate prerogativele si aruncandu-l in mocirla pregatita intregii societati umane,ei luind locul creatorului lumii,a lui Dumnezeu.Chinezii i-au cam ghicit pe astia si i-au sfidat si ii sfideaza in pozitie demna,categorica si cu antidotul necesar de aparare.Domnul Calin Georgescu a conturat foarte clar cum poate fi cucerita o tara,si anume in doua moduri:CU SABIA SAU CU IMPRUMUTURILE BANCARE.Sabia a fost inlocuita cu niste microbi care sperie prostimea,iar imprumuturile astea bancare,care se tot umfla se stie cine le ofera aproape obligatoriu si prin coruptie.ANALISTII ASTIA DE DOI BANI,DACA NU AR FI CORUPTI AR MURII DE FOAME.Cinste si onoarea in mana lor le-ar lua obiectul muncii lor mizerabile.
Jenant. Și nu este jenant pentru că nu știe ci tocmai că știe și minte cu nerușinare. Echipa Antena 3 este de un înalt profesionism dar oportuniști până la ridicul. În 2014, când a avut maidanul de la Kiev și lovitura de stat orchestrată de americani, toate posturile TV dar și majoritatea emisiunilor de știri românești, comentau în mari formații televizate, EVENIMENTUL. Mai era câte un invitat care, cu timiditate, încerca să-și spună propria opinie. Era clar că urma ceva diferit de majoritate așa că era refuzat să vorbească. Evenimentul, așa cum trebuia să fie prezentat, interpretat, a durat câțiva ani până când Doamna Alina Mungiu a vorbit despre realitatea evenimentului. Neputând suporta minciuna, eu urmărind evenimentele încă de pe timpul lui Gorbaciov, am scris un eseu de cca. 70 pagini; ”Rusia
vs.politicile de izolare ale occidentului”. Se poate citi de pe ”Academia.Edu” în format online. Așa că nu mă mir de modul cum se conduc aceste mari emisiuni TV. Pe Domnul Călin Georgescu l-am urmărit de câteva ori la câteva emisiuni TV. Nu mi-a plăcut! Prea rezolva totul prin voința Divină. Poți crede în Divinitate dar fără a-I cere ceva. Lumea prea este plină de suferință, războaie și nedreptate. Credincioșii spera și atât. Deci am renunțat să-l urmăresc. Acum apariția Domniei sale legată de alegerile prezidențiale din România are și suportul moral al alegerilor din SUA. Schimbările care vor veni din acel spațiu și la care speră mulțimi de oameni, este un moment prielnic pe care l-am înțeles abia a doua zi după alegeri. Trei televiziuni private și-au deconspirat filozofia. Aceștia nu au nimic de-a face cu românii și românismul și doar cu oportunitățile de care beneficiază. Adeziunea pentru acest Domn a venit atunci când televiziunile, mai întâi cele oportuniste, prezentau mulțimile de tineri, și nu numai, manifestând zgomotos și violent, nu împotriva unui sistem ci împotriva OMULUI care îndrăznise să câștige. Parcă vedeam tinerii care manifestau împotriva ”Ordonanței 3”, cea orchestrată de Iohannis pentru o prostie evidentă a lui Dragnea, manifestările din 1010, na că nu mai știu exact când, și manifestările pe fondul evenimentelor de la Colectiv când Iohannis trona peste mulțimi. Știam că cineva instigă tinerii la manifestări și ură. Ura ține trează ”conștiința” mulțimilor manipulate. Cât privește China, nu cred că Radu Tudor nu cunoaște dar trebuie să facă jocul licuriciului. Mă opresc aici, pentru a nu dimensiona prea mult mesajul, și voi reveni în următorul la tema ”Lumea putea fi alta”. Este vorba despre expediția chineză de la începutul secolului al XV-lea când au dorit să cunoască lumea și să fie cunoscuți lumii. Atenție; nu era o expediție de cucerire. Cu cca 300 nave, un echipaj de câteva sute de oameni, printre care oameni de știință care să ne amintească de expediția lui Napolion spre Egipt. Peste cca 50 de ani Columb va pleca într-o expediție cu trei nave minuscule și cca 20 marinari. Era începutul marilor descoperiri geografice dar și a actelor de mare cruzime realizate de câteva state europene, care în numele civilizației dar și a credinței creștine vor măcelări lumea.