Liantul societăţii fireşti este fraternitatea, nu schimburile comerciale

0

Liantul societăţii fireşti este fraternitatea, nu schimburile comerciale. Ce se întâmplă când firescul este înlocuit cu anomalia, textul sacru ne avertizează cu prisosinţă: Iosif nu împarte poporului cerealele acumulate în timpul anilor cu supraproducţie, le tranzacţionează. Pe fondul poveştii emoţionante a regăsirii dintre el şi ai lui, trecem prea uşor peste modul în care acesta gestionează foametea din ţara de adopţie.

Totul începe cu acumularea întregii mase monetare: „Şi a adunat Iosif tot argintul, ce era în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, pe grâul ce se cumpăra de la el. Şi a adus Iosif argintul tot în casa lui Faraon”. Dar criza alimentară continuă, şi odată cu ea şirul oportunităţilor.

Iosif este străin de poporul pe care îl administrează, nu are îndatoriri decât faţă de cel care l-a numit în funcţie. Este angajatul desăvârşit, de acestea se achită cu prisosinţă, în vreme ce pentru supuşi nu are sentimente de frăţie (de care e capabil, vedem în modul în care-i tratează pe fraţii care l-au vândut).

Comunică cu egiptenii exclusiv prin intermediul relaţiilor de schimb comercial. După ce acumulează tot ce era metal preţios, trece la bunurile mobile: „Şi au adus ei la Iosif vitele lor şi le-a dat Iosif pâine pe cai şi pe oi, pe boi şi pe asini; şi anul acela i-a hrănit cu pâine pentru toate vitele lor”.

Următoarea treaptă a acestui crescendo cuprinde bunurile imobile: „Şi a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptului, pentru că Egiptenii şi-au vândut fiecare pământul său lui Faraon, că-i istovise foamea, şi a ajuns tot pământul al lui Faraon”.

În cele din urmă, oamenii sunt transformaţi în obiecte şi tranzacţionaţi în favoarea monopolului regal: „De asemenea şi pe popor l-a făcut rob lui, de la un capăt al Egiptului până la celălalt” (Facerea 47, 21).

Iosif a gestionat perfect problema, ţara a fost salvată, doar că transformările prin care au trecut o fac de nerecunoscut celor care-şi mai amintesc cum era înainte de începutul crizei.

Întâi banii, apoi bunurile mobile, după care bunurile imobile, şi în cele din urmă oamenii, acesta este drumul. Totul pe timpul unei crize fantastice, vândut singurului cumpărător atotputernic, statul. Aşa se instaurează dominaţia statului. Iar schimburile comerciale încetează când singurul client solvabil deţine absolut totul. Din punctul acela, se poate orice, inclusiv construirea piramidelor.
Iosif este probabil primul tehnocrat din istorie, el ştie că va apărea o problemă (criză alimentară severă în urma unui dezastru ecologic) şi că aceasta poate fi rezolvată cu o soluţie tehnică (acumulare în vederea redistribuirii ulterioare). Este numit de monarh şi, în schimbul slujbei sale, consolidează desăvârşit autoritatea statului. Textul ne spune că Faraon i-a dat mână liberă, cerând supuşilor să-l asculte orbeşte. În schimbul acestei recunoaşteri, Iosif îi face cadou stăpânului un nivel al autorităţii la care acesta probabil nici nu îndrăznea să viseze. E un schimb la nivel personal între doi bărbaţi care-şi dau unul altuia putere. În momentul în care vin să se aşeze în ţinutul Goşen, neamurile lui Iosif sunt singurii oameni liberi într-o ţară în care nicio muscă nu poate clama că aparţine altcuiva decât statului.
Numai că toate se plătesc în lumea asta şi evreii vor fi la rândul lor reduşi la postura de sclavi în următoarele generaţii. Lucrul acesta n-ar trebui să ne surprindă: dacă statul prinde gustul dominaţiei totale, nu va tolera nicio excepţie, nicio disidenţă. Păstorii veniţi din Canaan au soarta celor pe care unul dintre ei, ajuns într-o poziţie cheie din administraţie, a rezervat-o băştinaşilor. Cad victimele aceloraşi relaţii lipsite de umanitate tocmai pentru că himerele schimburilor comerciale au devorat, chiar înainte de venirea lor, câinele de pază al fraternităţii. Peste generaţii, se vor ridica şi vor pleca din ţara Egiptului pentru că pustia este preferabilă unei lumi în care statul deţine totul. Atunci când pleacă în căutarea ţării promise, evreii părăsesc experimentul istoric monstruos al unui stat totalitar care se întrerupe brusc în timpul unei treceri prin Marea Roşie.

Autor: Radu Iliescu

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.