Păcatul a devenit modă

1

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

Să nu luăm drept model rabatul fiecărei epoci. Astăzi păcatul l-au făcut modă. Vezi, neam ortodox şi cum suntem. Cu cât mai mult ceilalţi.

Şi lucrul rău este că oamenii de azi, când păcatul a devenit modă, dacă văd pe unul că nu urmează curentul epocii, adică pe unul care să nu păcătuiască, să fie puţin evlavios, îl numesc întârziat, retrograd. Aceşti oameni consideră o jignire faptul de a nu păcătui, iar păcatul îl consideră progres. lar aceasta este mai rău decât toate. Dacă oamenii de azi, care trăiesc în păcat, ar recunoaşte cel puţin aceasta, Dumnezeu i-ar milui. Însă ei îndreptăţesc cele nejustificabile şi elogiază păcatul. Aceasta este şi cea mai mare hulă împotriva Duhului Sfânt: păcatul să îl considere progres şi morala să o numească înapoiere. De aceea au mare răsplată, mare valoare cei ce se nevoiesc în lume şi îşi păstrează viaţa curată.

Mai demult, dacă unul era pervers sau beţiv, se ruşina să iasă în piaţă, pentru că ar fi fost disprețuit. Dacă una călca puţin pe de lături, nu îndrăznea să iasă afară. Şi aceasta era într-un fel o frână. Astăzi, dacă cineva este corect, dacă de pildă o fată trăieşte cu evlavie, se spune: „Bre, unde trăieşte asta?”. Şi, în general, dacă mirenii făceau un păcat, sărmanii, îşi simţeau păcătoşenia lor, îşi plecau puţin căpşorul lor şi nu ironizau pe cel ce trăia duhovniceşte, ci dimpotrivă, îl lăudau. Acum nici vinovăţie nu simt, nici respect nu există. Le-au nivelat pe toate. Dacă unul nu trăieşte lumeşte, îşi bat joc de el.

Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră. Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredinţă. Nu cred în cealaltă viaţă şi de aceea nu iau în considerare nimic. Nedreptăţesc, îşi părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinţii Părinţi n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate – precum a spus Dumnezeu despre Sodoma şi Gomora: Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd. (Facerea 18:21)

Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, își vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.


Citește și:

„Să nu crezi tot ce auzi, să nu faci tot ce poți, să nu spui tot ce știi, să nu dai tot ce ai”

Iaca, asta e mândria: când te socoteşti că ştii mai mult decât altul, că poţi ceva mai bine decât altul. Asta e mândria. Şi e foarte periculoasă, că nu-i place lui Dumnezeu mândria asta. Că dacă socoteşti că ştii mai mult, că poţi mai mult, că faci mai mult, să nu păţeşti ca acela care socotea că face, că drege, că posteşte, iar cel de lângă uşă plângea şi îşi bătea pieptul că nu are nimic bun. Şi a câştigat mai mult decât acela care socotea că are ceva de la el însuşi – Vameşul şi Fariseul (Citește mai departe…)

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

  1. Fin observator al societății Cuviosul Paisie!!! Gânduri de sensibilă simțire duhovnicească menite să ne atenționeze, că trenul se pregătește să plece într-o direcție străină de Dumnezeu. Trebuie să ne ferim cu înțelepciune, dar să NU ne temem, deoarece vom parcurge vremurile în care va fi necesar să pecetluim creștinismul cu mucenicia noastră, cu atât mai mult cu cât, așa cum a început, așa se va și sfârși – în dureri și-n suferință.
    Frumos text!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.