Pentru o țară condusă de trădători – așa cum e România – alternativele nu există

2

Mai țineți minte perioada în care SUA făceau presiuni pentru nepunerea în funcțiune a Nord Stream 2? Rușii nu spuneau nimic. Doar contrau cu declarații blânde în care vorbeau despre predictibilitate, libertate economică și alte chestiuni similare. În spate însă se petreceau meciurile adevărate. Spre exemplu, s-a constatat că gazele care intrau în Europa pe la stația Mallnow …au scăzut la jumătate. N-a fost o chestie politică, au spus rușii. Doar o defecțiune majoră la stația lor de pompare. Ce coincidență. Aproape că te apucă mila.

În ciuda propagandei cu încălzirea globală, Europa a avut una dintre cele mai reci ierni din istorie. Sper că n-ați uitat că anul ăsta ați ținut centrala în priză până în luna iunie. Au fost într-adevăr câteva zile foarte călduroase, dar cam atât. „Defecțiunea” de la stația rusească a intervenit la momentul potrivit, anume cel în care statele europene își umpleau rezervoarele pentru iarnă. Ca să fie însă treaba treabă, a mai fost un eveniment dramatic, de data aceasta nesimulat, la Urengoy. Accidentul a făcut să sară prețurile la gazele olandeze, englezești și nordice. Astfel, gazele rusești s-au trezit, mai cu voie, mai cu nevoie, la prețuri mărite, întrucât asta e „concurența”.

Văzând că e de făcut bani, deștepții din UE s-au apucat în mijlocul verii să vândă gaz din rezerve, întrucât astfel aveau profitul mai mare. Rușii au înțeles că prin acest joc europenii și-au tăiat singuri creanga de sub picioare. Cu rezervoarele goale în prag de iarnă, cererea a explodat și prețurile s-au dus la cer. Și cine credeți că zâmbește-n colțul gurii cu satisfacție, văzând cum proștii îi fac voia? Să fie Țarul de la Kremlin?

Europa este prinsă astfel într-un scenariu crâncen. Imbecilitatea statelor de a trimite numai cretini gen Cioloș în posturi cheie la Bruxelles, iată că se răzbună. Prostovanii au forțat trecerea la „energii regenerabile” în condițiile în care nu există suficientă energie pe piață, iar regenerabilele nu pot funcționa decât parazitând sistemul clasic de producție. N-aveau cum să știe chestia asta niște proști gen pițipoanca Ursula von der Leyen! La cât îi chinuiește prostia, ei nu știu bine cum să respire, având probleme majore cu oxigenarea bobiței ăleia de piper care li se zbate-n cap și căreia ei îi spun creier. Altfel nu poate fi explicată împingerea aberantă a «Agendei verzi» într-un an în care era clară debalansarea energetică a Europei. Așa s-a ajuns la forțarea închiderii centralelor pe cărbune, adică alte facilități de producție eliminate în condițiile în care cele existente nu erau suficiente. Proștii – gen Câțu-Praf de la noi – au pus imediat în aplicare măsura, fără să-și facă niciun calcul. S-a ajuns astfel la o dependență energetică majoră de Rusia. Nici dacă și-ar fi pus consilierii ruși la Bruxelles lui Putin nu i-ar fi ieșit mai bine!

Ceea ce se întâmplă acum e consecința logică a unor politici falimentare care au făcut ca singurul combustibil viabil din Europa să fie …gazul. Trebuie să fii tâmpit ca să nu-ți faci calculele într-un asemenea hal. Când știi că ești în proporție de 50% dependent de taica Putin, fără capacitatea de a negocia cu altcineva, nu te arunci ca berbecul cu capul înainte forțând interzicerea utilizării resurselor pe care încă le deții, gen cărbune. V-am spus doar: nici consilierii lui Putin n-ar fi reușit un asemenea succes de subordonare a Europei. Iată o lecție cât se poate de clară despre cum poți cuceri o zonă: nu trebuie să-ți pui guvernatori de-ai tăi, trebuie să-i lași pe proștii lor să lucreze și vor face o treabă mult mai admirabilă pentru tine! Asta se întâmplă în România de peste 30 de ani.

Situația de acum e una disperată. Cu rezervoarele goale și cu perspectiva unei ierni grele care va începe mult mai devreme, Europa e în poziție de șah mat. Doar că în economie și-n politică treburile nu se închid la „șah mat”, ci continuă să provoace consecințe chiar și după ce se omoară regele (sau mai ales după ce se omoară regele). Colac peste pupăză, Goldman Sachs a recomandat fondurilor speculative să profite de inflația gazului din Europa. În acest fel, prețurile pe care le-ați văzut acum se vor dovedi mici față de ceea ce urmează. E un dezastru pe toate liniile!

Întrebarea pe care probabil v-o puneți este ce e de făcut? Pentru o țară condusă de trădători – așa cum e România – alternativele nu există. N-ai cum să crezi că poți trăi liniștit într-o casă când cel pe care l-ai angajat să ți-o administreze, pune dinamită la fundație. Există totuși o discuție pur teoretică dacă România poate face ceva. Iar răspunsul este cât se poate de categoric DA. În mod normal trebuie instituită starea de necesitate și interzis exportul resurselor extrase din România. Asta pentru a pregăti o lege a minelor în ton cu vremurile pe care le trăim, lege prin care să se impună ca exporturile să se facă doar după ce a fost satisfăcută cererea internă. Chestiunea e simplă și cât se poate de verde-europeană: n-are sens să poluezi mutând resurse la celălalt capăt pentru a le readuce în țară. Așadar, prima dată la intern și apoi la extern. Simplu ca bună ziua. Astfel, pentru producția internă, prețul s-ar putea plafona la +100% față de prețul de cost. Asta ar însemna prețuri la cel mult 50% din actualele prețuri de pe piață (mai degrabă la 20%, dar las o marjă, ca să nu mi se spună conspiraționist). Plafonarea trebuie făcută nu forțat, ci prin impozitarea cu 99.99% a diferenței. Pentru componenta din import, adică aproximativ 20%, trebuie aplicat strict prețul de la Viena cu un a.c. de maxim 10%. Banii strânși din supraimpozitare pot fi folosiți pentru acoperirea diferențelor de facturi, în funcție de prețul de la distribuitor. Pentru a nu mări birocrația, transferul acestor „bani” va trebui făcut nu prin intermediul statului, ci direct pe linia producător-distribuitor-consumator final. În ceea ce-i privește pe distribuitori, supraimpozitarea trebuie să înceapă de la 10% peste prețul de aprovizionare. În acest fel, consumatorul final ar constata următoarea situație pe factură:

Preț Total: 2000 lei

Subvenție aferentă cotei produse: 1200 lei

Subventie aferentă cotei importate: 80 lei

Subventie aferentă cotei de distribuție: 400 lei

Total de plată: 320 lei

În acest mod românii ar vedea limpede care e costul plătit în Europa și care e prețul normal pe care-l plătesc deoarece se află într-o țară cu resurse. O chestiune similară ar trebui făcută și în ceea ce privește petrolul, stopându-se astfel sursa cea mai mare de deficit comercial al României: exportul de hidrocarburi brute și importul de produs rafinat.

În ciuda faptului că vi se spune că nu există soluții, în realitate nu doar că există, ci ele sunt facil de implementat. Doar să vrea cineva s-o facă.

P.S. Vă rog mult, nu veniți cu apeluri la ieșit în stradă. Ieșit pentru ce? Ca să vă vadă câțiva politicieni care servesc doar de marionete? Ieșirea în stradă o faci atunci când vrei să rezolvi ceva, cum ar fi o răsturnare de regim constituțional. Abia atunci ar avea o miză. În niciun caz ieșiri seci, precum cele ale castraților din Franța, în care, în cel mai radical scenariu, se bat cu polițaii. Te bați cu polițaii de ce?

Preluare: Trenduri Economice / Autor: Dan Diaconu

Loading...
loading...

2 COMENTARII

  1. Dan Diaconu vorbește să n-adoarmă! Chiar și teoretic, după cum pune problema! NU poate fi interzis exportul resurselor extrase din România, câtă vreme rezervele noastre, susceptibile de a fi valorificate la un moment dat, au ajuns pe mâna sforarilor de pe Wall Street: Kaplan, Soros și Paulson. Ori nu știe în ce fel a devenit țara colonie? De Frank Timiș și „afacerile” lui pornite încă din 1995 își mai aduce aminte cineva? Dar de agenda generalului Wesley Clark? Dar de Arpad Paszkany și Peter Munk reevaluați de Băsescu (unul dintre motivele pentru care ÎNCĂ se mai plimbă și mai rânjește liber pe la TV-uri) acționari principali la diverse corporații de extragere a minereurilor (inclusiv a granitului)? Că se pare că nici la ora asta nu pricepem cum funcționează axa Bruxelles-Washington…
    Exploatarea resurselor și profitul exploatațiilor au fost puse în mâinile corporațiilor străine, iar noi, românii, ne-am ales cu praful de pe tobă și cu câteva mii de locuri de muncă, în cel mai bun caz. Ca să modifici legea, trebuie să-i despăgubești pe băieți și, eventual, dacă-s supărați rău, țara să suporte ani de procese prin diverse săli de judecată, inclusiv prin Barbados, dacă vor asasinii economici ai României să facă plajă și să servească cocktail-uri nestingheriți în pauza soluționării diferendelor. Chiar nu înțelegem, că deși negrii de pe plantație aveau job-uri asigurate, asta nu însemna că era bine pentru ei?
    De fapt, ținta lor finală, dincolo de discuțiile interminabile și „docte” despre economie, dincolo de schemele nu știu căror structuri politice globale, dincolo de New Green Deal (Pactul Verde), dincolo de povești cu zâne deținătoare ale gazului rusesc, dincolo de Rusia e de vină că suntem noi proști făcuți grămadă fiindcă am acceptat trădarea politicienilor, este un nou tip de om cu un nou tip de comportament, cu un nou tip de „a trăi”. Fraților, s-a demonstrat pe pielea noastră, că tăcerea NU a fost de aur, atunci când s-a pus problema zăcămintelor noastre. De orice tip ar fi fost ele! E târziu și să mai… adormim întru vecie, darămite să mai îndreptăm ceva! Sectoarele strategice sunt duse pentru eternitate și înstrăinate pe nimic unor indivizi de ne-au oferit democrație, libertatea de-a călători prin Europa doar cu cartea de identitate și stat de drept. Să le mulțumim, zic… nu asta s-a urlat pe străzi în ’89? Dominația multinaționalelor în așa ceva constă: în distrugerea economică. Pe plan mondial are loc o concurență acerbă pentru acapararea resurselor minerale necesare tehnologiei de vârf. România s-a transformat de mult timp în teren de rivalitate între corporatiștii economici.
    Numărasem în urmă cu câțiva ani că subsolul țării fusese divizat între 25 companii în vederea explorării și exploatării. Probabil, până acum numărul lor a crescut. Odată vândute, resursele sunt proprietatea cumpărătorilor care vor dispune de ele după cum vor crede de cuviință, prin urmare, NU mai aparțin României și cetățenilor ei.
    Articolul de față este doar un proiect imaginar, ca și mintea unora în colțuri, deoarece jafului securistic (pionii locali) și aceluia al „partenerilor” sunt ZERO șanse să ne opunem. Când au existat, ne-am băgat capul între urechi. Acum, ne-a mai rămas doar clevetirea, pentru că a sosit decontul fățărniciei noastre.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.