Stejarii lui Ștefan cel Mare din județul Vaslui

0

Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Bogdăneşti (Corlăteşti)

Pe malul drept al râului Horoiaţa din comuna Bogdăneşti, judeţul Vaslui, se află stejarul multisecular din Corlăteşti. Arborele are o înălţime de 35 metri, circumferinţa tulpinii de 6,90 metri, coroana lui acoperă o suprafaţă de 120 metri pătraţi şi are o rază de 18 metri.

Existenţa acestui stejar se leagă de numele voievodului Ştefan cel Mare, devenind astfel simbol al acestor locuri şi mândria sătenilor. În fiecare an, aceştia se strâng şi cinstesc, printr-o frumoasă manifestare cultural-religioasă şi sportivă, simbolul denumit – Stejarul din Corlăteşti.

Legendele locale spun că după bătălia de la Vaslui, cea mai categorică victorie a noastră în luptele cu turcii, Ştefan cel Mare s-a odihnit cu oştile sale la umbra acestui măreţ stejar. Se spune că a fost plantat de însuşi Ştefan cel Mare şi că la umbra sa, de-a lungul anilor, domnul obişnuia să-şi priponească armăsarul.
Desigur nu s-au păstrat documente istorice care să descrie evenimentul, însă cercetările folcloriştilor au demonstrat că fiecare legendă populară conţine un sâmbure de adevăr.

Stejarul a supravieţuit miraculos focului atunci când a fost atins de un trăsnet. De atunci datează şi festivalul dedicat acestui simbol al locului. Astfel începând cu anul 2000, în luna august, în funcţie de sărbătorile religioase, se organizează manifestarea culturală «La Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt». Sute de oameni se distrează la umbra stejarului, ascultând cântăreţi locali de folclor şi fanfarele din judeţ care susţin concerte.

Stejarul din Rezervaţia Bădeana

Rezervaţia Bădeana se află la numai câţiva kilometri de Bârlad spre Tecuci, în apropierea satului cu acelaşi nume, în comuna Tutova, din judeţul Vaslui. Rezervaţia nu este inclusă în circuitul turistic şi nu a fost studiată. Punctul de interes major îl reprezintă un stejar secular, Quercus Robur, aflat la marginea pădurii, în hotarul ce delimitează satele Bădeana, Iveşti şi Pogoneşti.

Copacul poate fi cuprins cu braţele a patru-cinci oameni adulţi şi are puteri miraculoase, după cum susţin sătenii. Chiar şi unii orăşeni care au ajuns acolo au spus că acesta emană o energie aparte pe care o mai poţi simţi doar în anumite lăcaşuri de cult. Sătenii cred că stejarul lor are peste 500 de ani şi e singurul exemplar rămas din vremea răzeşilor lui Ştefan cel Mare.

În scoarţa stejarului, la 1,5 metri de sol, au fost săpate patru casete cu dimensiunea de 30/30 centimetri. În interiorul acestora au fost pictate icoane. Potrivit legendei, de veacuri, oamenii care mergeau la munca ogoarelor se adăposteau sub stejar când se stârnea furtuna, aprindeau lumânări şi se rugau să fie păziţi de urgia naturii. Bădeana este singurul sat din zonă care a fost protejat de inundaţii şi ploi cu gheaţă, lucru pus pe seama puterii miraculoase a stejarului.

Cei mai bătrâni săteni îşi amintesc că după Al Doilea Război Mondial, un basarabean care s-a refugiat în zona Vasluiului a poposit şi el acolo. A fost grav rănit în război. fiind singurul supravieţuitor al unei confruntări cu nemţii, ascunzându-se după un stejar. Când a ajuns la stejarul din rezervaţia Bădeana a considerat că e un semn divin. S-a stabilit în prima localitate, în Pogoneşti, şi a făcut o slujbă sub copacul secular, oficiată de un sobor de preoţi.

Din păcate, în 2013, icoanele din scorburile săpate de străbuni au fost acoperite cu vopsea verde şi chipul sfinţilor pictaţi au fost înlocuite cu icoane ieftine, înrămate. Aşa s-a pierdut frumuseţea icoanelor străvechi, dar şi de singura dovadă a vechimii acestora pe care, cândva, specialiştii ar fi putut să le studieze şi să le dateze.

Stejarul lui Tolontan

În locul numit Tolontan, din satul Grumezoaia, comuna Dimitrie Cantemir, județul Vaslui, există un stejar impunător, de peste 400 de ani vechime. Are o coroană cu un diametru de peste 35 de metri şi o înălţime de 30 de metri.

Localnicii spun că este „al lui Tolontan”, pentru că se află pe pământul lui, şi că ar fi de pe vremea lui Ştefan cel Mare, care şi-ar fi odihnit calul la umbra acestui copac care a dăinuit în timp, la fel ca şi legenda care l-a ţinut în viaţă.

Plopul cel Mare de la Rafaila

Plopul cel Mare de la Rafaila, comuna Rafaila, județul Vaslui, a rezistat atât vitregiilor vremii, cât şi oamenilor, fiind vestit pentru circumferinţa sa de 13 metri. De asemenea, ca şi în cazul Mănăstirii şi Bisericii parohiale din Rafaila, şi acesta este legat de marele domnitor al Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfânt. Se spune că măritul Ştefan Vodă fie a sădit plopul lângă o fântână a cărei apă ar fi ostoit setea lui şi a oştenilor ce-l însoţeau, fie ar fi poposit la umbra arborelui, care îşi etala aspectul falnic încă de pe atunci şi s-ar fi înfruptat din apa unui izvor din apropiere, înaintea luptei cu turcii.

În urma unui studiu realizat asupra arborelui a rezultat faptul că Plopul cel Mare de la Rafaila este o specie de plop gri, iar vârsta sa este de aproximativ 560 de ani, ceea ce înseamnă că a început să crească în jurul anului 1450, acest lucru validând informaţiile din legende.

Plopul cel Mare de la Rafaila se află la 1,5 kilometri de localitatea Rafaila, la o altitudine de 198 metri. Se ştie că de-a lungul timpului a fost trăsnit şi a ars de mai multe ori şi totuşi este încă verde. Acesta este considerat monument al naturii, fiind protejat de lege. Din păcate zilele sale par să fie pe sfârşite, ramurile sale principale prăbuşindu-se una câte una, după cum arată şi succesiunea fotografiilor. Totuşi prin longevitatea sa întrece mulţi stejari venerabili.

Poveștile stejarilor din județul Vaslui care amintesc de „cel mai mare român” se găsesc în cartea scrisă de către Gheorghe Bogza «Stejarii Măriei Sale Ștefan Vodă cel Sfânt», apărută la Editura karta.ro în 2016.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.