Ziua Sindicalismului Românesc. „Prostia guvernanților naște asasini”

Tepro Iaşi reprezintă un caz de privatizare eşuată în economia românească post-decembristă, cu niște consecințe sociale dramatice pentru care nu a plătit nimeni. Fabrica din capitala Moldovei a rămas, însă, în istorie şi din cauza primului asasinat sindical din România de după Revoluţie. Autorul moral, Frantisek Priplata, a fugit din România, înainte de condamnare. Ani mai târziu, statul român s-a văzut nevoit, tot el, să despăgubească investitorul străin care a distrus uzina cu milioane de euro.

Uzina Metalurgică Iași a fost deschisă în 1962 și a fost ani de zile cel mai mare producător de țevi sudate din Europa de Est, unii spun chiar că din lume. În perioada de glorie, întreprinderea avea 6.000 de angajați.

„Eu vă spun ce număr de marcă am eu: 9.039 şi sunt angajat în 1983”, spunea Constantin Rotaru, preşedintele Sindicatului Liber Tepro Iaşi.

În 1989 fabrica avea o producţie anuală de peste 600 de milioane de dolari. Uzina înregistrează profit şi în anii de după Revoluţie. Cu toate acestea, Fondul Proprietății de Stat (FPS) decide, în decembrie 1997, să vândă pachetul majoritar pe care îl deţine la Tepro.

„Nu există, în istoria privatizărilor guvernate de Fondul Proprietăţii de Stat, niciun caz de ofertă, în plic sigilat, atât de apropiată de cea care a pierdut”, spunea Radu Sârbu, fost președinte al FPS.

Câştigătoare a fost firma Zelezarny Veseli AS – deţinută de milionarul ceh Zdenek Zemek – care a fost reprezentată în faţa FPS de un conaţional de-al patronului, Frantisek Priplata.

„Pe noi ne-a cumpărat un producător de ţevi din Cehia care, practic, voia să ne scoată de pe piaţă”, spune Constantin Rotaru, președintele Sindicatului Liber Tepro Iași.

Noul acţionar majoritar concediază 2.500 de angajaţi în mai puţin de un an de la preluarea Tepro Iaşi. Printre ei: Virgil Săhleanu, preşedinte al Sindicatului Liber Tepro, şi Constantin Rotaru, vicepreşedinte.

„A fost primul lider sindical din România care a încercat să rezolve problema oamenilor altfel decât tradiţional, cu parul: în justiţie”, spune Constantin Rotaru despre Virgil Săhleanu.

Liderul Sindicatului Liber Tepro, Virgil Săhleanu, solicitase Curţii de Apel Iaşi anularea privatizării. Instanţa a constatat, în iulie 2000, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Zelezarny Veseli şi Fondul Proprietăţii de Stat.

Ultima speranţă a patronilor cehi era aceea de a renegocia cu FPS, înainte de data scadentă, 30 septembrie 2000, încheierea unui act adiţional, prin care perioada realizării investiţiilor să fie prelungită.

Numai că muncitorii conduşi de liderul sindical Virgil Săhleanu protestau, deja, public. Noii patroni au decis să rezolve, altfel, problema Săhleanu. Agresorii l-au surprins pe liderul sindical în dimineaţa de 7 septembrie 2000, în scara blocului în care locuia.

„Au venit cu un cuţit rectificat, l-au aşteptat pe scara blocului. L-au agresat acolo…”, povestește Constantin Rotaru.

„El, după ce a fost rănit, a încercat să ajungă înapoi la apartament. Şi a rămas căzut la etajul unu. A ieşit cumnata. Un vecin i-a ajutat şi l-au băgat într-o maşină, l-au dus imediat la spital”, își amintește Valeria Săhleanu, sora fostului lider sindical asasinat.

Era, însă, prea târziu.

Frantisek Priplata a fugit din România până să fie găsit vinovat pentru comandarea asasinatului.

Nouă ani mai târziu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, definitiv şi irevocabil, cererea firmei Zelezarny Veseli, de a primi de la AVAS (fostul FPS) cele 3,1 milioane de dolari pe care le-a plătit pentru Tepro Iaşi, plus o dobândă de 6% pe an.

Fosta Tepro Iaşi mai are, astăzi, 256 de angajaţi. Aceştia încă speră ca data de 7 septembrie să fie declarată Zi a Sindicalismului Românesc, în memoria lui Virgil Săhleanu.

De atunci s-a făcut linişte…

Virgil Săhleanu este inginerul care a plătit cu viața, la 7 septembrie 2000, încercând să salveze de la faliment fabrica în care lucra – el a denunțat contractul de privatizare care o transformase dintr-o firmă profitabilă în una falimentară

A fost ucis cu trei lovituri de cuțit, administrate de „profesioniști”, oricare dintre lovituri putându-i provoca moartea. Avea 54 de ani şi trei copii. De atunci s-a făcut linişte. O linişte la adăpostul căreia industria românească s-a transformat într-un morman de fiare vechi. Apoi a dispărut ca şi cum nu ar fi existat vreodată. Oamenii s-au descurcat fiecare cum a putut – unii au plecat dezamăgiţi de „capitalismul de cumetrie” care făcea din nişte anonimi „minunaţi oameni de afaceri”, „strategi” ai noii orânduiri, iar alţii au rămas; mulţi s-au adaptat şi le este bine, restul nu contează pentru cei care au înţeles că asasinatul nu este o soluţie. Și asta nu că ar fi renunțat la eliminarea brutală a adversarilor; ei au „evoluat”, perfecționând un nou „nivel”: hărțuirea acestora, fără a ezita să se folosească în acest scop de instituții ale staului. Virgil Săhleanu urma se prezinte la tribunal pentru a fi de față la procesele ce-i fuseseră intentate, ignorând amenințările cu moartea. Nu a mai ajuns; dar „sistemul” a mers mai departe.

Virgil Săhleanu s-a născut la data de 9 ianuarie 1946 în satul Cacica (județul Suceava). A absolvit cursurile Liceului «Ștefan cel Mare» din Suceava și apoi pe cele ale Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Iași, secția motoare termice, obținând calificarea de inginer mecanic. Virgil Săhleanu era tată a trei copii.

A fost repartizat ca inginer la Uzina Mecanică Suceava. A fost transferat apoi ca inginer la SC Teptro SA Iași – cea mai mare uzină de țevi sudate din lume până în 1989 (fosta Uzină Metalurgica din Iași și actualmente SC Arcelor Mittal Iași). În timp, în anul 1986, el a devenit inginer șef la Secția sculărie-confecții metalice.

În perioada 1991-1994 a fost membru în Biroul Permanent al Comitetului Executiv Iași al PRM. Prin decizia nr. 69/27.02.1995, directorul general al SC Tepro modifică unilateral contractul individual de muncă, destituindu-l din funcția de inginer șef și transferându-l ca inginer la Serviciul prognoză, strategie și marketing. Săhleanu își cere drepturile în justiție și, prin decizia civilă nr. 1575/14.02.1996 a Judecătoriei Iași, se dispune reintegrarea contestatarului pe același post cu plata despăgubirilor până la acea dată.

Pentru a evita reintegrarea acestuia pe post, prin decizia nr. 405/21.07.1995, directorul general îi desface abuziv contractul de muncă, concediindu-l, deși procesul se afla pe rol. Decizia civilă nr. 1403/11.03.1996 a Tribunalului Iași reconfirmă hotărârea Judecătoriei. Prin decizia nr. 63/24.01.1997 a Curții de Apel Iași, hotărârea de a fi reangajat pe funcție cu plata despăgubirilor devine definitivă și irevocabilă, iar din 17 martie 1997 este învestită cu titlu executor.

În anul 1998 SC Tepro SA a fost privatizată de către stat, fiind cumpărată către firma cehă Zelezarny Veseli («Fierarii Veseli»). În ianuarie 1999, patronatul a hotărât concedierea a peste o mie de salariați.

Pe 12 februarie 1999, Virgil Săhleanu a fost ales ca președinte al Sindicatul Liber Tepro Iași de către Adunarea Generală Extraordinară a sindicatului. În paralel, a fost și membru al Biroului Executiv Uniunea Sindicală Teritorială «Cartel Alfa» din Iași. Trei zile mai târziu, Sindicatul Tepro Iași a declanșat un conflict de muncă, acuzând concedierea a 1.278 de salariați și privatizarea frauduloasă a SC Tepro SA de către SC Zelezarny Veseli din Cehia. Ca urmare a acestor evenimente, prin decizia nr. 307/18.02.1999, Virgil Săhleanu a fost concediat de către Administrația SC Tepro Iași.

Deși concediat, el și-a continuat activitatea sindicală în afara întreprinderii, cu sprijinul FNS Metarom, reușind să anuleze în justiție concedierea celor 1.278 salariați și în același timp intervenind la autoritățile de stat pentru anularea contractului de privatizare care a transformat o firmă profitabilă într-una falimentară. A organizat mai multe greve și mișcări de protest la adresa investitorului ceh Zelezarny Veseli, pe care îl acuza că vrea să falimenteze fabrica.

Virgil Săhleanu a fost amenințat cu moartea în această perioadă, i s-au intentat trei procese de către administrația SC Tepro SA, el ripostând prin efectuarea demersurilor pentru judecarea proceselor la Curtea Europeană de la Strasbourg. S-a pensionat la 1 martie 2000, când a cumulat vechimea minimă cu sporuri, de pensionare.

Asasinarea. „Prostia guvernanților naște asasini”

În dimineața zilei de 7 septembrie 2000, în jurul orei 8, Săhleanu urma să se prezinte la tribunal pentru a fi de față la procesele ce-i fuseseră intentate, dar în timp ieșea din locuința sa, a fost atacat în scara blocului de către doi indivizi (Ioan Tofan și Claudiu Bahnă) care l-au ucis cu trei lovituri de cuțit, oricare dintre lovituri putându-i provoca moartea. Victima a fost dusă imediat la Spitalul de Urgență din Iași, dar nu a putut fi salvată. Asasinii au fost arestați două zile mai târziu, iar ulterior și alți șapte complici.

Vestea asasinării liderului sindical a declanșat demonstrații și proteste pe străzile orașului Iași, numeroase sindicate din România solidarizându-se. A fost condus pe ultimul drum de peste 5.000 oameni, unii purtând pancarte pe care scria „Prostia guvernanților naște asasini”. Slujba de înmormântare a fost oficiată de către IPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, însoțit de un sobor de 24 preoți.

Procesul asasinilor lui Virgil Săhleanu a început la Iași în noiembrie 2000, pentru ca, în februarie 2001, să fie strămutat la Judecătoria Satu Mare. În urma anchetei, s-a descoperit că în organizarea atentatului au fost implicați directorul de atunci de la Tepro, reprezentantul investitorului ceh Zelezarny Veseli și directorul firmei de pază Protect din Vaslui, firmă care asigura paza societății.

Procesul a durat cinci ani, iar la 2 iunie 2005, Înalta Curte Supremă de Casație și Justiției a pronunțat sentința finală în dosarul asasinării liderului sindical Virgil Săhleanu. Criminalii și autorii morali ai asasinatului au fost condamnați la un total de 98 de ani de închisoare.

Potrivit rechizitoriului, cetățeanul ceh Franmtisek Priplata (director al SC Movas Vaslui), Victor Bălan (directorul de la Tepro) și Cătălin Ciubotaru (directorul firmei de pază Protect din Vaslui) au fost acuzați de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat, fiind condamnați la 8, 15 și respectiv 17 ani de închisoare. Valentin Blăniță și Gelu Alexandru Spumă, șefi de filiale (Bârlad și Iași) în cadrul firmei de pază Protect, au fost acuzați de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și complicitate la infracțiunea de omor calificat, fiind condamnați la câte 5 ani de închisoare. Cei doi asasini, Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnă, au fost acuzați de omor calificat și condamnați la câte 23 de ani de închisoare

A doua zi după pronunțarea sentinței definitive, cehul Priplata a făcut o cerere de amânare a executării pedepsei, dar la 9 iunie 2005 Tribunalul Satu Mare, instanța de fond și de executare, a emis un mandat de punere în aplicare a pedepsei către Inspectoraul de Poliție al Județului Bihor, pe raza căruia își avea domiciliul condamnatul. Cehul a contestat acest mandat în justiție, cerând amânarea executării pedepsei din motive de sănătate și familiale și făcând o cerere la Ministerul Justiției prin care solicita acceptul autorităților române de a-și executa pedeapsa de 8 ani închisoare în Cehia. Deși cetățeanul ceh avea încă din iulie 2001 interdicție de părăsire a teritoriului României, Frantisek Priplata a părăsit fraudulos România în noaptea de 28 spre 29 iulie 2005, cumpărând un pașaport unguresc falsificat. Toate încercările de obținere a extrădării sale din Cehia au fost soldate cu eșec, tribunalele din această țară refuzând să-l extrădeze.

Postum

În anul 2001, s-au dezvelit două busturi ale inginerului Virgil Săhleanu, unul în fața SC Tepro SA și altul la Cimitirul Eternitatea din Iași, unde acesta a fost înmormântat. Monumentele au fost realizate prin eforturile financiare ale firmei, sindicatului și Primăriei. Sindicatul de la Tepro a primit denumirea de Sindicatul «Virgil Săhleanu Mittal Steel Iași».

În 2005, Cristian Chiriac a publicat cartea «Istoria primului asasinat sindical din România», care se constituie într-un studiu amănunțit al cazului Săhleanu, pornind de la contextul politico-economic în care s-a comis asasinatul și terminând cu dosarele de cercetare penală și sentințele pronunțate.

Pe 7 septembrie 2016, la 16 ani de la asasinarea lui Virgil Săhleanu, Prefectul Județului Iași, Marian Grogoraș, a anunțat că va face demersurile necesare ca Sala Mare a Prefecturii Iași să poarte denumirea Sala Virgil Săhleanu „în semn de respect pentru memoria sa și în vederea recunoașterii importanței mișcării sindicale, voi propune colectivului de lucru constituit pentru atribuirea de denumiri sălilor de ședințe din Prefectura Iași ca actuala Sala Mare să se numească Sala Virgil Săhleanu”.

Săhleanu se răsucește în mormânt

Năstase a vrut să-l scape pe Frantisek Priplata

Fostul premier Adrian Năstase a intervenit în justiție în favoarea unui criminal. Cel favorizat trebuia să fie Frantisek Priplata, cetățeanul ceh acuzat de a fi autorul moral al crimei săvârșite împotriva liderului sindical de la Tepro Iași, Virgil Săhleanu. Priplata a fost eliberat din arest în vara lui 2001, însă judecătorii au decis atunci că cetățeanul ceh nu are dreptul să părăsească România până la încheierea procesului. La câteva luni de la această decizie, Năstase i-a cerut Rodicăi Stănoiu, ministru PSD al Justiției la acea vreme, să „evalueze posibilitatea legală a adoptării unei măsuri de ridicare a interdicției de părăsire a teritoriului românesc” a lui Frantisek Priplata. Cererea lui Năstase nu a avut însă succes. Pe 3 aprilie 2002, nota prin care Năstase cerea ridicarea interdicției de a părăsi România impuse lui Priplata a ajuns pe masa ministrului Rodica Stănoiu. Ea a cerut Direcției Judiciare din Ministerul Justiției, să „identifice instanța pe rolul căreia se află cauza și situația juridică a inculpatului. Ulterior se va formula punctul de vedere”. Direcția Judiciară a Ministerului Justiției a redactat un răspuns în care se precizează foarte clar că decizia de interdicție de a nu părăsi țara în cazul lui Priplata nu putea fi ridicată sub nicio formă.

Cum se explică însă intervenția ex-premierului României? Istoria notei semnate de Năstase este simplă. Pe 26 martie 2002, fostul prim-ministru al României s-a întâlnit la Summit-ul Grupului Vilnius de la București cu fostul premier al Cehiei, Milos Zeman. Acesta i-a cerut lui Adrian Năstase să găsească o soluție pentru înlăturarea măsurii de interdicție de a părăsi România luată în cazul lui Priplata. Năstase s-a conformat și a cerut nu numai „perspectivele de soluționare” a cazului, ci și urgentarea luării unei decizii în cazul lui Priplata.