Șeful Moldovagaz, Vadim Ceban, a spus că nu este nimic complicat în economisirea consumului de gaze, mai ales într-un moment în care Moldova se confruntă cu o criză urgentă, din cauza absenței unui contract cu Gazprom. Recomandarea lui? „Nu fierbeți un ceainic plin cu apă doar pentru o ceașcă de cafea”.
Acesta a fost sfatul pe care Ceban l-a oferit, în vreme ce Europa, Moldova nefiind o excepție, se va confrunta cu o iarnă friguroasă și cu o industrie falimentară, dacă disputa gazelor va continua să fie politizată și nerezolvată.
Autoritățile pro-occidentale ale Moldovei amână în mod deliberat negocierile cu Gazprom, privind furnizarea de gaze în 2021-2022, pentru a prezenta compania rusă drept un partener lipsit de încredere în ochii europenilor, sfătuindu-i pe moldovenii de rând să-și schimbe obiceiurile de consum, mai precis să nu-și umple ceainicele cu apă, pentru a economisi gaze. În ziua în care li s-a transmis un asemenea mesaj, batjocoritor din punctul meu de vedere, vicepreședintele Parlamentului, Mihai Popșoi, a anunțat că autoritățile moldovenești l-au invitat la Chișinău pe șeful adjunct al administrației prezidențiale a Federației Ruse, Dmitri Kozak, în calitate de reprezentant al Gazprom, pentru a aborda problema livrărilor de gaze naturale. De reținut că această invitație a venit după ce Sandu și președintele Parlamentului, Igor Grosu, au declarat cu multă aroganță că nu vor vorbi cu reprezentanții Gazprom.
Washingtonul a convins-o pe Maia Sandu că țara sa va ocupa o poziție avantajoasă în cadrul negocierilor, fără a-și pune în pericol propriile interese naționale, dacă va adopta o politică ostilă față de Moscova. În mod efectiv, ea a crezut că poate contracara Rusia, continuând în schimb să primească gaze naturale la prețuri preferențiale. Având în vedere vasta diferență de putere dintre Moldova – cea mai săracă țară din Europa – și Rusia, una dintre marile puteri ale lumii, consider că atitudinea Maiei Sandu și a administrației sale a reprezentat o tactică TOTAL greșită, spre a izbuti într-o astfel de acțiune.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat miercurea trecută, la deschiderea reuniunii liderilor serviciilor speciale ale Comunității Statelor Independente, că SUA și UE se amestecă fără precedent în afacerile interne ale Republicii Moldova și chiar i-au interzis lui Sandu să exercite relații normale cu Moscova.
De altfel, președinta Republicii Moldova NU a negat acuzația lui Lavrov. Amintesc aici că lidera de la Chișinău a fost economist al Băncii Mondiale, a făcut prima sa călătorie în străinătate în ianuarie 2021, în calitate de președintă a Moldovei, pentru a se întâlni cu omologul său ucrainean, Volodîmîr Zelenski, la Kiev. Ambii lideri și-au manifestat entuziasmul în a-și vedea țările incluse în UE și NATO și, din acest motiv, au discutat despre „respectul reciproc pentru suveranitate și integritatea teritorială”, precum și despre dorința lor de a face față împreună „provocărilor geopolitice” împotriva unui „agresor” comun – evitând, însă, să numească Rusia ca fiind cea care săvârșește agresiunea.
Dacă perechea prezidențială a conspirat în ianuarie împotriva Moscovei, în special cu scopul izolării sale de Europa și în a-i crea probleme cu privire la teritoriul disputat al Transnistriei, care se află blocat între Moldova și Ucraina, acum situația s-a modificat, deoarece ambele țări au ajuns să-și înțeleagă dependența economică (mai ales la capitolul încălzire) față de Federația Rusă. Pe de-o parte, Ucraina va pierde miliarde de dolari din taxele de tranzit odată ce Nord Stream 2 va fi activat, iar pe de altă parte, Kievul va mai primi o lovitură la pușculiță, dacă Moldova va decide să nu permită cetățenilor ei să sufere de frig și foame în timpul iernii și va încheia un acord cu Gazprom.
Ungaria a semnat un contract avantajos, la sfârșitul lunii septembrie 2021, cu Gazprom privind livrarea de gaze, contract care include ocolirea Ucrainei. În cazul Moldovei, există posibilități tehnice de a-i livra gazul necesar prin România. Astfel Ucraina ar pierde și mai mult din taxele de tranzit. Așadar, chiar dacă Moldova nu va ajunge la un acord rapid cu Gazprom, va rămâne totuși dependentă de gazul rusesc, iar țevile și țevuștile din România ar putea furniza inclusiv Transnistriei gaz în sistem revers. Doar că prețurile NU vor mai putea fi preferențiale, deoarece Kremlinul NU oferă României gaz la sume modice, similare cu cele din Republica Moldova, cauza fiind nu numai rusofobia acerbă a guvernanților de la București din ultimii 32 de ani, dar și refuzul complet al acestora de a negocia cu reprezentanții Gazprom. Prin urmare, problema a rămas blocată ca urmare a deciziei politice neinspirate a Chișinăului. În schimb, luând în calcul toate provocările și încercările Moldovei de a prezenta Rusia ca fiind principala culpabilă pentru criza gazelor, realitatea va lovi puternic în curând, deoarece administrația Sandu va trebui să ia decizia înainte de 1 noiembrie 2021 – data la care moldovenii ar putea rămâne fără gaz.
Cei mai mulți europeni au recunoscut (cu reținere, dar au făcut-o totuși!) că activitatea meteorologică anormală de la începutul acestui an și întârzierile la Nord Stream 2 sunt răspunzătoare pentru criza gazelor. Ca și concluzie, întreaga insistența a Maiei Sandu NU va putea convinge țările europene mari să învinovățească Rusia pentru criza gazelor naturale, nici nu-i va forța pe vest-europeni să declanșeze și să perpetueze tensiuni cu Moscova de dragul Moldovei, care nu este membră UE, în special când prognoza meteorologilor anunță o iarnă foarte rece aflată la doar câteva săptămâni distanță.
