Criza energetică

1

Prețul gazelor naturale în Europa tocmai a depășit pragul psihologic de 1.000 de dolari mia de metri cubi, acest lucru având deja câteva rezultate semnificative în cadrul bătrânului continent. În Marea Britanie, spre exemplu, fabricile de îngrășăminte nu pot funcționa la asemenea prețuri și s-au oprit, ceea ce va provoca ceva mai târziu, dar în timp util, inflația prețului alimentelor, efectul imediat fiind privarea consumatorilor de carne și bere ambalate, din cauza lipsei de gheață uscată, care este un produs secundar al producției de îngrășăminte. Între timp, în statele baltice prețurile electricității sunt acum de 10 ori mai mari decât cele de peste graniță, din Rusia. Desigur, sunt binevenite să cumpere energie electrică ieftină și din abundență din Rusia, numai că ar trebui să fie transportată prin Belarus, iar Lituania a distrus relațiile strategice cu națiunea lui Lukașenko, deoarece a adăpostit-o pe fugara Svetlana Tihanovskaia, un fel de variantă belarusă a lui Juan Guaido.

De partea cealaltă se află Ucraina, unde lucrurile sunt și mai „distractive”. În primăvara anului 2019, Ucraina a refuzat oferta generoasă a Rusiei de a-i vinde gaz cu 240-260 dolari mia de metri cubi, optând să-l cumpere de pe piață, de la alți distribuitori. Rezultatul este că Ucraina are nevoie de 13 miliarde de metri cubi de gaz depozitate pentru a reuși să traverseze decent sezonul rece, doar că la ora actuală are mai puțin de 5 miliarde de metri cubi stocați, nedispunând de niciun buget pentru a achiziționa diferența de pe piață. Din fericire, încă mai poate cumpăra energie electrică ieftină de la Federația Rusă – cel puțin până când naziștii ucraineni decid să arunce în aer liniile de transport, așa cum au procedat, cu ceva timp în urmă, cu cele care deserveau Peninsula Crimeea, provocând adevărate catastrofe energetice și forțând Rusia să construiască linii separate, de pe continent, proces care a durat aproape un an.

Dar, spre deosebire de Ucraina, țările din UE n-ar trebui să înghețe, fiindcă pot cumpăra gazul de care au nevoie sub formă de gaz natural lichefiat (GNL). Un raționament total greșit! Piața GNL este globală, iar concurenții europenilor din Asia de Est – China, Coreea de Sud și Japonia – se aprovizionează masiv cu tot ceea ce poate fi disponibil, depășindu-i de multe ori pe europeni. Aceste trei țări, pe care le-am enumerat, au deficite structurale de zeci de ani cu Statele Unite, acumulând o parte semnificativă a rezervei federale americane. Având în vedere faptul că SUA se apropie acum de falimentul național și că va declanșa hiperinflația dolarului, americanii vor efectua schimburi cu mărfuri necesare, cum ar fi gazul natural, cu atât mai mult cu cât nu le va păsa care va fi costul acestuia, pentru că datoria Americii va fi zero și întotdeauna ceva este mai bun decât nimic. Prin urmare, există șanse mari ca UE să tremure în întuneric în această iarnă, în spirit de solidaritate cu Ucraina.

Cine își face iluzii că lucrurile ar sta mai bine în SUA, care ar exporta gaze naturale, datorită industriei sale de fracturare hidraulică a gazelor de șist, se înșală! Consumatorii de energie industrială din America, un lobby pentru industria chimică și alimentară, tocmai au cerut Departamentului de Energie al SUA să limiteze exporturile de GNL. În caz contrar, spun ei, prețurile foarte ridicate ale gazelor naturale vor face numeroase întreprinderi americane necompetitive și le vor obliga să se închidă. Prețurile au crescut deja cu 41% în ultimul an. Dar acest lucru nu este suficient pentru a stimula producția: producția de gaze naturale în SUA scade odată cu numărul instalațiilor de foraj, iar cantitatea de gaz depozitată este în prezent cu 7,4% sub media precedentă a ultimilor cinci ani. Încercarea de a limita exporturile de GNL va provoca țipete puternice din partea lobbyiștilor din industria energetică, care au o mare influență pe Capitol Hill, permițându-le să ducă bătălii politice prelungite într-un Congres SUA deja puternic divizat.

Într-altă ordine de idei, în UE, există ceva ce se poate face imediat pentru a evita o criză de asemenea amploare: pornirea Nord Stream 2, care tocmai a fost finalizat, renunțând la protocoalele birocratice europene care vor întinde, nu se știe cât (pesemne, până la calendele grecești), procesul de certificare. Gazpromul rușilor ar fi al naibii de dispus să semneze un acord de aprovizionare pe termen lung la un preț rezonabil, la fel cum a făcut-o cu Ungaria în urmă cu doar câteva zile. Deocamdată însă, o astfel de schimbare de paradigmă pare puțin probabilă.

Pe de o parte, fundamentaliștii pieței libere au speranța utopică, halucinantă, că piața liberă îi va împiedica cumva pe oameni să nu înghețe; pe de altă parte, ecologiștii vor să creadă că înghețarea tuturora ar fi un act virtuos, care va ajuta la salvarea planetei de supraîncălzire. Pariez, în schimb, că primăvara viitoare topirea zăpezii ar putea dezvălui un peisaj apocaliptic plin de cadavrele înghețate ale ecologiștilor și ale zeloților de pe piața liberă. Că doar așa au hotărât politic!!! Cu toții ar trebui să le dorim mult noroc, desigur, indiferent dacă merită sau nu…

Loading...
loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.