Una dintre cele mai importante personalități din istoria românilor ardeleni a fost generalul Ioan Boeriu, un erou al Primului Război Mondial. El a fost decorat atât de împăratul austro-ungar Carol I, cât și de Regele Ferdinand I al României. Ioan Boeriu a fost la comanda trupelor românești care au ocupat, în toamna anului 1918, Viena și Praga, iar în anul 1919 a fost comandantul trupelor ardelenești care au ocupat, alături de Armata Regală Română, Budapesta.
Ioan Boeriu s-a născut în 10 Octombrie 1859, în satul Recea, de lângă Făgăraș. Tatăl său era militar de carieră. Părinții lui Ioan Boeriu ar fi vrut să îl facă preot, însă el s-a înscris la Școala de Cadeți de Infanterie din Sibiu, pe care a terminat-o cu calificativul „eminent”.
Ioan Boeriu a devenit ofițer în armata austro-ungară, iar în anul 1914 era colonel și comanda Regimentul 76 infanterie, care s-a distins în luptele contra armatei ruse.
Ioan Boeriu a fost artizanul victoriei austro-ungare de la Polichna, bătălie în care a fost grav rănit. A rămas infirm, însă a primit gradul de general, titlul de baron, Ordinul Maria Tereza și funcții de comandă în Ministerul de Război din Viena.
În 11 noiembrie 1918, împăratul Carol I al Austriei i-a oferit gradul de mareșal, înainte de a abdica.
Ioan Boeriu, împreună cu Iuliu Maniu, au preluat comanda celor 60.000 de soldați români din fosta armată imperială, care erau singura forță organizată din Viena cuprinsă de febra unei revoluții bolșevice. După ce au depus jurământul de credință față de națiunea română, soldații lui Ioan Boeriu au ocupat Viena și Praga. Au restaurat ordinea și au predat puterea celor în drept, apoi au plecat spre Transilvania.
La 1 Decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia l-a numit pe Ioan Boeriu comandant al trupelor din subordinea Consiliului Dirigent al Transilvaniei, pe care le-a condus, alături de Armata Regală Română, împotriva armatei maghiare.
Ioan Boeriu a contribuit la ocuparea Budapestei, în 1919. După desființarea Consiliului Dirigent, el a primit comanda Corpului VII de armată din Sibiu. S-a pensionat în 1921, când a fost decorat cu Coroana României de Regele Unirii, Ferdinand I. Ioan Boeriu a fost și membru al Senatului României și s-a implicat în activitatea ASTRA. A murit la 90 de ani, în 1949, la Sibiu.
Generalul Ioan Boeriu s-a născut la 10 octombrie 1859 în Recea, din ţara Făgăraşului. Mama lui ar fi dorit, ca fiul ei, să urmeze teologia, să revină preot ortodox în satul natal, dar el a urmat cariera militară. După absolvirea Şcolii de Cadeţi de Infanterie (Kadettenschule) din Sibiu a ajuns sublocotenent ȋn Budapesta, apoi în 1900 a devenit căpitan, iar ȋn 1914 a fost avansat la gradul de colonel. A fost activ în regimente din Bosnia, Budapesta şi Viena.
În luptele de la Sulozcsova, Boeriu a fost rănit grav şi ajungând infirm, a fost transferat la Ministerul Cezaro-Crăiesc de Război, ca expert militar şi preşedinte al Consiliului de Onoare al Ministerului. În anul 1917 a obţinut titlul de baron şi Ordinul Maria Tereza. La 11 noiembrie 1918, Boeriu a fost avansat la gradul de Feldmarschalleutnant (Camelia Onciu, «Eroi uitaţi ai României Mari. Primul general al Transilvaniei»). El a fost un mare om de arme care şi-a păstrat gradul de general în două regimuri politice atât de diferite: Imperiul Austro-Ungar şi Regatul României.
După ȋntoarcerea din Viena, generalul Boeriu a participant la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, care a consfinţit Unirea de la 1 Decembrie 1918, apoi a devenit comandantul armatei din Transilvaniei. Pentru meritele sale a fost decorat atât de împăratul austro-ungar Carol I, cât și de Regele Ferdinand I al României (Bianca Pădurean, «Pagina de istorie: Generalul Ioan Boeriu, românul care a ocupat Viena, Praga și Budapesta», 10 Octombrie 2017.
Ȋn 1921 generalul Boeriu a trecut în rezervă, apoi s-a implicat în activităţi culturale, în ASTRA. A fost membru al Senatului României. S-a stins din viaţă la 90 de ani, pe 2 aprilie 1949, la Sibiu, şi a fost înmormântat – precum ceruse el – în satul natal Recea.
O mandrie pentru noi!