«Țara lui Dumnezeu», de Adrian Păunescu

0

Adrian Paunescu2E uneori urât și-adesea greu

și totuși viața cât e de frumoasă,

când știi că-n România Dumnezeu

se-ntoarce seara, ca la el acasă.

 

Iubiți-vă țara, n-o duceți la târg,

că nu e o vită s-o vândă samsarii,

cu milă, cu grijă, cu drag și cu sârg

feriți-o de orice avarii.

 

Iubiți-vă țara, n-o dați pe vopsea,

că nu este circ ambulant pe maidane,

simbol și măsură de-a pururea ea

întregii condiții umane.

 

Iubiți-vă țara, n-o țineți în frâu,

când vrea să învie, când vrea să cuteze,

ciopliți-i statuie de lacrimi și grâu,

n-o-nchideți în vechi paranteze.

 

Iubiți-vă țara ca și pe părinți,

Că ea e pluralul la mamă și tată,

Ea simte rușinea și-și iese din minți,

Când deget murdar o arată.

 

Iubiți-vă țara, oricât v-ar costa,

și-n ziua de moarte și-n ziua de Paște,

și, dacă v-o cere, muriți pentru ea,

că-n fii și-n nepoți veți renaște.

 

Iubiți-vă țara, nebun și urgent,

în păci și-n razboaie, în leac și în rană,

cu toate-ale ei pe acest continent,

creștină și europeană.

 

Iubiți-vă țara, purtați-o în mâini,

spre ziua de mâine-poimâine a lumii,

iubiți-vă țara și n-o dați la câini,

iubiți-vă țara, rămâneți români,

sfințiți-o în lacrima mumii.

Loading...
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.