E uneori urât și-adesea greu
și totuși viața cât e de frumoasă,
când știi că-n România Dumnezeu
se-ntoarce seara, ca la el acasă.
Iubiți-vă țara, n-o duceți la târg,
că nu e o vită s-o vândă samsarii,
cu milă, cu grijă, cu drag și cu sârg
feriți-o de orice avarii.
Iubiți-vă țara, n-o dați pe vopsea,
că nu este circ ambulant pe maidane,
simbol și măsură de-a pururea ea
întregii condiții umane.
Iubiți-vă țara, n-o țineți în frâu,
când vrea să învie, când vrea să cuteze,
ciopliți-i statuie de lacrimi și grâu,
n-o-nchideți în vechi paranteze.
Iubiți-vă țara ca și pe părinți,
Că ea e pluralul la mamă și tată,
Ea simte rușinea și-și iese din minți,
Când deget murdar o arată.
Iubiți-vă țara, oricât v-ar costa,
și-n ziua de moarte și-n ziua de Paște,
și, dacă v-o cere, muriți pentru ea,
că-n fii și-n nepoți veți renaște.
Iubiți-vă țara, nebun și urgent,
în păci și-n razboaie, în leac și în rană,
cu toate-ale ei pe acest continent,
creștină și europeană.
Iubiți-vă țara, purtați-o în mâini,
spre ziua de mâine-poimâine a lumii,
iubiți-vă țara și n-o dați la câini,
iubiți-vă țara, rămâneți români,
sfințiți-o în lacrima mumii.
