Cele mai interesante anchete au fost realizate de structurile locale ale PCR. Acestea au vizat, în diferite momente ale campaniei electorale, radiografierea situației din teritoriu, modul în care s-a reușit recrutarea electorilor, numărul voturilor, componența etnică și socială a localităților, activitățile organizațiilor politice existente, atitudinea organelor locale față de politica BPD și, nu în ultimul rând, identificarea nucleelor de opoziție față de noul regim. Anchetele au vizat, cu deosebire, informații cu caracter electoral, iar mai apoi, la începutul lunii noiembrie, a fost realizată o prognoză a rezultatelor din alegeri.
Nicolae IONESCU
Prin relevarea acestor aspecte ale politicii și strategiei electorale, am încercat să evidențiem complexitatea demersului electoral întreprins de comuniști și de aliații lor, în sensul în care aceste alegeri nu au avut ca obiectiv realizarea unei opțiuni, ci legitimarea unei puteri. Partidele istorice, PNȚ și PNL, au desfășurat o amplă activitate în cadrul campaniei electorale, prin mobilizarea tineretului la sate, precum și o propagandă anticomunistă, subliniind păstrarea valorilor tradiționale. Astfel, la 2 iunie, în orașul Darabani, județul Botoșani, la o instruire comună, manistă și liberală, oratorii au subliniat pericolul comunist și intențiile guvernului dr. Petru Groza de a face colhozuri după alegeri.
În notele informative ale Inspectoratului General al Jandarmeriei Iași de la mijlocul lunii septembrie 1946, se sublinia faptul că la Huși s-a profitat de bâlciul din ziua Sfintei Cruci (14 septembrie), când s-au răspândit manifeste electorale, folosindu-se tineri ofițeri. Este cazul sublocotenentului Gh. Petre, dintr-un regiment de artilerie, care a fost surprins răspândind manifeste PNȚ.
Propagandă și sondaje de opinie
Continua propaganda de la om la om prin manifeste de format mic și, în special, «Lozinca celor zece porunci». De asemenea, PNL editase «Călăuza cetățeanului», care cuprindea 40 de file, cu privire la importanța alegerilor.
La alegerile din anul 1946, din partea PNȚ (Iuliu Maniu), în județul Iași candidau nouă reprezentanți, primul pe listă fiind prof. univ. Gh. Zane, existând însă neînțelegeri pe problema președinției acestei organizații țărăniste din cauza celor două grupări din jurul lui Gh. Zane și Ionică Botez. Alegerile din noiembrie 1946, cum s-a mai arătat, au fost privite cu interes de toate partidele politice, dar și de marea masă a populației. Lupta electorală s-a purtat cu o încrâncenare maximă, existând permanente suspiciuni asupra corectitudinii scrutinului.
În octombrie 1946, Direcția Generală a Poliției, preluând informații din cercuri apropiate conducerii național-țărăniste, semnala că la sediul central al PNȚ (Maniu) s-a înființat un birou care, după modelul Institutului Gallup, elabora „anchete și chestionare prin care caută să sondeze opinia publică asupra rezultatelor probabile ale viitoarelor alegeri”. Într-un astfel de sondaj, PNȚ era creditat cu 60% opțiuni de vot, PNL cu 15%, PSDI Titel Petrescu cu 15%, iar BPD cu 10%.
Într-un alt raport informativ, Direcția Generală de Poliție aprecia că momentul alegerilor era așteptat cu nerăbdare de majoritatea populației, în speranța că guvernul astfel constituit urma să treacă la „măsuri pozitive pentru rezolvarea numeroaselor probleme ce se impun în prezent”.
De asemenea, în dările de seamă ale Inspectoratului General al Jandarmeriei erau menționate unele județe din Moldova în care nu se întrevedea reușita guvernului în alegeri, cum ar fi Bacăul (localitățile Filipeni, Poduri, Viforeni, Dărmănești, Onești, Răcăciuni), Neamțul (localitățile Grumăzești, Războieni, Girov, Cândești etc.), Romanul (localitățile Pildești, Săbăoani, Nisipeni) și Vasluiul (Șerbotești, Tanacu, Dumești, Codăești, Ștefan cel Mare). Astfel, erau necesare măsuri pentru atragerea populației prin urgentarea distribuirii titlurilor de proprietate.
Într-un sondaj preliminar din județul Iași, dintr-o dare de seamă din săptămâna 17-24 octombrie 1946, privind repartiția voturilor în cadrul BPD, din octombrie 1946, se arăta că Frontul Plugarilor ar lua 27%, PCR 12% , PSD 4%, PNP 50%, PNL- Gh. Tătărăscu 10%.
Într-un sondaj preliminar din județul Iași, dintr-o dare de seamă din săptămâna 17-24 octombrie 1946, privind repartiția voturilor în cadrul BPD, din octombrie 1946, se arăta că Frontul Plugarilor avea 27%, PCR 12% , PSD 4%, PNP 50%, PNL – Gh. Tătărăscu 4%, PNȚ – Anton Alexandrescu 3%, partidele de opoziție, PNȚ 15% și PNL 10%, iar cei nehotărâți 20%.
Ziarele «Dreptatea» și «Liberalul» au susținut puternic campania împotriva guvernului, demonstrând numeroasele abuzuri, relevând greutățile determinate de multiplele obligații ale Convenției de Armistițiu, în special în ceea ce privește regiunile înfometate, cum era și Moldova.
„Prin urmare, atmosfera creată prin propagandă, constituirea echipelor de șoc, înarmarea membrilor de partid, incidentele provocate cu ocazia alegerilor și actele de sabotaj ce s-au înregistrat în timpul campaniei electorale și la alegeri, relevă existența unui plan bine pus la punct, antiguvernamental, folosind ca elemente de forță formațiunile cu caracter paramilitar ce le-au constituit”, se sublinia în Darea de seamă privind activitatea PNȚ și PNL în timpul campaniei electorale, a Direcției Generale a Poliției de Siguranță.
Lupta electorală se ascute
Se poate spune că, pe 15 octombrie 1946, când guvernul a stabilit pentru alegeri data de 19 noiembrie, a început „numărătoarea inversă”. Ca în întreaga țară, și în Moldova partidele politice erau implicate cu toate forțele în campanie, această regiune fiind piatra de încercare a fiecărei formațiuni politice datorită problemelor grave cu care se confrunta. Guvernul nu s-a limitat la câștigarea bunăvoinței electoratului, cu atât mai mult cu cât semnalele din țară nu erau deloc încurajatoare. În ședința din 31 august 1946, de exemplu, Miron Constantinescu informa Comitetul Central al PCR că, la o întrunire organizată de BPD la Focșani pe tema campaniei electorale, Gheorghe Apostol (nume real Aaron Gershwin) „aproape că nu a avut cui vorbi”. Drept urmare, au fost luate o serie de măsuri de precauție. Pe toată durata campaniei electorale, dar mai cu seamă în preziua alegerilor și în ziua desfășurării lor, organele de ordine ale noii puteri politice din România au ținut sub strictă supraveghere persoanele care manifestau ostilitate față de guvern, unele dintre acestea fiind arestate înainte, altele chiar în ziua alegerilor ori imediat după trecerea lor. Din comuna Drăgușeni, județul Covurlui, au fost reținuți cu câteva zile înainte de alegeri și deferiți justiției Gheorghe Cristea și Odisei Felman, pentru atitudinea fățișă contra guvernului. De fapt, ei își exprimaseră nemulțumirea că o bună parte dintre membrii „partidelor istorice” din localitate nu fuseseră înscriși în listele electorale sau nu primiseră cărți de alegător. Eliberați după 19 noiembrie, cei doi au rămas sub stricta supraveghere a jandarmilor.
La 27 martie 1947, comandantul Legiunii de Jandarmi Covurlui, dând răspuns la adresa prefectului nr. 2.093 din 9 martie 1947, scria că Gheorghe Cristea și Odisei Felman aduceau critici guvernului și instigau populația împotriva lui. Șeful de post de la Drăgușeni a cercetat cazul, Legiunea întocmindu-le dosare care au fost înaintate, la 27 martie 1947, Parchetului Tribunalului Covurlui.
Cu o zi înainte de scrutin, ministrul de interne, Teohari Georgescu (nume real Burach Teskovich), ordona tuturor prefecților: „Cu începere din acest moment, organele de ordine să se considere mobilizate pentru ca, alături de forțele democratice, să apere libertățile și regimul democratic”.
Tot atunci, același ministru se adresa celor 12 inspectorate generale administrative, cerându-le să păstreze confidențialitatea rezultatelor parțiale până la anunțarea celui oficial: „Vă facem cunoscut că nici un fel de informații sau date statistice privitoare la alegeri nu pot fi date direct corespondenților presei străine sau ofițerilor armatelor aliate, ci numai prin intermediul Comisiei Aliate de Control din București (adică sovieticilor – n.n.) sau prin reprezentanții acestora din județele dumneavoastră, deoarece numai Comisia Aliată de Control este în măsură să cunoască calitatea legală a celor care solicită asemenea date și să aprecieze oportunitatea satisfacerii cererilor. Corespondenții ziarelor românești vor adresa cererile lor Ministerului Justiției, care conduce operațiunile electorale în întreaga țară”.
19 noiembrie 1946 – ziua unei mari fraude
În ziua alegerilor, în unele localități din țară au fost operate arestări în rândurile celor care trebuiau să se prezinte la urne. Din păcate, informațiile în această direcție sunt neclare și este dificil de stabilit cifrele reale, însă prezentarea cazurilor poate oferi o imagine asupra ceea ce s-a întâmplat atunci. Inspectoratul de Jandarmi Suceava raporta că, pe raza sa de activitate, în mediul rural, fuseseră arestate 24 de persoane din județele Baia, Dorohoi și Suceava, pentru instigarea și tulburarea ordinii publice, toate fiind încadrate în Partidul Național Țărănesc -Maniu, dar cifrele comunicate arată că numărul acestora a fost mult mai mare. De pildă, în județul Suceava fuseseră reținute, în ajunul alegerilor, opt persoane (patru din PNȚ, câte două din PNL-Brătianu și BPD), toate învinuite că instigaseră populația la revolta împotriva guvernului. În județul Câmpulung au fost arestați patru alegători, iar trei au fost reținuți de către președinții secțiilor de votare prin gărzile care le fuseseră alocate. Cei patru erau apolitici, iar celelalte trei persoane făceau parte din PNȚ-Maniu. În județul Baia numărul arestaților a fost de 13, toți repuși în libertate pe data de 20 noiembrie. Majoritatea arestaților aparțineau partidului condus de Iuliu Maniu, însă printre ei s-au numărat câțiva brătieniști și chiar persoane din BPD (învățătorul Vasile Tomegea, din comuna Baia, membru al PNL-Tătărăscu etc.).
Guvernul era hotărât să folosească toate mijloacele care îi stăteau la dispoziție pentru a-și asigura victoria, și încă una cât mai concludentă. Fostul demnitar comunist Alexandru Bârlădeanu (nume real Sașa Goldenberg), candidat în județul Baia din partea PCR (pe o listă de cinci persoane ale BPD la Fălticeni), avea să recunoască, într-un interviu din 1994, că rezultatele alegerilor au fost falsificate și că victoria forțelor de stânga conduse de PCR trebuia să le ofere legitimitate: „Am fost chemat la București să raportez care este situația, am arătat că pe lista noastră nu a ieșit decât primul și atunci ni s-a spus să se ia toate măsurile pentru a ieși toată lista”. Cum șansele de reușită în cadrul unei campanii corecte erau practic excluse, pe lângă crearea imaginii unui cadru festiv, propagată la radio și în presă la 19 noiembrie 1946, la aproape toate secțiile de votare s-a recurs la presiuni morale și fizice.
BPD și-a asigurat din start un avantaj prin maniera de distribuire a cărților de alegător și introducerea în urne a mai multor voturi înaintea sosirii delegaților opoziției la secțiile de votare. La aceasta se adaugă amplasarea defectuoasă a centrelor de votare în mediul rural, unde locuia majoritatea populației, și presiunea desfășurată de forțele politice de stânga.
Astfel, prin adresa 589 a Ministerului de Interne, s-au reorganizat secțiile de votare. În județul Fălciu, erau 26 de secții de votare, iar președintele Biroului Electoral Județean (BEJ) era Petre V. Dumitriu. În județul Roman erau 34 de secții, președintele BEJ fiind Iuliu A. Scriban. În județul Vaslui erau tot atâtea secții, iar președintele BEJ era Panait Mocanu. În județul Neamț erau 59 de secții și președintele BEJ era Petru Popescu. La Iași, președintele BEJ era Virgil C. Petrescu, asistat de judecătorul N. Tatomir și secretarul Petre Dumitriu. Cei mai mulți dintre ei erau juriști aflați în slujba autorităților. Fiecare birou de votare era prezidat de un comunist, partidele de opoziție nu aveau dreptul decât la un singur reprezentant pentru patru până la cinci birouri de votare. Sindicatele și organizațiile profesionale fuseseră obligate să meargă la urne însoțite de responsabilii politici comuniști, iar soldații erau obligați să voteze în cazărmi sub stricta supraveghere a comisarilor politici.
Cum au transformat comuniștii o înfrângere într-o victorie
Totuși, a urmat o mare înfrângere pentru guvern, fapt demonstrat de informațiile de arhivă. Astfel, în numeroase rapoarte, dări de seamă, note informative transmise pe linia Ministerului de Interne sau pe cea a Partidului Comunist, se vorbește despre o adevărată nesupunere a activiștilor Blocului, care au făcut propagandă pentru opoziție și au votat pentru ea, din conținut relevându-se, totodată, faptul că secretul votului nu a fost respectat. Trebuie să evidențiem și faptul că unele categorii sociale au votat cu „Soarele” din convingere, cum au fost o parte din muncitori, iar o parte dintre țărani și de teama de a nu li se lua pământul. „Țăranii din unele sate ale Moldovei au anunțat că nu vor vota guvernul care nu îi ajută, dar nu-l vor vota nici pe Maniu”, se arăta în raportul ambasadorului sovietic la București, S. Kavtaradze, către Ministerul Afacerilor Externe al URSS, privind situația din România și desfășurarea campaniei electorale.
Din județul Baia s-a raportat regionalei Moldova a PCR următoarele: „În fiecare secție de votare, organizația noastră a asigurat din partea Blocului Partidelor Democratice și a listelor independente un număr de 18 delegați și asistenți. Oamenii au fost verificați prin responsabili noștri de partid din comandamentele de plasă. Cu toate acestea, unii din ei au votat cu opoziția, alții au fost inactivi. În general, cei mai mulți șovăielnici și trădători s-au recrutat din celelalte partide ale BPD”. Din același județ se raporta că un succes s-a înregistrat în privința numărului mare al celor determinați să se prezinte la urne, numai că „masa alegătorilor a fost antrenată contra colhozului, a deportării copiilor în URSS, contra evreilor, motive întreținute de propaganda adversă”.
În raportul Frontului Plugarilor pe luna noiembrie, trimis Regionalei PCR Dunărea de Jos, se arată că nu toți membrii săi cu munci de răspundere au corespuns, o parte din ei alăturându-se „reacțiunii”, că „mulți din tătărăscieni, din administrația comunelor, alexandriști, frontiști, au trădat interesele poporului votând cu reacțiunea”. În timpul alegerilor, opoziția s-a dovedit mai puternică în județele Putna, Tecuci și Covurlui. În sinteza pe aceeași lună a regionalei P.C.R. Dunărea de Jos se menționa că organizațiile de masă au recunoscut faptul că unii oameni cu funcții de răspundere din Frontul Plugarilor au trecut de partea „reacțiunii”.
Zona cea mai vulnerabilă pentru guvern a rămas satul, unde țăranii asociau guvernul instaurat la 6 martie 1945 cu colhozul. În timpul campaniei electorale, comuniștii au repetat continuu, prin toate mijloacele de propagandă, ideea potrivit căreia ei ar fi fost apărătorii proprietății țărănești, iar partidele adverse dușmanii ei. A fost publicată broșura «Comuniștii și proprietatea particulară», în care, după ce critică PNȚ și PNL, care „apărau proprietatea burgheziei și moșierimii”, Partidul Comunist relua prevederile Platformei din 20 mai 1946 în legătură cu împroprietărirea țăranilor pe pământurile care au fost ameliorate de stat. Interesantă era și mențiunea că „de rezultatul alegerilor depinde ca țăranii să poată lucra în liniște și culege roadele de pe ogorul lor”.
Minciuna colhozurilor
Comuniștii au încercat să demonstreze printr-o propagandă exacerbată că, de vreme ce-i împroprietăriseră pe plugari, nu existau motive de a fi bănuiți că intenționau să distrugă proprietatea particulară, iar aceasta era întărită și de împărțirea titlurilor de proprietate începută în vara anului 1946. La 4 noiembrie, într-un articol publicat în «Scânteia», comuniștii sugerau țăranilor un remediu simplu pentru îndepărtarea pericolului reprezentat de moșieri: „Vă veți apăra pământul votând Soarele”.
Cu toate că PCR a făcut eforturi extraordinare spre a convinge pe săteni că nu intenționa – așa cum îl acuza opoziția – să colectivizeze agricultura, propaganda desfășurată la sate a fost lipsită de eficiență. În noiembrie 1946, regionala PCR Moldova de Nord a trimis în județele Baia, Botoșani, Câmpulung, Dorohoi. Rădăuți și Suceava 1.052 de agitatori. Unii dintre aceștia nu au știut ce răspunsuri să dea la întrebările puse de plugari, alții n-au făcut decât să defăimeze colhozul, în timp ce alții au afirmat că singurul lucru de care se temeau era acela că „Guvernul Groza va face colhoz”.
„Cea mai mare slăbiciune a noastră cu privire la munca de propagandă – se menționa în raportul de activitate al Regionalei P.C.R. Moldova de Nord – a fost aceea că electorii combăteau lozinca agitată de reacțiune prin simple afirmații că colhozul este o creație moșierească și noi nu vom face colhoz sau, de cele mai multe ori, au ocolit această problemă când le-a fost ridicată”.
În județul Baia, exacerbarea propagandei pe tema colhozului a mers până acolo încât unii dintre delegați au declarat la întruniri că „Nu noi vom face colhoz, ci colhoz a fost moșia ciocoiului pe care l-am desființat”. „În felul acesta – recunoștea secretarul organizației județene Baia a PCR în raportul din luna noiembrie 1946 – am căzut în codism, întreținând atmosfera de teamă față de colhoz, care, în mintea maselor agitate de reacțiune pe această temă, apărea ca o formulă privativă de libertate și drepturi”. Teama de colhoz a fost problema pe care Blocul Partidelor Democratice nu a reușit să o spulbere în județ. PCR a trimis muncitori la sate, dar ei nu cunoșteau realitățile locale, motiv pentru care au fost rău priviți de țărani. Unele elemente din BPD și din administrație sau din organismele reformei agrare, împuternicite a merge la sate, care săvârșiseră abuzuri, erau urâte de țărani și prin ele a fost judecat partidul și guvernul. În plus, sătenii trăiau cu sentimentul de subordonare a țării față de URSS și de jenă față de lipsa de independență națională determinată de ocupația sovietică. Din această cauză, voturile date de țărani adversarilor BPD au fost împotriva colhozului și a evreilor, mai ales în nordul Moldovei.
Aceeași opoziție este consemnată și în celelalte județe ale Moldovei, indiferent de starea materială a locuitorilor. Adeziunea pentru opoziție a multor dintre cei implicați în structurile partidelor din BPD nu s-a limitat la câteva județe, fiind un fenomen la scară națională, fapt relevat de sintezele regionalelor de partid, în care se vorbește clar despre acest lucru. Astfel, de la Suceava se raporta: „Din analiza alegerilor a reieșit că o mare parte din elementele social-democrate, fie că au avut sau nu munci de răspundere în campania electorală, au fost alături de reacțiune, subminând partidul lor și interesele BPD. Acest fenomen s-a remarcat mai ales în rândurile învățătorilor și preoților, în masa cărora, în unele județe, trădarea a atins procente de 70-80%. Același aspect s-a remarcat și în rândurile Partidului Național Liberal-Tătărăscu, ale cărui cadre o parte s-au descoperit a fi agenți brătieniști. Proporții mari a luat acest fenomen în județul Botoșani, unde liberalii tătărăscieni, în frunte cu conducerea, au fost adversari declarați ai BPD-ului”.
De altfel, președintele Comisiei Județene Electorale a Blocului pentru județul Botoșani era avocatul Dumitru Radu, în județ fiind constituite 50 de secții de votare, dintre care șase în orașul Botoșani. De remarcat este faptul că ziarul de stânga «Clopotul», întemeiat de Scarlat Callimachi, numit și „prințul roșu”, a dus o propagandă electorală susținută pentru BPD în pagina dedicată țărănimii intitulată «Clopotul Plugarilor». Prin articole sugestive, de genul «Să zădărnicim acțiunile sabotorilor reformei agrare», se arătau încercările maniștilor și brătieniștilor de a critica maniera de distribuire a titlurilor de proprietate.
O atenție deosebită se acorda în paginile ziarului «Clopotul» și învățământului în platforma BPD, printr-un articol scris de Ilie Grămadă, asistent universitar la Iași, relevându-se latura practică a acestui domeniu, ca și necesitatea alfabetizării și culturalizării maselor, evidențiindu-se semnificația alegerilor. Cu toată propaganda bine susținută de BPD, mulți locuitori ai județului Botoșani au votat cu opoziția. O situație similară se desprinde și din raportul Comitetului Regional Moldova al PCR. „În ziua alegerilor, în fiecare județ s-au descoperit cazuri de abateri de la indicații. Astfel, în județul Iași, au fost descoperite 26 de cazuri de atitudine dușmănoasă. În județul Roman s-au descoperit asemenea cazuri, dar nu este încă cunoscut numărul acestora. În județul Vaslui s-au depistat 15 cazuri, iar în Fălciu, 14. Toate aceste cazuri sunt în curs de anchetă”.
Citește și:
Alegerile parlamentare din noiembrie 1946 (III)
Vina pentru rezultatele obținute de lista guvernamentală nu aparținea doar partidelor partenere, ci și celui comunist, căci, potrivit dării de seamă a județului Câmpulung, la 19 noiembrie PCR a înregistrat „defecțiuni serioase în tot județul și în special pe valea Moldoviței”. În unele zone, o mare influență a avut-o propaganda desfășurată de capii de listă ai opoziției, personalități recunoscute de electorat. A fost cazul profesorului Ion Hudiță, candidatul național țărăniștilor la Baia, despre care Ministerul de Interne era informat că „a întreprins o campanie serioasă împotriva guvernului, sprijinindu-se pe toate greutățile obiective și subiective… la care echipele de propagandă B.P.D., de cele mai multe ori, n-au putut să răspundă”. (Citește mai departe…)
